Anca Ianchiș

N. 1976, Brașov. Prozatoare. Fiica Ecaterinei și a lui Constantin Bratu. Este de profesie jurist, urmând și cursurile  de master „Cooperare internațională în justiție” la Facultatea de Stiinte Juridice, Economice si Administrative, Universitatea Spiru Haret, Brasov. Între anii 2001 și 2004 a lucrat în presa scrisă, ca redactor de știri. Începând cu anul 2021 a publicat proză scurtă și cronică de carte în reviste culturale tipărite și online. Este redactor al Revistei literare Libris, membru fondator al Asociației Culturale „Epithet“ din Brașov și al revistei online cu același nume. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov (2026). În anul 2023 a debutat în volum la editura Creator romanul Veghetorii, care a primit premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Brașov. În 2024 contribuie cu o proza scurtă la proiectul „Pandora există”, regia Dan Mihalcea, proiect câștigător al premiului pentru cea mai bună digiporamă în cadrul Festivalului Internațional de Film, Diaporamă și Fotografie „Toamna la Voroneț”.

Opera: proză: Veghetorii (Editura Creator, 2023), Îi spuneau Orfanul (Editura pentru Artă și Literatură,  2025).

Referințe critice: Adrian Alui Gheorghe, Cezar Boghici, Rodica Bretin, Alexandru Lamba, Adrian Lesenciuc, Cristian Muntean, Doina Roman, Laurențiu-Ciprian Tudor, Elena Vieru.

„O poveste atemporală, care are farmecul vieții de altădată. În epoca internetului, a inteligenței artificiale, a cuceririi aproape definitive a spațiului exterior și interior, o povestire despre suferința individuală, despre transferul imaginii în icoană, despre o lume care se mișcă precum fotografiile în filmul mut, e ca o evadare din virtualitate în realitate. Provocatoare, în povestea Ancăi Ianchiș, sunt exact elementele care țin de o anume vetustețe, în fapt o tentativă de recuperare a artefactelor de sub virtualitatea artificioasă care ne-a copleșit viețile și istoria. Curajul de a scrie împotriva curentului ține de condiția scriitorului care crede în misiunea sa, care trimite astfel un mesaj unui cititor improbabil, dar care se ivește și crește deodată cu desfășurarea povestirii.” (Adrian Alui Gheorghe)

„Anca Ianchiș demonstrează că poți scrie despre spiritualitate fără a fi didactic, despre artă fără a fi pretențios, despre durere fără a fi sentimental. Este o realizare rară și valoroasă, semnul unei scriitoare mature care știe că adevăratele povești ale sufletului nu se strigă, se șoptesc.” (Doina Roman)