Search Results

Numele sub care semnează Valentin-Horațiu Mălăele, n. 1 august 1952 (31 iulie 1952 în acte), Târgu-Jiu. Prozator, scenarist. Studii secundare la Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu. Absolvent al Institutului de Artă teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” 91975), clasa prof. Octavian Cotescu. Actor, regizor, caricaturist. A jucat numeroase roluri în Studio „Casandra” în anii studenției, ulterior l Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, la „Nottara”, „Odeon”, Teatrul Național, ”Bulandra”, Teatrul de Comedie și în diverse companii independente. A regizat numeroase spectacole de teatru, jucate în special la „Nottara” și la Teatrul de comedie. A jucat peste 40 de roluri în filme, a semnat regia, în colaborare cu Adrian Lustig, pentru filmul Nunta mută (2008), a regizat Nunta mută (2008) și Funeralii fericite (2013) și două episoade din   serialul TV Ministerul comediei . Ca artist plastic, a avut numeroase expoziții. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Brașov, din 2024. A debutat cu volumul Horațiu despre Mălăele (Elena Francisc Publishing, 2008)A obținut numeroase premii pentru interpretare și premii de regie, printre care: Premiul pentru interpretare la Festivalul Național I.L Caragiale București, 1993 și Premiul Asociației Umoriștilor Români pentru interpretare, 1993 pentru piesa „Puricele”, Premiul pentru regie la Festivalul Comediei Românești, Premiul pentru regie Ion Băieșu şi Premiul pentru interpretare, Buzău, 1994 toate pentru „Escrocii în aer liber”, Premiul UNITER în anul 1998 pentru piesa „Unde-i revolverul ?” şi Premiul de Excelență al Festivalului „Comedy Cluj”, în 2012, Premiul de Excelență TIFF.22 (2023). A fost distins cu Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (2000). Pentru proza scrisă a fost recompensat cu Premiul revistei Ficțiunea pentru personalitatea artistică a anului (2022) Premiul „Radu Stanca” al revistei Apostrof și   Marele Premiu al festivalului de proză „Saloanele Liviu Rebreanu” pentru Tristețea ploilo r (2024).   Opera: poezie: Poezii și vorbe-n vânt (Bookzone, 2022); proză, memorialistică: Horațiu despre Mălăele (Elena Francisc Publishing, 2008, pe care o caracterizează „ghiveci intelectual”); Rătăciri (Allfa, 2012); HoARTiu Mălăele  (Art, 2018); Tehomir (Allfa, 2020, reed. Bookzone, 2024); O poveste cam ciudată și alte două povestiri (Bookzone, 2022); Tristețea ploilor (Bookzone, 2024).   Referințe critice:  „Nu te poți «plictisi» niciodată de «isprăvile» lui Horațiu, pentru că în aura lor te pierzi și te regăsești, te bucuri și oftezi, te amuzi și cazi pe gânduri. O experiență îmbogățitoare!” (Andrei Pleșu)   „Desenează superb. Joacă genial. Recită fabulos. Regizează minununat….ca și când toate astea n-ar fi fost de ajuns… și scrie excepțional! Nu poți decât să-l iubești! N-ai scăpare… îl iubești și gata! Un Artist cât o lume!” (Oana Pellea).

N.22 mai 1964, Târgoviște. Poet, prozator, eseist. A absolvit Liceul „Unirea” din Brașov. A studiat la istoria la Universitatea din București. Doctor în istorie cu tema „Rolul și evoluția Securității (1948-1964)”. În perioada liceului a făcut parte din Cenaclul 19/ Grupul din Brașov. În timpul facultății a activat în cenaclul Universitas condus de Mircea Martin. Istoric, arheolog. Fost consilier prezidențial și fost consilier de stat pe probleme de securitate. A fondat în 2005 Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2022. A debutat în alături de colegii din Grupul de la Brașov, Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Simona Popescu, în volumul colectiv Pauză de respirație (Litera, 1991). A realizat, împreună cu Nicolae Mărgineanu, două filme documentare, Execuția și Patru feluri de a muri. A fost protagonistul filmului documentar Le chasseur de la Securitate , realizat de Mirel Bran și Jonas Mercier, și al cărții La tortura del silenzio. Storia di Marius Oprea ,  cacciatore dei criminali di regime , scrisă de Guido Barella (2014, Edizioni San Paolo), apărută în traducere în Spania și România (la Editura Corint). Premiul ASPRO pentru debut pentru Solo de tamburină (Paralela 45, 1999). Premiul pentru cea mai bună carte de istorie a anului 2002 acordat de Asociația Editorilor din România pentru Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente: 1949‑1989. Premiul  Observator cultural pentru eseu/ memorialistică/ publicistică pentru Șase feluri de a muri (Polirom, 2009). Premiul Festivalului Internațional de Poezie de la Sighet (2015) pentru Rețeta fericirii. Premiul „Ion Hobana” pentru cel mai mai bun roman in domeniul literaturii imaginarului pentru volumul Neasemuita istorie a Imperiului Roman de Răsărit (Polirom, 2016)..Premiul pentru eseu conferit de AgențiadeCarte.ro pentru Rola 800. Omul care a umilit Securitatea (2019).   Opera: poezie: Pauză de respirație  (Litera, 1991); Solo de trambulină (Paralela 45, 1999); America! America! (Cartea Românească, 2010); Întâlnire cu Apostol (Grinta, 2012); Rețeta fericirii în 92 de poezii , antologie   (Grinta, 2016); proză: Șase feluri de a muri (Polirom, 2009); Turma păstorului mut (Polirom, 2016); Neasemuita istorie a Imperiului Român de Răsărit (Polirom, 2017); istorie literară: Plimbare pe Ulița Tipografiei (Editura Fundației Culturale Române, 1996); Adevărata călătorie a lui Zahei. V. Voiculescu și taina Rugului Aprins (Humanitas, 2008); eseuri: Zorba și catedrala. 59 de povestiri de la frontieră (Humanitas, 2006); interviuri: Chipul morții: în dialog cu Vladimir Bukovski despre natura comunismului. (Polirom, 2006); istorie: Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente: 1949‑1989  (Polirom, 2002); Securiștii partidului. Serviciul de cadre al PCR ca poliție politică (în colaborare cu Stejărel Olaru; Polirom, 2002) ; Ziua care nu se uită. 15 noiembrie 1987 ,  Brașov (în colaborare cu Flori Bălănescu și Stejărel Olaru, reed. Polirom, 2018);  Bastionul cruzimii. O istorie a Securității (1948‑1964) Polirom, 2008); Jurnalul Național , Adevărata față a lui Traian Băsescu  (Jurnalul, 2012); Mafia arabă în România. De la Ceaușescu la Iliescu  (Corint, 2016); Moștenitorii Securității (reed. Polirom, 2018); Rola 800. Constantin Hagea, omul care a umilit Securitatea (Corint, 2018). A coordonat volumul Securistii partidului. Serviciul de cadre al PCR ca politie politica  (Polirom, 2002)   Referințe critice: Vasile Bănescu, Lucia Cuciureanu, Vasile Gogea, Gheorghe Grigurcu, Monica Grosu, Nora Iuga, Adrian Lesenciuc, Marius Miheț, Dan Stanca, Cristian Teodorescu, Alexandra Turcu, Stelian Țurlea   „Volumul „Şase feluri de a muri“, editat de Polirom, se află la limita dintre ficţiune şi istorie. Autorul porneşte de la şase istorii din comunism, atestate de documente, care au în comun moartea; şase istorii cu acelaşi final tragic, în care personajele intră în legătură cu scriitorul, i se confesează. Marius Oprea prezintă evenimentele şi îi descoperă în arhive pe actorii acestora, iar apoi le creionează un întreg destin, conform Mediafax. „Şase feluri de a muri“ este o carte care captează emoţia cititorilor, deşi autorul se bazează, aşa cum observă şi cea care prefaţează volumul, Zoe Petre, pe „nesfârşita banalitate a oceanului de procese-verbale“. Mircea Cărtărescu l-a descris pe Marius Oprea drept „unul dintre cei mai curajoşi oameni care trăiesc în România“, conform Mediafax. Scriitorul a mărturisit că, uneori, i-a fost teamă pentru viaţa lui Marius Oprea. „Noi, când vorbim de supravieţuitori, ne gândim la ei ca la nişte eroi care vor trăi întotdeauna“, a spus Mircea Cărtărescu, spunând că, dimpotrivă, asupra supravieţuitorilor unui regim planează spectrul morţii.” (Vasile Bănescu, 2009)   „Năstrușnică se arată și ideea lui Marius Oprea din cel mai recent roman al său: Neasemuita istorie a Imperiului Român de Răsărit. Să recunoaștem că, devenind un imperiu, o țară își face un brand veșnic! E aproape miraculoasă forța narativă a unui individ obiș­nuit cu excavările și gropile comune, iată, gata să imagineze anatomia unei lumi utopice. Ca prozator, Marius Oprea nu se (mai) întreabă de ce trecutul ne împiedică să îmbrățișăm tot adevărul prezentului. Soluția lui e simplă: de­finiția fericirii înseamnă repaos. Nimic mai potrivit pentru bună parte dintre concetățeni. Care devin exportatori de fericire statică. Iar țara – un focar de beatitudine. Gândită altfel, proverbiala lene omenească ne ține aproape de viață, iar munca ne îndepărtează.” (Marius Miheț).

N.4 decembrie 1953, loc. Naruja, jud. Vrancea. Fiica Mariei (n. Olaru) și a lui Vasile Popa, fost membru al Mișcării legionare și fost deținut politic. Căsătorită cu scriitorul Liviu Ioan Stoiciu. A absolvit Liceul „Al. I. Cuza” din Focșani (1972). A fost contabilă la Biblioteca Județeană Vrancea, la Uniunea Scriitorilor și la editurile Univers și Paralela 45. A activat în cenaclul studențesc 3,14 . Activează în gruparea de la Durău (din 1995). Membră a Uniunii Scriitorilor din România din 2004, transferată la filiala Brașov din 2024. Și-a făcut debutul cu proză (schița Procesul frunzelor ) în revista Luceafărul . Editorial debutează în 1985 cu romanul Apel de seară (Editura Albatros). A colaborat la publicațiile Luceafărul , Ateneu ; Viața Românească , Convorbiri literare , Cronica , Hyperion , Caietele de la Durău ș.a. Premiul „Dumitru Pricop” pentru volumul Himera cu sfetnic aprins în cadrul Festivalului Internațional de creație literară „Titel Constantinescu” (2013).   Opera: proză: Apel de seară  (Albatros, 1985); Sfânta tinerețe (Timpul, 1998); Dragostesa vine de-a valma (Călăuza 2001); Rugăciuneă de iertăciune (Andrew, 2008); Pasărea cerului (TipoMoldova, 2012); Himera cu sfetnic aprins (Rafet, 2013); Ca frunza-n vânt (Junimea, 2016); Luna de miere (Junimea, 2018); Fire de iarbă  (Eikon, 2023). Romane nepublicate: Porumbei sălbaici ; Să nu te lupți cu morile de vânt ; Bărbatul de la telefon  (publicat în serial în suplimentul României libere în 1993)   Referințe critice: Mariana Codruț, Mircea Dinutz, Corneliu Fotea, Ioan Holban, Ștefan Ioanid, Adrian Lesenciuc, Valeria Manta Tăicuțu, Ionela Necula, Virgil Nistor, Valentin Popa, Matei Vișniec   „Sint admirabile paginile in care Doina Popa realizeaza [in Apel de seara] disectii subtile pe realitatile explorate, analize laconice sensibilizate de o morala subtextuala. Observatiile seci pe care naratorul le emite in diferite situatii au pregnanta si schiteaza rapid o atmosfera, oferind un anumit tonus prozei, o tratare prin contraste fine, in alb-negru, a unei lumi. Deloc idilic (), micro-romanul Doinei Popa este un avertisment si un apel. Nimic - pare sa spuna cartea - nu este mai fragil decit armonia existentei: nu tulburati acest echilibru dezertind de la seriozitate si rigoare.” (Matei Vișniec)   „ Î mi era dor să citesc un roman «bengescian» cinstit – analiză psihologică, fie şi cu despicarea fi­rului în patru, cum spunea «marea europeană» din secolul trecut, in­trigă, portrete memorabile, tipologii, caractere, notaţii de adâncime, planuri epice fin structurate, lumea de marionete, familia şi so­cietatea, monolog interior, problematica specială a cuplului, explorarea feminităţii în pârg sau în surpare –, în tradiţia pe care va fi deschis-o, în proza noastră, Hortensia Papadat-Bengescu, continua­tă, apoi, de (uitatele?) Ticu Archip, Maria-Luiza Cristescu, Eugenia Tudor-Anton, Gabriela Adameşteanu, Dana Dumitriu, Alexandra Târziu, Adriana Bittel, Adina Kenereş şi, iată, Doina Popa a cărei carte, «Ca frunza-n vânt» (în pregătire la Editura Junimea, 2016), nu face decât să con­firme această paradigmă solidă a epicii noastre, structurată în prozele – nuvele, povestiri, romane, schiţe – «femeilor teribile» din anii ’70 ai literaturii noastre într-o poveste de dragoste care explorează adâncul cuplului, problematica sa complicată tocmai din raportul pe care, încă G. Ibrăileanu, în «Privind viaţa» şi «Adela», îl vedea în termenii amor şi iubire.” (Ioan Holban).

N.27 septembrie 1973, la Braşov, din părinţi munteni. Poet, eseist şi jurnalist cultural. Studiile urmate în oraşul natal. Licenţiat în sociologie la Facultatea de Drept şi Sociologie a Universităţii „Transilvania” Braşov, master în Consiliere psihologică şi educaţională. Formator şi trainer. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2014 şi membru al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni din 2011. A iniţiat şi coordonat, din 2007, împreună cu poeţii Adrian Munteanu şi Cătălin Stanciu (şi sub coordonarea scriitorului Daniel Drăgan şi a Fundaţiei Culturale „Arania”), Grupul de litere-sunete-şi-culori “Caii verzi de pe pereţi” din Braşov. A înființat și coordonează Asociația Culturală Epithet și revista Epithet . A debutat publicistic în 2003, cu eseuri în paginile de cultură ale ziarelor locale din Braşov ( Bună ziua Braşov  şi Gazeta de Transilvania ) şi în reviste de psihologie umanistă ( Empatia şi Aici şi acum ). A mai publicat în: Astra, Gazeta de Transilvania, Spaţii culturale, Urmuz, Verso, Pro-Saeculum, Singur, Caiete silvane, Lumea credinţei, Lumina, Q Magazine, La Revista.ro , Merg.in  Debutul editorial are loc în acelaşi an, cu volumul de poezie Teama de cerc şi fuga după aripi  (Ed. Lux Libris, Braşov, 2003). Din 2006 este vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale „Arania” Braşov. Este distins cu  premiul III pentru poezie la Festivalul de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” (2006), respectiv Diploma de Onoare şi Premiul Arania pentru creaţie literară (2007). Primeşte din partea Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România Diploma de excelenţă pentru evenimentul literar al anului 2015. I s-a decernat Premiul „Cartea anului” al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru Licantropia poftei (2017) și pentru Jurnal de cuplu. A Couple’ s Diary (2019).   Opera: poezie: T eama de cerc şi fuga după aripi (Lux Libris, 2003); Memoria clipei sărutate – 70 cupidopoeme   (Lux Libris, 2004); Apostolul verilor (Arania, 2007); Capul cu păsări  (Arania, 2012); Nervi (Libris Editorial, 2014). Licantropia poftei  (Libris Editorial, 2017); Jurnal de cuplu. A Couple’ s Diary (ediție bilingvă română-engleză, trad. De Liliana Ursu și Tess Gallagher, Brumar, 2019): Loc de oftat (Școala Ardeleană, 2021); de inimă albastră. 20.50, antologie de autor (Creator, 2023); interviuri: Adevărul are coaja tare – convorbiri cu scriitorul Daniel Drăgan  (Arania, 2009); 365 de lămuriri în compania lui Laurențiu-Ciprian Tudor (convorbiri cu Teodor Baconschi, Polirom, 2019); Carte cu scriitori (Creator, 2020); Cartea pașilor  (convorbiri cu Liliana Ursu; Spandugino, 2023); Memorie de Alifant. Carte de taifas (cu Nicu Alifantis; Tracus Arte, 2023); Arte și parte .  Pentru o cultură a dialogului  (Editura pentru Artă și Literatură, 2024). Prezent în numeroase antologii, printre care şi Testament. Antologie de poezie română modernă/ Anthology of modern Romanian verse  (Editura Minerva, 2015);   Referințe critice: Adrian Alui Gheorghe, Teodor Baconschi, A.I. Brumaru, Mircea Brenciu, Virgil Borcan, Daniel Drăgan, Adrian Lesenciuc, Mihaela Malea Stroe, Mona Mamulea, Angela Nache Mamier, Felix Nicolau, Monica Pillat, Nicolae Stoie, Liliana Ursu, Radu Vancu.   „Laurențiu-Ciprian Tudor a depășit vârstele juvenile, dar rămâne tânăr sufletește și transmite - în scris sau în fapta de antreprenoriat cultural - o tonică prospețime. Are o structură psihologica apolinică, adâncită prin perspectiva spirituală, discret și consecvent asumată. Pe amintitul fundal se profilează calitățile unui intelect curios, fără a deveni intruziv, și virtutea unui interlocutor capabil să asculte cu o răbdare aproape patericală. Când își alege „țintele”, țintește sus, cu exigența omului îndrăgostit de performanța gândirii și rafinamentul percepției. Știe să evite narcisismul, așa cum se pricepe să iscodească, fără ispita detaliului trivial. Interviurile realizate de Laurențiu-Ciprian Tudor dobândesc, tocmai din aceste motive, valoarea adăugată a unei co-prezente fermecătoare, spre bucuria cititorilor încă dornici să profite de o lectura elevată și prietenoasă, adică să pătrundă în lunga tradiție a banchetului platonic. Vacarmul fără noima în care ne irosim de obicei primește astfel o lovitură de grație.” (Teodor Baconschi)

Nicu Alifantis. (2025). Bazar. Prefață de Lucian Vasilescu. Alifantismusic. 128p „Bazar e o poveste, nici lungă, nici scurtă, dar suficientă, în care fiecare dintre noi poartă cu sine un amalgam de trăiri ale vieții. Timpul petrecut în trecerea noastră prin lumea asta ne face să mai adăugăm câte ceva pe lunga tarabă a bazarului. Povestea mea e doar o provocare la care vă supun spre a vă descoperi fiecare propriul bazar. Veți fi uimiți câte lucruri puteți afla despre voi...” (Nicu Alifantis)

Liviu Ioan Stoiciu. (2025). Mersul lucrurilor. Colecția Magister. Limes. 104p. „E o carte puternică, substanțială, care poartă amprenta tematică și stilistică inconfundabilă a acestui poet de o factură specială: „Are lângă el o scriere neterminată. Bâiguie:/ nu mi-e bine cu mine. Încotro să o mai iau. Am tot încercat/ o cale sau alta. Nu-s de niciun folos/ desfătările…// Își reia în fiecare zi aceeași jelanie – nu-l ajută la nimic,/ dar altceva nu știe/ se să facă. Lumea trece, el rămâne parcă neschimbat…“” (România literară, nr.11/2025)

Tatiana Niculescu. (2025). Sfântul nr.6.  Humanitas. 200p „ Cine să fie oare Sfântul nr. 6? Personajul acestei povestiri s-a născut într-un sat din Imperiul Austro-Ungar, s-a instruit în limbi și culturi diferite, a cunoscut împărătese și regine, a fost participant activ la închegarea României Mari, a trecut prin două războaie mondiale. S-a trezit apoi într-o lume pe dos, în care politica și religia de stat tescuiau împreună destine, ștergeau identități, măsluiau istoria, perverteau mintea. Cum de el și-a păstrat cumpătul înaintând pe Calea Necunoscută, în dezastru și eșec? Secretul lui e povestea lui. ” (Humanitas)

Corina Ozon. (2025). La bonheur est un act de courage. Traduction Simona Ferrante. Rafael Editions. 212p „În acest roman, Le bonheur est un acte de courage  [n.a. traducerea în franceză a romanului Tentații , Herg Benet, 2016], Corina Ozon sparge tabuurile moștenite dintr-o societate comunistă în care dictatura a dominat nu doar peisajul politic, ci și viața de familie și, mai ales, individul. Într-adevăr, izolarea personală începe cu întemnițarea vorbirii, gândirii și speranțelor umane. Iar libertatea individuală se naște acolo unde mentalitățile patriarhale se estompează, lăsând loc viselor fiecăruia dintre noi” (Rafael Editions)

Roxana Baltaru. (2025). nădejdea mea, entropia. Poezie. Colecția Arca. Neuma. 66p „m-ai întrebat ce-i aia entropie caută, ți-am spus la pagina unde se îndreaptă sistemele când se clatină din molecule” (Roxana Blataru)

N. 13 decembrie 195, Suceava. fiul Didinei Hușanu și al lui Vlad Roșca. Poet, traducător. Absolvent al Universității de Medicina și Farmacie Grigore T. Popa, Iași, 1985. Medic primar la Spitalul Orășenesc Nehoiu. A debutat în 1976 în Convorbiri literare. Debut editorial:  memorii , Editura Junimea, 1985, pentru care a primit Premiul de debut al editurii, 1981 și Premiul național de poezie al UTC, 1986. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sud Est, 2007, transferat la Filiala Brașov, 2024. Colaborări la Cronica, Amfiteatru, Opinia studenţească, Dialog, Antares, Ateneu, Porto Franco, De Cuvinte, Tomis, etc. A tradus (în colaborare cu Viorel Ştefănescu) T.S.Eliot, Old possum’s Book of Practical Cat, sub titlul Cartea lui Moş Oposum despre pisicile poznaşe, Editura Alma, Galaţi, (1996), reeditată la Humanitas (2009). Alte traduceri din: Horatiu, Martial, Stephane Mallarmé, Ezra Pound, Wisława Szymborska  etc .  În afara premiilor pentru volumul de debut a ma fost recompensat cu premiul Cartea de poezie a anului, Festivalul naţional de poezie „Sensul iubirii” pentru studiu de bărbat trăgând o sfoară (2002); Premiul Filialei Sud-Est a Uniunii Scriitorilor din România pentru 20/21 (2007).   Opera: poezie: memorii  (Junimea, 1985); studiu de bărbat trăgând o sfoară (Fundaţia Culturală Antares, 2002; reed. 2023); 20/21 (Fundaţia Culturală Antares, 2007);  animale şi planete (Fundaţia Culturală Antares, 2008); nișteversuri (Editura Centrului Cultural Dunarea de Jos, 2011);  5 poezii fără sfârșit (Fundaţia Culturală Antares, Galaţi, 2019); traduceri: T.S.Eliot, Old possum’s Book of Practical Cat (Alma, 1996 reed. Humanitas, 2009). Traduceri din opera proprie în alte limbi: studiu de bărbat trăgând o sfoară (tradus în franceză de Constantin Frosin; Fundaţia Culturală Antares, 2003)   Referințe critice:  „Marea performanța a textelor, însă, îmi pare a fi aceea că, pe lânga temele tratate și referenții  propriu-ziși, extraliterari, acestea își teoretizează - sau măcar își expun - în jocul interior atât poetica generică de care țin sau la care aderă, cât și specia în care se încadrează (aproape) fiecare. Situată inițial în underground, o astfel de poezie este, în primul rând, una pentru connaisseurs. Dar nu asta e condiția spre care tind mulți dintre noi ?” (Viorel Stefanescu)   „Temele poeziei lui Tudor Cristian Roșca revin ciclic, ca niște statui într-un orologiu magic, care apar la ora exactă, dar imperceptibil schimbate – ceea ce creează senzația de tragedie lirică.  La acest poet se poate întâlni cel mai ”serios” ludic pus în scenă, printre cele mai desăvârșite tehnici de mânuire a limbajului; în condeiul său, ironia, bine temperată și profundă, creează un continuu dialog cu sine.” (Iulian Grigoriu)

Vernisaj expoziție de artă vizuală Marți, 1 aprilie 2025, a avut loc vernisajul expoziției de artă vizuală intitulată „ANALOGII” a familiei (de artiști brașoveni) Țăroi (Decebal Gabriel, Ioan Aron, Victoria și Vladimir Ioan). Cu acest prilej a avut loc prezentarea nr. 27 (1/2025) al Revistei literare Libris ilustrată cu tablourile lui IOAN-ARON ȚĂROI, talentatul artist brașovean care ne-a părăsit în luna noiembrie a anului trecut.  Acestuia i-a fost dedicat un dosar (pag. 95-101; un portret și un interviu cu Victoria Țăroi). Au prezentat Victoria Țăroi, Decebal Gabriel Țăroi și Anca Ianchiș (din partea Revistei literare Libris).

N. 13 iulie 1942, Cața, jud. Brașov. Poet, libretist și dramaturg de expresie germană. Scenarist și regizor. Absolvent al Facultății de Teologie, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, absolvent al Facultății de Filologie, la Universitatea „Babeș-Bolyai”. Jurnalist la Karpatenrundschau din Brașov, ulterior secretar literar la Teatrul German din Sibiu. A emigrat în R.F. Germania în 1978 ca urmare a retragerii de către cenzură a volumului Mit rotem Wein viel lieber , apărut la Editura Albatros (1976) și a intervenției scriitorului Günter Grass . Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov. A scris scenariul filmului Fürchte dich nicht, Jakob! (Nu te teme, Jakob!) , în regia lui Radu Gabrea (1981). A realizat filme documentare despre viața și activitatea lui Conrad Haas și Herman Oberth, precum și Der Glockenkaufer (Negustorul de clopote) , filmat în peste 30 de sate săsești din Transilvania sau Ein Dorf erwacht. Siebenbürgen und der Prinz (Un sat se trezește. Transilvania și prințul) . A regizat în 1994 filmul dedicat lui paul Celan, Im Süden meiner Seele – Paul Celans Bukarester Jahre  . Organizator de evenimente culturale, printre care al festivalului bienal de literatură Condeierul satului Cața/ Transilvania, Dorfschreiberpreis von Katzendorf/ Sieben-bürgen. Din 2011 acordă Premiul Condeierul Satului Cața/ A debutat în 1969 cu volumul de versuri Kreise ums Unvollendete. Gedichte , la Editura Tineretului. Premii literare: în 1985 a primit bursa Deutscher Literaturfonds din Darmstadt, iar în 1986 Premiul pentru literatură Andreas Gryphius din partea Ministerului Culturii din Germania. A fost rcompensat și cu două premii pentru film, acordate de Bundes-innenministeriums.   Opera: proză: poezie: Kreise ums Unvollendete. Gedichte (Ed. Tineretului, 1969); Ausgespielt (Joc terminat) (Dacia, 1972); Paß für Transsilvanien. Gedichte (Urheber Verlag, 1979); Einladung zu einer Schüssel Palukes (Parnaß, 1980); Abschiedsgerüchte / Zvonuri de adio (ediție bilingvă, trad. Laura Fota; volum apărut la 27 de ani după ce a fost interzis de cenzura comunistă; Albatros, 2005); Mein Vaterland ging auf den roten Strich - Gedichte aus den Jahren keiner Begeisterung 1975-1978  (Patria mea făcea trotuarul roșu - poezii din anii nici unui entuziasm 1975 - 1978) (Hora, 2006);  Die Angst der Parkbank vor dem Abendrot. Gedichte  (Connewitzer Verlagsbuchhandlung, 2016); dramaturgie: Umzug - Stück in zwei Kammern  (Mutarea - piesă in două camere), dramă (1970); Viele Grüße Michael Kohlhaas  (Salutări, Michael Kohlhaas), dramă (1977); Tanz mit der Stille  (Dansul cu tăcerea), dramă (1996); Ossis Stein , dramă (premiera la 7 noiembrie 2012, la Teatrul Radu Stanca din Sibiu, Secția Germană, spectacol cu traducere în limba română cu titlul Povara lui Ossi , 2012. A publicat dramaturgia în lucrarea Ossis Stein  (Pop Verlag, 2020); eseu: Larissa googelt Hermanstadt. Eine Zeitreise ( Heimatgemeinschaft der Deutschen aus Hermannstadt e.V., 2018). Prezent în antologia Michaela Nowotnick und Florian Kührer-Wielach (Hrsg.):  Wohnblockblues mit Hirtenflöte. Rumänien neu erzählen ( Verlag Klaus Wagenbach, Berlin, 2018)   Referințe critice: Raluca Cerhanoschi-Condurățeanu, Delia Cotârlea, Walter Mayr, Michaela Nowotnick, Titu Popescu, Jürgen Schlezack, Un Cristian, Holger Wermke, Elise Wilk.   „Versurile lui Frieder Schuller oferă o imagine sumbră a orașului de pe râul Cibin la jumătatea și sfârșitul anilor ‘70. Cu toate acestea, portretul social rezultat pretinde o sferă de valabilitate mai largă: reflectă mediul comunist, condițiile sociale și cultural-politice ale acelor vremuri” (Delia Cotârlă)   „ „Im Süden meiner Seele” (“În sudul sufletului meu”) a fost filmat în România, în ciuda circumstanțelor acelor vremuri. Filmul relatează anii petrecuți în București ai tânărului Paul Celan și crearea celui mai cunoscut poem al său „Todesfuge” (Fuga morții). Documentarea și sursa de inspirație a regizorului Frieder Schuller a fost puternic influențată de martorii contemporani și prietenii lui Celan, care mai erau încă în viață la acea vreme. Aceștia i-au relatat anii 1945-1947, ca fiind cei mai fericiți ani din viața poetului. […] Regizorul peliculei despre Celan, Frieder Schuller, este un poet de limbă germană, libretist, scenarist și regizor, originar din România. În perioada în care a trăit în România, acesta a lucrat ca jurnalist și secretar literar. Odată ajung în Germania, acesta a înființat casa de producție de filme Transsilvania Film GmbH. Tot înainte de căderea regimului comunist, acesta a realizat un documentar despre “Hermann Oberth” și a regizat filmul “În sudul sufletului meu”. Cel mai recent film a fost realizat la Viscri, acolo unde prințul Charles deține o casă, de aici și numele filmului “Un sat se trezește. Transilvania și prințul”, un film documentar, unde scenariul și regia de sunt scrise de Frieder Schuller. ” (Un Cristian, Observator cultural, 2020).