Search Results

N.14 aprilie 1980, Brașov. Istoric literar, poet, traducător. A studiat teologia la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, apoi a urmat cursurile masteratului de teologie si studii pastorale al Universitatii din Leeds, Marea Britanie. A continuat cu studii filologice, absolvind masteratul de scriere creatoare si traduceri (2009) si sectia de romana-engleza (2012) ale Facultatii de Litere din cadrul Universitatii „Transilvania” din Brasov. Este doctor in filologie (noiembrie 2013). Preot. Membru al Uniunii SCriitorilor din România, filiala Brașov, din 2021. Redactor și colaborator la numeroase publicații din țară. A colaborat la următoarele publicații: Corpul T ,  Libris , Gazeta de Transilvania , Telegraful , Observator , Rondul de Sibiu , România Liberă , Jurnalul Naționa l, Poesis International , Hyperion , Lumea Credinței  etc. și la publicații online. A tradus din limbile engleză, franceză și italiană.. A publicat în volum traducerea din Ressurection  a Arhiepiscopului de Canterburry, Rowan Williams (2021). A publicat primul text literar pe platforma literară www.poezie.ro , în anul 2003. A debutat editorial cu poezie, cu volumul Mugur de stâncă  (Marineasa, 2005). A fost inclus în Junii 007 , antologia de texte literare coordonate de Alexandru Mușina (Aula, 2007) și în antologia de poezie Lumina de Avarie (Tracus Arte, 2012). Nominalizat la Premiul Tânărul critic al anului 2016 ( agentiadecarte.ro ), finalist al premiului pentru debut în istorie literară al publicației Observator cultural  2016, pentru O istorie a Cenaclului de Luni.   Opera: poezie: Mugur de stâncă (Marineasa, 2003); Povești cu telecomandă (Tracus Arte, 2010);  literatură pentru copii: Meister Ulricus și Împăratul  (ediție bilingvă, română-germană; Tipotex, 2011); Schitul Lacu, români din Athos. Povești cu tâlc pentru cei mici  (Agnos, 2021); istorie literară: O istorie a Cenaclului de Luni (Cartea Românească, 2015); lucrări teologice: Christianism in Its Youth (Agnos, 2020); traduceri: Rowan Williams, Arhiepiscopul de Canterburry, Învierea  (Agnos, 2021). A publicat numeroase studii și articole de teologie.   Referințe critice: Andreea Andrușca, Paul Cernat, Marius Chelaru, Cosmin Ciotloș, Eugen Istodor, Nicolae Manolescu, Marius Prochipiuc, Ovidiu Simion, Cristian Teodorescu, Cristian Vasile, Karin Zall.   „La origine o teză de doctorat a tînărului poet şi critic braşovean Daniel Puia-Du­mitrescu, O istorie a Cenaclului de Luni (Cartea Românească) este prima abordare socioistorică apărută pînă acum despre această grupare cu rol-cheie în literatura română a ultimelor decenii. Amplu documentată, bazată preponderent pe metoda interviurilor multiplu focalizate cu participanţi la cenaclu şi pe cercetarea arhivelor disponibile, lucrarea lui D.P.-D. oferă o bază de date inconturnabilă pentru orice investigaţie viitoare a fenomenului, o descriere densă a mediului instituţional, dublată de o imersiune în intimitatea unei epoci şi în atmosfera universitară a formării generaţiei ’80. Foarte importante mi s-au părut a fi, între altele, observaţiile care identifică în asemenea medii potenţiale nuclee ale societăţii civile de după 1989. Ceea ce reiese cu pregnanţă din succesiunea şi suprapunerile rememorărilor e politica implicită a Cenaclului, de la rolul de interfaţă strategică multiplă al lui Nicolae Manolescu, la ierarhiile interne ale comunităţii generaţioniste, cu regulile şi codurile ei nescrise, cu aliaţii şi adversarii ei, cu modurile sale specifice de a interacţiona cu Sistemul..” (Paul Cernat, Observator cultural, nr.814/2016)   „ Nu este prima lucrare despre Cenaclul de luni, dar este, dacă nu mă înșel, a doua scrisă de cineva pentru care cenaclul de la Casa studențșilor „Grigore Preoteasa” (1977-1983) este istorie. Et pour cause: autorul s-a născut în 1980. Concepția cărții este diferită de cele anterioare. În „Introducere”, Daniel Puia-Dumitrescu excplică de ce a socotit necesar să recurgă într-un studiu cu caracter istoric la „tehnici sociologice”, citând numele câtorva autorități în materie. Explicația mi s-a părut un pic fastifdioasă. Cartea e structurată astfel: n prim capitol examinează prezența membrilor Cenaclului în arhivele fostei Securități; al doilea trasează istoria propriu-zisă a Cenaclului prin intermediul unor interviuri solicitate de autor membrilor sau prin intermediul unor intervenții publicistice ale unora dintre ei. Important este că autorul a consultat dosare aflate la CNSAS, din care extrage informații pe care le consideră utile, nu atât pentru fizionomia morală și intelectuală a poeților, cât pentru atmosfera politică în care s-au ținut ședințele Cenaclului. Această țintă a studiului îl determină, probabil, pe Daniel Puia-Dumitrescu să arunce o privire și în dosarele unor scriitori care nu s-au numărat printre membrii Cenaclului, dar pe care îi consideră „apropiați” acestora. Dacă participanții au exclusiv dosare de urmărire informativă, printre „apropiați” sunt și câțiva informatori, recrutați tocmai spre a-i „supraveghea” pe colegii lor”  (Nicolae Manolescu, România literară, 2016)

N.20 august 1957, Tîrgu-Ocna, județul Bacău. Fiul Anetei (n. Tătaru) și al lui Nicolae Antohi. Istoric al ideilor, eseist, traducător. Absolvent al Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1984) și al École des Hautes Études en Sciences Sociales, Paris. (1991) . Profesor, cu experiență didactică, printre altele, la Central European University din Budapesta, la Universitatea din Michigan, la Universitatea din Leipzig, la Université Paul Valéry-Montpellier III, Montpellier . Membru fondator al Grupului pentru Dialog Social (GDS). Membru în Academia Europaea. Este membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala Brașov din anul 2024. Debutează în 1973 în revista Corolar a Liceului „Costache Negruzzi” din Iași cu un eseu despre impresionism, cu accent pe Renoir. În volum a debutat cu Utopica. Studii asupra imaginarului social (Editura Științifică, 1991). A colaborat la următoarele publicații (selectiv): Amfiteatru, Apostrof, Argeș, Astra,   Ateneu, Convorbiri literare, Criterion, Curtea de la Argeș, Dialog, Dilema, 22, Echinox, Euresis, Forum studențesc, Helion, Korunk, Opinia studențească, Orizont, Revista de Istorie și Teorie Literară, România literară, Secolul 20, Sfera Politicii, Transilvania, Vatra, Viața Românească.   Opera: volume de autor: Studii asupra imaginarului social (Editura Științifică, 1991; ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Idea, 2005);  Civitas imaginalis. Istorie şi utopie în cultura română  (Litera, 1994; reed. Polirom, 1999);  Exerciţiul distanţei. Discursuri, societăţi, metode  (Nemira, 1997; reed. 1998); Imaginaire culturel et réalité politique dans la Roumanie moderne. Le stigmate et l'utopie , trad. din rom. de Claude Karnoouh şi Mona Antohi (Paris-Montréal, L’Harmattan, 1999); Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public (Polirom, 2007); volume în colaborare: Al treilea discurs. Cultură, ideologie şi politică în România , convorbiri cu Adrian Marino (Polirom, 2001); Mai există viitor? România la început de mileniu , convorbiri cu Mihai Şora (Polirom, 2001); Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie şi morală în România , convorbiri cu Alexandru Zub (Polirom, 2002); Ceea ce ne uneşte. Istorii, biografii, idei ,   convorbiri cu Moshe Idel (Polirom, 2006); România noastră. Conversaţii berlineze , convorbiri cu Virgil Nemoianu (Editura Muzeului Național al Literaturii Române și Editura Cuvântul, 2009; ediţia a doua, revăzută, Institutul European, 2009; ediția a treia (in Virgil Nemoianu, Opere , Vol. 8), Editura Spandugino, 2017); Le Néant roumain. Un entretien/ Neantul românesc. O convorbire , cu Emil Cioran şi Luca Piţu (Polirom, 2009, eBook 2012); „Brazde peste haturi” Revisited. Pagini salvate dintr-un samizdat colectiv (Opera Magna, 2011). Cu Dan Petrescu, Luca Pițu, and George Pruteanu (Artelul textual); Oameni și patrii. Istoriile și geografiile identității , convorbiri cu Jean-Jacques Askenasy (Polirom, 2021); volume coordonate: Dialog şi libertate. Eseuri în onoarea lui Mihai Şora , în colaborare cu Aurelian Crăiuţu (Nemira, 1997); Between Past and Future: The Revolutions of 1989 and Their Aftermath, în colaborare cu Vladimir Tismăneanu (Budapesta-New York, CEU Press, 2000, 2001; trad.rom. de Marilena Andrei, Elena Neculcea şi Livia Szász), De la utopie la istorie. Revoluţiile din 1989 şi urmările lor ,   (Curtea Veche, 2006); Religion, Fiction, and History. Essays in Memory of Ioan Petru Culianu, I-II (Nemira, 2001); Ioan Petru Culianu. Omul şi opera (Polirom, 2002); Narratives Unbound. Historical Studies in Post-Communist Eastern Europe, în colaborare cu Balázs Trencsényi şi Péter Ápor   (Budapesta-New York, CEU Press, 2007); Modernism şi antimodernism. Noi perspective interdisciplinare  (Editura Cuvântul și Editura Muzeului Național al Literaturii Române, 2008); ediții îngrijite: Ioan Petru Culianu, Jocurile minţii. Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie, ediţie îngrijită de Sorin Antohi şi Mona Antohi, studiu introductiv de Sorin Antohi (Polirom, 2002; ediția a II-a revăzută și adăugită, 2019); traduceri (în colaborare cu Mona Antohi): Pierre Manent, Istoria intelectuală a liberalismului. Zece lecţii (Humanitas, 1992; reed. 2013); Alain Besançon, Anatomia unui spectru. Economia politică a socialismului real  (Bucureşti, 1992, revăzută, cu titlul Anatomia unei stafii. Falimentul unei utopii întrupate , Humanitas, 2014); Alain Besançon, Confuzia limbilor. Criza ideologică a Bisericii  (Humanitas, 1992); Katherine Verdery, Compromis şi rezistenţă. Cultura română sub Ceauşescu  (Humanias, 1994); Mihai Şora, Despre dialogul interior. Fragmente dintr-o antropologie metafizică  (Humanitas, 1995); Alain Besançon, Dilemele mîntuirii  (Humanitas, 2001): Mircea Eliade, Făurari și alchimiști (Humanitas, 2019).   Referințe critice: Daniel Barbu, Alexander Baumgarten, Ștefan Borbély, Romulus Bucur, Elaine L. Kleiner, Adrian Marino, Alexandru Matei, Mircea Mihăieș, Dan C. Mihăilescu, Mihail Neamțu, Victor Neumann, Mircea Opriță, Nicholas Plagne, Cristian Preda, Dan Stanca.   „Sorin Antohi este unul dintre puținii intelectuali critici de anvergura mondială de care dispune in prezent cultura română. Ca fost prorector al Universității Central-Europene din Budapesta, a construit instituții interdisciplinare prestigioase (Pasts Inc.), a moderat reuniuni internaționale simandicoase și a beneficiat de burse culturale de ținută, evoluând într-un anturaj instituțional solicitant și extrem de exigent cu erorile, in care putini universitari români bine cotați în țară ar fi putut face față. Partener de dialog al unor nume celebre de dincoace si de dincolo de Atlantic, coordonator de volume de referință și impecabil amfitrion de reuniuni științifice cu larg ecou printre specialiști, Sorin Antohi s-a făcut remarcat peste tot ca un problematizant atipic, raționalist și critic, trăitor la intersecția dintre totalitarismul destrămat căruia îi aparține prin biografie si universalismul socio-cultural de sorginte liberală căruia a decis sa i se alăture prin pregătire, adică, întrucâtva, prin distanțare critică de trecutul care îl determină.” (Ștefan Borbély , Contemporanul, nr.5(674)/2008)   „În orice cultură, dar mai cu seamă într-una marginală, cu dezvoltare sincopată, hărțuită și hătrănită, ca a noastră, oamenii de anvergura și calibrul lui Sorin Antohi sunt extrem de rari și, ca atare, prețioși. Un om al conjuncţiei, nu al disjuncţiei. Un mijlocitor esenţial între oameni, culturi, stiluri şi şcoli de gândire, pedagog neobosit, natură catalitică şi coagulantă. Un hiperconstructiv. Un istoric al ideilor înzestrat cu erudiţie literară, apetit pentru politologie, deschidere filosofică, vorbind cu charismă şi farmec amfitrionic engleză, franceză şi germană, autorul câtorva cărţi de referinţă (printre care „Exerciţiul distanţei“, 1997, „Civitas imaginalis. Istorie şi utopie în cultura română“, 1999) şi al unor volume dialogale (cu Mihai Şora, Adrian Marino, Alexandru Zub, Moshe Idel), eseist, traducător, coordonator de serii editoriale la Humanitas, dar şi de lucrări colective apărute sub egida Central European University, cu sediul la Budapesta, unde Antohi a fost mai mulţi ani profesor şi prorector.” (Dan C. Mihăilescu, 22).

N.13 iulie 1971, sat Frenciugi, Șcheia, jud. Iași. Fiul Elenei și al lui Constantin Simota. Poet. Absolvent al Liceul Teoretic „Nicolae Iorga”, profilul filologie. Studii universitare în domeniul științelor juridice. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2007. Colaborări la publicațiile Gând românesc , Cetatea culturală , Dealul Melcilor , Luceafărul , Vremea , Vatra veche , Caietele de la Araci . Colaborator cu poezie la volumele colective Un fel de colind  (1996); Flacără și vis  (1996); Cuvinte întrupate  (2004, 2008); Florilegiu (2013). Membru și ulterior președinte al Cenaclului Buna Vestire din Miercurea-Ciuc. A debutat în revista liceului, Axa . Debut editorial cu volumul de versuri Dialog în cer , 1995. A colaborat în diverse recitaluri cu actorii Camelia Paraschiv-Katai și Sergiu Aliuș de la Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu-Gheorghe. În 2022, Ioan Lăcătuș și Ciprian Hugianu publicau la Editura Eurocarpatica din Sfântu-Gheorghe lucrarea Profesioniștii noștri. 32 Ionel Simota la 50 de ani. Premii literare: Premiul filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru poezie în 2010 pentru volumul Desculț printre cuvinte. Premiul „Cartea anului” pentru Capitol cu îngeri dintr-un volum colectiv (Magic Print, 2016) în cadrul Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România. I s-a decernat în 2019 Premiul Pro Harghita din partea Consiliului Județean Harghita.   Opera: poezie: Dialog în cer  (Alutus, 1995); Frânturi de zbor  (Miercurea-Ciuc, 1995); Ramuri de dor  (Miercurea-Ciuc, 1997); Poeme (Miercurea-Ciuc, 1999); Lumina cuvântului meu  (Neptun, 2000); Casa cu salcâmi  (Eurocarpatica, 2002);  Îngerul meu  (Eurocarpatica, 2003); De dorul tău  (Neptun, 2003); Turnul tăcerii , antologie (Eurocarpatica, 2006); La poalele ochilor tăi (Eurocarpatica, 2006); Aripi de cenușă  (Eurocarpatica, 2008); Desculț printre cuvinte  (Eurocarpatica, 2009); Opere complete , vol.I, II (Eurocarpatica, 2012); Tăcerea îngerilor (Eurocarpatica, 2012); Dialog în cer,  antologie (TipoMoldova, 2014);  Cântare pământului  (ePublishers, 2014);  Cântare şi tăcere,  antologie (Eurocarpatica, 2015),  Caligrafia iubirii (Magic print. 2015); Capitol cu îngeri dintr-un volum Colectiv  (Magic Print, 2016); Lecții cu fluturi (Magic Print, 2017); Poezii . Lecții cu fluturi, Sentimente cu păsări. Mirări (Artprinter, 2021); Pietrele care nu tac (Eurocarpatica, 2024). audiobooks: Mirări (Asociația Cenaclului Literar Buna Vestire, 2021)   Referințe critice: A.I. Brumaru, Ligia-Dalila Ghinea, Adrian Lesenciuc, Ramona Moldovan, Doru Munteanu, Raisa Pinteac, Vitalie Răileanu, Ion Topolog, George Țărnea. Referințe în dicționare, istorii literare: B. Crăciun, D. Crăciun-Costin, Dicţionarul scriitorilor români de azi (Editura Porţile Orientului, 2011); acad. Mihai Cimpoi, Traian Vasilcău, Enciclopedia scriitorilor români sontemporani de pretutindeni  (Tipografia Centrală, 2019); Ion Topolog Popescu, Lector-lictor, vol.I (Pastel, 2013).    „Ionel Simota vine în poezia româna cu o voce aparte, proaspătaă și inconfundabilă. De la un volum la altul poetul se reinventează prin ton, mesaj, viziune, construcție, rostire și abordare într-o arhitectură care-i poartă propria amprentă și matrice. Un poet de factura intimistă, care se descoperă pe sine în prefacerile metaforice ale versului. E obsedat de cuvânt, de semantica lui, de puterea de a acoperi sentimentul și trăirea, într-o caligrafie proprie, în destinul ce i-a fost hărăzit sau și l-a asumat.Temele poetului sunt aceleași în fiecare carte, ca într-un veritabil catehism literar: pământul, străbunii, familia, copilăria, timpul, iubirea, patria, istoria, cuvântul, poezia, limba română, zborul, relația cu divinitatea, anotimpurile, îndoiala sau incertitudinea, ca universuri și stări ale rostului său in lume. ” (Doru Munteanu)   „ Poetul Ionel Simota aduce nouă, cititorilor atenți, o poezie izvorâtoare din inadecvarea structurală a creatorului ei la realitatea la care, totuși, din mers, îți concentrează atenția:Eu scriu în limba pietrei/ Și-a facerii, și-a pâinii, / Cu sacra unduire prin suflete a mâinii, / Cu plâns nestins al vetrei / Precum am învățat, / Scriu cu oftat de sfânt, în pieptul meu lăsat, / Cu limba unui basm /Pecetluit pe creștet, / Cu sângele din neam, ce încă nu veșted... /Scriu apăsat, în suflet, /Ca totuși să rămână / Frumoasă încântare, în Limba Mea, Română... (Eu scriu, p.24). Astfel poetul încearcă să realizeze o sinteză a motivelor lirice ale cărților sale anterioare, prezente tocmai cu punctele de sprijin care i-au permis autorului să-și delimiteze un teritoriu liric aproape pragmatic. […] Poezia lui Ionel Simota pare izvorâtă din bonomia cu care poetul contemplă lumea, îmbinând rafinamentul cu demnitatea condiției fragile a omului ce reliefează expresia explorării asidue a unor motive care-i definesc stilul liricului inconfundabil, aflat pe aripa zborului poetic în adeziune... ” (Vitalie Răileanu, Libis, nr.3/2021).

N. 26 aprilie 1997, Cluj-Napoca. Poetă și traducătoare. Nepoata scriitorului și universitarului clujean Gavril Scridon. A studiat literatură comparată la King’s College London și scriere creativă la Universitatea din Oxford. Membră a Uniunii Scriitorilor din România din 2023. A debutat în 2016 în Wild Court: an international poetry journal . A publicat primul volum de versuri în limba română în 2021, Hotare , în urma câștigării unui concurs literar organizat de Editura Universitară, „Împlinește un vis”. A colaborat la publicații românești: România literară , Observator cultural , Steaua , dar în special la publicații din Marea Britanie și Statele Unite: The London Magazine , Oxford Review of Books , Wild Court , World Literature Today. Asymptote Journal , Oxford Poetry , The Theatre Times , European Literature Network , Syntopic , Apofenie , Harana Poetry , Caesura , Delos UF , E Ratio , Napkin Poetry Review . Este redactor pentru poezie la E Ratio Poetry Journal . A publicat patru volume de versuri în străinătate. A tradus în engleză din opera lui Ion D. Sîrbu, Ioan Flora, Ion Cristofor și Traian T. Coșovei (în colaborare cu Adam J. Sorkin). A câștigat Premiul Editorial STAAR din partea Universității Oxford pentru activitatea de jurnalist cultural (2020) și a fost nominalizată de publicația Oxford Review of Books  la secțiunea Short Fiction Prize (2019). A câștigat premiul I la „Festivalul Literatura tinerilor” organizat de Uniunea Scriitorilor la Neptun (2023) și a fost desemnată scriitoarea lunii septembrie la Gala Scriitorii Anului (2023).   Opera: poezie: Hotare (Editura Univrsitară, 2021); A Romanian Poem (MadHat Press, 2022); Calendars (Broken Sleep Books, 2022); Across The Nile-Green Sky  (Graeyng Ghost Press, 2022); Unicornucopia (Ethel Press, 2022); eseuri: coeditor (alături de Robert Gabriel Ciobanu) al lucrării Exerciții pentru o altfel de diversitate  (Presa Universitară Clujeană, 2022); traduceri (în volum): Ion Cristofor, Soomewhere a blind child  (Nacked Eye Publishing, 2021); Traian T. Coșovei, Night with a Pocketful of Stones  (în colaborare cu Adam J. Sorkin; Broken Sleep Books, 2021); Mihaela Coșescu, The Story of a Laddle  (2022).   Referințe critice: Ion Cristofor, Adrian Lesenciuc, Mihok Tamas, Andrei Mocuța, Mircea Popa, Simona Preda, Alexandru Sfârlea, Chris Tănăsescu.   „Dacă Andreea Iulia Scridon își definește statutul său social ca unul ambivalent, de româncă și de americancă, e sigur că percepția ei despre lume e apropiată de cea a unui George Steiner, cel care considera, în După Babel, că „orice exercițiu al limbajului, chiar monolingv, este deja un act de traducere”, „traducerea fiind, formal și pragmatic, implicită în orice act de comunicare”. Iar eruditul poet mexican Octavio Paz sublinia că a învăța să vorbești înseamnă a învăța să traduci. După marele poet amintit, poezia nu e decât o punte între limbajul universului și universul limbajului.” (Ion Cristofor, Andreea Iulia Scridon și lirismul ca traducere. Syntopic.ro )   „Andreea Iulia Scridon plonjează direct în amănuntele vieţii cotidiene din care extrage cu plăcere banalul. Elementul baladesc îi străbate cântecul insolit, mereu adaptat sau demontat, când elegie, când cântecel, când tânguire, când descântec sau invocaţie. Farmecul sau farmecele zicerii străbat spaţiul şi timpul conjugând într o formulă sui generis sacrul cu profanul şi iubirea cu moartea. Râsul şi dansul, dedublarea şi bucuria devin forţe complementare ale sufletului postmodern, trecut prin experienţa emigrării. Hotare oferă radiografia sufletului feminin atras în plasa de păianjen a însoritei Florida, ispitit mereu de vârtejul înălţimilor sau de abisul cel mai adânc. Un repertoriu din care nu lipsesc metamorfoza, pribegia, nostalgia, exilul.” (Andrei Mocuța, Arca, nr.1/2022).

N. 20 august 1947, Pârscov, jud. Buzău. Prozator, critic literar, eseist. Absolvent al Facultății de Filologie, Universitatea din București. Profesor de limba română la Școala din Pârscov, actualmente pensionar. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Brașov, din 2010. Colaborări la publicațiile România literară , Convorbiri literare , Tomis , ProSaeculum , Caligraf , Oglinda literară  etc. Colaborator în realizarea lucrărilor Monografia comunei Pîrscov  (2004), O Tulce literară  (1981), Mărturisirea de credinţă literară  (2008). Inițiator și redactor șef al revistei de cultură Întrezăriri . A debutat în 1968 cu o cronică de carte în revista Tomis . Debut editorial cu romanul Vâsla de sare , în 2006. Premii literare: Premiul special de creaţie literară V. Voiculescu (2012). Premiul „Opera omnia” al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România în 2024.   Opera: proză: Vâsla de sare  (Editura Casei Corpului Didactic Buzău, 2006, reed. eLiteratura, 2015); 14 povestiri  (Editgraph, 2007); Tânărul Veronel  (Online, 2008); Minunata Adela  (Rafet, 2009); Viaţa şi opera lui Vasile Voiculescu , roman documentar (EuroPress Group, 2012); Speranţa  (eLiteratura, 2015); eseu, critică și istorie literară: Opera lui Ion Gheorghe , studiu monografic (Lorilav, 2010); Critice , cronici literare (Lorilav, 2011); Dicţionarul dascălilor pârscoveni : educatoare, învăţători, profesori, preoţi. 1830-2010  (Sfera, 2013); Ultimul poet dac  (EuroPress Group. 2013);  Lumina cuvintelor (Sfera, 2017); Tânărul Voiculescu între medicină și lite­ra­tură . (Teocora, 2020); Vasile Voiculescu. Povestea vieții ( Miron, 2022); Ion Caraion. Povestea vieții  (Miron, 2023)   Referințe critice: Stan Brebenel, Tudor Cicu, Theodor Damian, Dumitru Ion Dinu, Ioargu Gălățeanu, Nicolae Gâlmeanu, Ion Gheorghe, Ilie Mândricel, Ion Nedelcu, I. Nedelea, Elena Otavă, Ion Roșioru, Ion Stanciu, Alex Ștefănescu.   „Autor mereu surprinzător, din variate perspective – să amintim doar ritmicitatea apariţiilor anuale după debutul editorial târziu, din 2006, pe când se pregătea să rotunjească al şaselea deceniu de viaţă, cu un roman care îi dezvăluia concludent condeiul de prozator cu ţinte bine alese şi mijloace abil reglate, îndeobşte mai greu de aflat la un “începător”, sau amplitudinea preocupărilor scriitoriceşti îmbrăţişate, multă vreme în paralel cu apostolatul didactic în spaţiul spiritual al limbii şi literaturii române – , Gheorghe Postelnicu îşi întâmpină acum cititorii cu o nouă surpriză: volumul de faţă, care alătură sub acelaşi titlu două din romanele sale apărute anterior – Tânărul Veronel (2008) şi Minunata Adela (2009). Inedita ofertă se vrea, probabil, un experiment de natură a dovedi că juxtapunerea celor două cărţi (de fapt, avem de-a face cu o ofertă trei într-unu, dacă ţinem seama că şi Tânărul Veronel aducea sub aceleaşi coperte, ca primă parte, volumul de debut al autorului – Vâsla de sare) este o întreprindere cu posibilităţi de a-l bucura pe cititor cu ceva mai mult decât s-ar aştepta.” (I. Nedelea)   „Gheorghe Postelnicu vine recent dinaintea cititorului de pretutindeni cu o nouă carte: „Lumina cuvintelor”, editura Sfera, 2017 […] Prin această carte Gheorghe Postelnicu are puterea să exprime cele dinlăuntrul omului, bucuriile lui, descoperirile lui, supărările, trăirile lui... Lumea întreagă dezvăluită de lumină (în interviurile de faţă) se desfăşoară în faţa cititorului ca un labirint. „Criticul, dacă îl ţine cureaua, scrie eseuri despre autori care nu mai sunt în viaţă”, se mărturiseşte autorul cărţii, lui Marin Ifrim, cel care îi ia şi domniei sale un interviu. Iar „revistele de cultură, chiar dacă au tiraje mici, chiar dacă sunt citite de puţini oameni, sunt lumina şi stâlpii de intrare ai societăţii” – mai spune Gheorghe Postelnicu – dar pentru ca cititorii să-i cunoască pe cei care trudesc şi fac revista să apară, calea e interviul luat scriitorului (care publică şi în revistă) de un jurnalist profesionist. ” (Tudor Cicu).

N. 7 octombrie 1964 în Ardeoani, jud. Bacău. Romancier. A urmat clasele I-VIII, în Ardeoani, iar apoi, după absolvirea primilor 2 ani de liceu în Municipiul Moineşti, jud. Bacău, a urmat cursurile unei şcoli aeronautice la Braşov. A lucrat aproximativ 10 ani în aviaţie. Între timp, a terminat liceul, obţinând diploma de bacalaureat. În anul 1990 a urmat cursurile unei şcoli militare din Bucureşti, devenind angajat al Ministerului de Justiţie. A absolvit Şcoala Populară de Arte, secţia actorie, clasa profesorului Petre Sirin. Alţi câţiva ani a studiat muzica, învățând să cânte la diferite instrumente.  A debutat în 2000 cu romanul Am stat cu femeia față în față . A publicat la Editurile Orientul Latin și Pastel din Brașov. Membru al Uniunii Scriitorilor din Româniam, filiala Brașov, în 2008.   Opera: proză: Am stat cu femeia faţă în faţă  (Orientul Latin, 2000); Batalion disciplinar (Orientul Latin, 2001); Copiii străzii se răzbună  (Orientul Latin, 2002); Ucigaşul care plânge  (Orientul Latin, 2003); Lecţie de viaţă  (Orientul Latin, 2004); Operaţie pe suflet deschis  (Pastel, 2005); Antidot pentru desfrâu  (Pastel, 2009); Amalgam (Pastel, 2011); Jivine (Pastel, 2013); Un Fiu de Dumnezeu a murit pentru tine (Pastel, 2015); Oglinda sufletului tău (Pastel, 2017).   Referințe critice: A.I. Brumaru, Ion Itu, Victor Sterom, Ion Topolog Popescu   „ E vorba așadar, precum în romanul aceste al lui Adrian Pleșcau, de o proză de glorificare a instinctului (vezi Denis de Rougemont), o proză, de fapt, proslăvire a vieții, viața neînsemnând oare și instinctul eliberat de spirit? Avem adică de a face în acest caz cu o mistică a vieții, una ce a dat însă naștere (ca să ne întoarcem la criticul francez evocat) unor frumoase opere literare. ” (A.I. Brumaru)   „ Scriitor de factură modernă, Adrian N. Pleșcău este în al șaptelea roman, Antidot pentru desfrâu, un introspectiv lucid, pentru care creația constituie o încercare de ordonare a haosului interior, de eliberare de sub tirania unor obsesii cognitive și ontologice. Adevărul este că libertatea prozatorului Adrian N. Plescau se revendică din estetica autenticității. […] Perspectiva interpretativă a lui Adrian N. Pleșcău e una de adâncime, de împingere a cunoașterii spre zonele misterioase și tainice ale adevărurilor fundamentale, sugerate prin intermediul conexiunilor metafori-simbolistice ale momentelor unui timp-răstimp asumat. ” (Victor Sterom).

N. 30 martie 1973, Făgăraș. Poetă, prozatoare și traducătoare. Profesoară de limba engleză, stabilită la Barcelona. A studiat filologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov,  din 2023. A debutat în 1996 în Tribuna . A publicat primul volum de versuri în limba spaniolă în 2016, Mil y una muertes , tradus ulterior în limba română (2018). A colaborat la publicații românești: Tribuna , Echinox , Contemporanul. Ideea europeană , Poezia , Luceafărul de dimineață , Revista de traduceri literare  ș.a., dar în special la publicații din Spania și din America Latină: în catalană: Revista digitală de cultură Núvol , Revista digitală de literatură și traducere a Pen Club catalán visat.cat , Quadern de les idees , Vilaweb , paperdevidre și în spaniolă: Sibila , Clarín , Vuelapalabra , Nueva York Review Poetry , Círculo de Poesía , Vallejo & Co , Oresteia , La libélula vaga , P oéticas mediterráneas , Estación poesía , Revista Internacional de Poesía Ulrika , Altervoxmedia , Radio Bukowski  ș.a.. A publicat mai multe volume de versuri în română, spaniolă, catalană. A tradus în engleză în catalană, din catalană în română și invers, din spaniolă în catalană și din română în spaniolă. Nume importante ale literaturii române se află pe lista scriitorilor traduși de Corina Oproae: Marin Sorescu, Ana Blandiana, Lucian Blaga, Dinu Flămând, Angela Marinescu, Tatiana Țîbuleac, Ioan Es Pop, Svetlana Cârstean ș.a. Prezentă în multiple antologii publicate în Spania și America Latină. În 2020 i-a fost tradusă în suedeză de Teresa Wennberg, o antologie publicată la Simon Editor, Jönköping, intitulată Tidig eviget . I s-au decernat numeroase premii, printre care Premiul de traducere Marin Sorescu al Primăriei Craiova, 2014, pentru traducerea în limba catalană a antologiei din poezia lui Marin Sorescu, Per entre els dies , Premiul de traducere poetică Cavall Verd, Rafel Jaume, din Palma de Mallorca, 2014 aceeași lucrare, Premiul de traducere poetică Jordi Domènech, Barcelona, 2015, pentru traducerea în limba catalană a volumului Patria mea A4 / La meva pàtria A4 , a poetei Ana Blandiana, Premiul Nollegiu pentru cea mai bună carte de poezie tradusă în limba catalană în 2018 pentru traducerea din engleză în catalană a volumului Red bird / Ocell roig  a poetei americane Mary Oliver, Premiul Nollegiu pentru cea mai bună carte de poezie publicată în limba spaniolă în 2021 pentru cartea mea Desde dónde amar  ș.a. În 2024 a fost recompensată cu premiul Tusquets Editores pentru debutul său în proză, romanul La casa limón .   Opera: poezie: Mil y una muerte s (Garua Libros, 2016; rom. O mie și una de morți , Școala Ardeleană, 2018); Intermitencias (Sabina Editorial, 2018, rom. Intermiten țe, Școala Ardeleană, 2022); Temprana eternidad (Caza de libros/ Ulrika Editores, 2019); La mà que tremola  (Café Central, 2020); Desde dónde amar  (Editorial Pre-Textos, 2021); Un rosario de soles  (Nautilus Ediciones, 2023); proză: La casa limón  (Tusquets Editores, 2024); traduceri (în catalană): Marin Sorescu, Per entre els dies  (Lleonard Muntaner Editor, 2013); Ana Blandiana, La meva pàtria A4 (Eumo Editorial, 2015); Lucian Blaga, Els poemes de la llum  (Café Central, 2015); Ana Blandiana, La por a la literatura  (Café Central, 2016); Dinu Flamand, Ombres i escullera  (Café Central, 2019); Ana Blandiana, Variacions sobre un tema donat (Eumo Editorial, 2021); Angela Marinescu, Em menjo els versos  (Godal Edicions, 2022); Tatiana Țîbuleac, L’estiu en què la mare va tenir els ulls verds  (Amsterdam Libres, 2022); traduceri (în spaniolă): Gellu Naum, Athanor (La Central, 2017); Ioan Es. Pop, Los mundos lívidos (Ediciones Pen Press, 2020); Lucian Blaga, La luz que siento  (Pre-Textos, 2022); Ioan Es. Pop/Angela Marinescu, Un hueco en los huesos  (Escarabajo, 2022); Antología de la poesía del siglo XX en Rumanía  (Visor Libros, 2022); Svetlana Cârstean, Soy otra  (Visor Libros, 2023); traduceri (din engleză în catalană): Mary Oliver, Red bird/ Ocell roig  (Godall Edicions, 2018); traduceri (din catalană în spaniolă): La hora del deshielo , 15 poetas catalane s ( Escarabajo Editorial, 2021) ; traduceri (din catalană în română): Antoni Clapés, L’arquitectura de la llum/ Arhitectura luminii  (Școala Ardeleană, 2021).   Referințe critice: José Ángel Cilleruelo, Dinu Flămând, Susana González Turigas, Miquel Angel Llauger, Adrian Lesenciuc, Laia López Manrique, Martín López Vega, Fulgencio Martínez, Xavier Montoliu, Jordi Nopca, Víctor Obiols, Ion Pop, Enric Umbert Reixach, Xavier Serrahima, Jordi Valls Pozo   „ Salut din toată inima publicarea acestei cărți și în limba română. Este un text emoționant care își păstrează forța și restituit limbii în care autoarea și-a făcut primele game. Dar este și o experiență neobișnuită, în primul rând pentru Corina Oproae, care va fi trecut prin toate fazele dubitative confruntând cele două texte. Dialogul dintre ele deschide o nouă viață acestei sensibile elegii, iar cele două oglinzi sporesc profunzimea textului și amplifică identitatea autoarei. ” (Dinu Flămâ nd)

N.28 iulie 1962, Făgăraş. Fiu al Vioricăi, născută Tudoran şi al lui Ion Cătălui. Critic și istoric literar, eseist, publicist şi jurnalist cultural. Absolvent al Masteratului „Limba şi literatura română – Identitate în multiculturalitate” al Facultăţii de Litere a Universităţii „Transilvania” din Braşov. Licenţiat în Ştiinţe Juridice al Facultăţii de Drept „Simion Bărnuţiu” a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. A absolvit cursurile Şcolii „BBC” de Jurnalism Radio şi TV de la Bucureşti. Membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Brașov, din 2017 și membru în Consiliul Director al Filialei din 2023. Membru fondator al Association of Community Colleges (ACC), cu sediul în Danemarca și membru al Asociaţiei Naţionale a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România (ANBPR). Fost profesor și jurnalist, redactor de ştiri şi realizator de emisiuni culturale la Radio Braşov , actualmente bibliograf la Biblioteca Judeţeană „George Bariţiu” din Braşov, redactor în cadrul revistelor literare Astra , Libris  și Epithet , colaborator permanent al revistelor Tribuna , Luceafărul de Dimineață , Vatra Veche  ș.a. Debut absolut în 1988, cu studii, proză și cronici literare şi cinematografice în revista de cultură Orizonturi Româneşti  din Oslo. Redebutează în 1993 la Radio Braşov  cu cronici, recenzii și eseuri literare. De atunci, a publicat în numeroase reviste literare și culturale naționale, locale și de peste hotare aprox. 900 de cronici, recenzii, eseuri, studii literare, jurnale de călătorie, proză etc. Debut editorial absolut cu volumul de critică de artă şi istorie Biserici fortificate din judeţul Braşov. O sinteză şi un dicţionar  (Editura Orator, 2005), nominalizat la Premiile .ANBPR. Alte premii: Premiul Societăţii Ziariştilor şi Oamenilor de Cultură „Cincinat Pavelescu” din Braşov în 2015 pentru Mari controverse literare ; Premiul „Mira” al Societăţii Ziariştilor şi Oamenilor de Cultură „Cincinat Pavelescu” pentru Dinamica şi degradarea limbii române ; Premiul Fundației culturale “Memoria” în 2021pentru cea mai bună lucrare științifică în 2021 pentru Vertebre românești ; Premiul Mihail Diaconescu  pentru Istorie și Critică literară, oferit de revista Banchetul din Petroșani în 2023.   Opera: critică de artă: Biserici fortificate din judeţul Braşov. O sinteză şi un dicţionar (Orator, 2005); critică, teorie și istorie literară: Avangarda literară românească și visul  (Editura Universității Transilvania, 2012); Mari controverse literare  (Aldus, 2014); Literatură și revoluție. Revoluția din Decembrie 1989 în romanul românesc (IRRD, 2016); Tratat despre pseudodicţionare (KronArt, 2018); Miracolul realismului magic și universal. Perspective literare și filosofice  (Eikon, 2024); eseuri: Vertebre românești .  Mărturii ale rezistenţei anticomuniste (în colaborare cu Apollon Cristodulo şi Vlad Mitric-Ciupe, Eikon, 2020); Dinamica şi degradarea limbii române. Eseostudii şi cronici literare  (Casa Cărţii de Știință, 2020); , interviuri: Literatura ca povară: Interviuri cu scriitori români și străini (Junimea, 2022). Prezent în numeroase volume colective.   Referințe critice: Mihaela Albu, Cătălin Badea-Gheracostea, Andrei Bodiu, Virgil Borcan, A.I. Brumaru, Iulian Chivu, Sanda Cordoș, Sorin Lavric, Adrian Lesenciuc, Ovidiu Moceanu, Gernot Nussbächer, Florin Şindrilaru, Ion Topolog, Adrian Țion, Dumitru Velea. Referințe în dicționare, istorii literare: A.I. Brumaru, Apologii şi navigaţii , Bucureşti, Editura Eikon, 2019; Florin Șindrilaru, Chiriaşii secundei. Batalionul disciplinat , Braşov, Libris Editorial, 2019; Adrian Lesenciuc, Critica de direcție , vol. 3, Inelul. Deschideri vectoriale , Iași, Editura Junimea, 2024.   „ Cartea lui Iulian Cătălui, Avangarda literară românească și visul este o amplă și documentată cercetare a unui aspect foarte important din activitatea avangardei literare românești – preocuparea pentru fenomenul oniric. Reprezentând la bază o lucrare de disertație de masterat, cartea de față constituie o abordare cu totul interesantă a problematicii visului în preocuparea avngardei literare românești, temă cercetată parțial în studiile critice anterioare (...) Iulian Cătălui fructifică toate sursele bibliografice semnificative, integrându-le corect din punct de vedere științific unui discurs critic elevat, de foarte bună factură. Lucrarea Avangarda literară românească și visul se distinge prin nivelul științific, documentarea amplă, seriozitatea cu care Iulian Cătălui și-a conceput și realizat cercetarea ”. (Ovidiu Moceanu, Mișcarea literară, nr.4 (60)/2016)   „ Iulian Cătălui este un autor neconvențional care propune o a doua carte [Mari controverse literare] realizată cu acribia cercetătorului profund ancorat în literatura primei jumătăți a secolului trecut, în special în literatura de avangardă, care reușește să dea cercetării sale o formă ispititoare. (…) Avem în dezbatere, prin urmare, o lucrare consistentă, riguros configurată, (…) – o lucrare multiperspectivală și multidisciplinară, fundamentată solid din perspectivă politologică și sociologică, fundamentând la rândul său un construct cultural/ literar aparte.  Ironia din eseostudiile lui Iulian Cătălui este amară. Adâncimea ei, eroziunea subiectivă a unor constructe culturale angajante, ideologiza(n)te, îndeamnă lectorul la cumpătare, la dialog și mai ales la revizuirea propriilor lecturi. Jocul periculos cu accentele este dus cu măiestrie la final. (...). Iulian Cătălui are talentul de a submina excesele marginale ” (Adrian Lesenciuc, Mișcarea literară, nr.2 (54)/2015)

N. 22 martie 1948, Deal, jud. Alba. Filolog. Absolvent de studii universitare în filologie română, germanică și teologie. Muzeograf, profesor și preot. Doctor în lingvistică și teologie. Membru fondator și președinte al „Despărțământului Cultural Astra Brașov”, membru al filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România. Director al Muzeului „Prima școală românească” din Șcheii Brașovului. Și-a dedicat aproape jumătate de veac studiului documentelor rare din muzeu. A studiat un volum uriaș de docuente istorice, majoritatea redactate cu caractere chirilice și a publicat circa 50 de lucrări în volum. Debutul editorial s-a produs în 1980 cu studiul Întâia școală românească . A publicat peste 1.000 de articole în reviste de specialitate, orecum și numeroase studii în volum, având ca principală team de interes tradițiile și limba romînească din Șcheii Brașovului. Premiul „Mircea Florian” al Academiei Române în 2011 pentru lucrarea Primul parimiar românesc . „Cetățean de Onoare” al Municipiului Brașov din 2023   Opera: Autor a circa 30 de lucrări, dintre care cele mai relevante sunt. Întâia școală românească  (Brașov, 1980); Acte, documente și scrisori din Șcheii Brașovului  (Minerva, 1981); Școala românească din Șcheii Brașovului (Editura Științifică și Enciclopedică, 1989); Imnul Național „Deșteaptă-te Române”  (Orientul Latin, 1989); Muntele Baiul, documente inedite  (în colaborare cu Horia Salcă ; Transilvania Expres, 1999); Junii Brașovului și Troițele lor din Șcheii Brașovului (Semne, 2001); Valea Oanei – Valea Plângerii  (în colaborare cu Ioan Olteanu ; Bren, 2001); Istoricul Troițelor din Șcheii Brașovului  (Editura pentru Viață, 2001); Moartea lui Mihai Viteazul la Turda  (Ermetic, 2001); Prima școală românească în Șcheii Brasovului  (Tipografia Moldova, 2004); Catalog de carte veche din Șcheii Brasovului , volumul I (Edict Production, 2004); Imnul național Deșteaptă-te Române, scurt istoric  (Salco, 2005); Istoria tiparului brașovean (TipoMoldova, 2005) ; Mitropolitul Andrei Șaguna în documentele din Șcheii Brașovului (Andreiana, 2008, reed. Catalog de carte veche din Șcheii Brasovului,  volumul II (Edict Production, 2009 );Repertoriul localităților din Transilvania  (lucrare concepută de acad. Nicolae Stoicescu și completată de V. Oltean; Andreiana, 2013); Configurația istorică și bisericească a Brașovului (Andreiana, 2013); Sfântul Constantin Brâncoveanu și brașovenii (Andreiana, 2014) ; Junii din Șcheii Brașovului: monografie istorică (Libris Editorial, 2017); Diaconul Coresi (Basilica, 2019). A îngrijit apariția lucrării O cronică necunoscută din vremea lui Mihai Viteazul. Nürenberg – 1603  (Andreiana, 2019)   Referințe critice: „ Puţine locuri mi-au marcat destinul aşa cum a făcut-o prima şcoală românească din Şcheii Braşovului. Am ajuns acolo într-o zi de toamnă a anului 1981, în urmă cu aproape 35 de ani. Părintele Vasile Oltean, directorul de atunci şi de astăzi al aşezămîntului, în acea vreme profesor de limba română, m-a aşezat printre vechi ceasloave şi documente scrise pe hîrtia secolelor XVII-XIX, care foşnea între degetele adolescenţei mele ca aripile unor fluturi mari de noapte, şi a fost primul meu dascăl în deprinderea paleografiei chirilice, pe care o stăpînesc pînă în ziua de astăzi şi o exersez cu mare plăcere, de fiecare dată cînd mă aflu într-o biserică veche, pe pietre de pisanii şi inscripţiile frescelor. ” (Marius Oprea, Observator cultural, nr.826/2016)   „ Cel mai harnic dintre cărturarii care s-au aplecat asupra recuperării memoriei culturale a Brașovului, părintele Vasile Oltean, reputat filolog și muzeograf, fondator și actualmente președinte al „Despărțământului Cultural Astra Brașov”, cunoscut în special ca director al Muzeului „Prima școală românească” din Șchei, a lăsat o operă monumentală privitoare la patrimoniul cultural al orașului din sud-estul Transilvaniei în care a ales să-și desfășoare activitatea. A fost preocupat în special de recuperarea documentelor privitoare la întemeierea școlii brașovene de pe lângă Biserica Sfântul Nicolae, motiv pentru care primele lucrări, de la începutul deceniului nouă al secolului trecut, s-au focalizat pe un spațiu cultural precis localizat, Șcheii Brașovului, și pe un focar de transmitere culturală de la generație la generație, prima școală românească: Întâia școală românească (1981) și Acte, documente și scrisori din Șcheii Brașovului (1982). Adevărata recunoaștere ca cercetător al literaturii române vechi și al istoriei școlii autohtone vine în anul 1989, odată cu publicarea unei lucrări de referință: Școala românească din Șcheii Brașovului. ” (Adrian Lesenciuc, Critica de direcție, vol. III. Inelul. Deschideri vectoriale, 2019).

N. 19 iulie 1970, în Brașov. Teolog. Poet, prozator, eseist, critic și istoric literar. A absolvit Liceul de Științe ale Naturii la Brașov (1989) și Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” la Sibiu (1994), unde a obținut și titlul de doctor în teologie cu teza Contribuția Școlii Ortodoxe Teologice din Sibiu la dezvoltarea pedagogiei românești  (2005), și atestatul de abilitare (2017). Este preot și profesor universitar, decan al Facultății de Teologie din Sibiu. Conduce Centrul de cercetare teologică din cadrul universității sibiene. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2021. Membru a numeroase asociații profesionale, printre care ASTRA Sibiu, Societatea Academică de Antropologie, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Associazione Culturale Amici di Santa Croce și International Orthodox Theological Association. A debutat în 1995 în Revista teologică , iar în volum 2001 cu literatură omiletică, Iubite-voi, Doamne... și Iată, Mirele vine… ambele publicate la Editura Tehnopress din Iași. În 2003 a publicat primul volum de proză pentru copii, Căluțul lui Dumnezeu (Ed. Bunavestire). A colaborat la revistele Astra, Libris, Tribuna, Dilema Veche, Observator cultural, Capital cultural, Lumina, Telegraful român, Foaia diecezană  ș.a. A tradus din latină, greacă, franceză și italiană scrieri patristice ale Sf. Ambrozie, Sf. Daniil Stâlpnicul, Sf. Grigorie cel Mare, Sf. Simion Metafrastul și literatură de specialitate. A coordonat numeroase lucrări teologice, de critică și istorie literară. A publicat peste 60 de cărți în calitate de unic autor, peste 200 de studii în volume colective și în publicații de specialitate, peste 200 de articole și eseuri de spiritualitate, istorie și cultură, peste 200 de recenzii de carte și studii introductive (literatură și scrieri teologice), a coordonat peste 30 de lucrări colective. A susținut numeroase conferințe în țară și străinătate. Cărți semnate de Constantin Necula au fost traduse în maghiară, germană, engleză, spaniolă. Pentru activitatea sa a fost distins cunumeroase premii și distincții, printre care premiul cultural al Regiunii Toscana Pegasus d’Argento (2017) și Ordinul Sf. Ioan Gură de Aur acordat de Patriarhul Biserii Ortodoxe Române   Opera: poezie:  În așteptarea zorilor de lună  (Agnos, 2015); proză: Căluțul lui Dumnezeu (povești și povestiri pentru cei care n-au mai citit de mult povești)  (Bunavestire, 2003); Ogorul cu îngeri  (Okian, 2015); eseu, critică și istorie literară: Gheorghe Lazăr - Învietorul (Agnos/ Andreiana, 2009); Provocările străzii (mic catehism vorbit)  (Agnos, 2011); Îndumnezeirea maidanului (Agnos, 2015, reed. 2023); Pedagogia poveștii. A fost odată, pe când poveștile nu aveau televizor (Agnos, 2016); Risipitorii. Meditații la Evangheliile Duminicilor de peste an (Agnos, 2020); Picătura de carte. Fișe de lectură (Agnos, 2020); literatură pentru copii : Biblia pentru copii povestită de Părintele Necula , Naștere, copilăria și botezul Mântuitorului (Bookzone, 2022); Biblia pentru copii povestită de Părintele Necula , Minunile și parabolele Mântuitorului (Bookzone, 2023); Viața Maicii Domnului povestită de Părintele Necula  (Bookzone, 2023) ; Viața Sfintei Paraschiva povestită de Părintele Necula (Bookzone/ Doxologia, 2024) ; traduceri: Sf. Ambrozie. Viu va fi sufletul meu, părți alese din Comentariul la Psalmul 118 (Oastea Domnului, 2000);  Sfântul Daniil Stâlpnicul  (Agnos, 2007);  Sf. Grigorie cel Mare, Viața Sfântului Benedict de Nursia. Dialoguri: cartea a II-a  (Agnos, 2008); Sf. Simion Metafrastul: Sf. Spiridon Traumaturgul  (Agnos, 2013);  Marcellino, o minune de băiețel  (Agnos, 2014). lucrări coordonate/ ediții critice: Mitropolitul Andrei Șaguna , Texte alese  (Andreiana, 2010); Pr. Dumitru Belu Din domeniul Omileticii (InfoArt Media/ Andreiana, 2012); Pr. Dumitru Belu.  Chemări la slujire  (InfoArt Media/ Andreiana, 2012); Pr. Dumitru Belu. Curs de Omiletică. Momente din istoria predicii. Teoria Predicii  (InfoArt Media/ Andreiana, 2012); Ioan Lupaș și alți preoți din Protopopiatul Săliște. Mângâiați poporul! Cuvântări Bisericești  (Andreiana, 2019); Ioan Lupaș. Contribuțiuni la istoria ziaristicei românești ardelene (Andreiana, 2019); Zacharia Boiu. Frunze de laur. Poesii eroice din anii 1877-1878  (Armanis, 2019); Horia Petra-Petrescu, Viața și Scrierile lui Ion Luca Caragiale. Teză de doctorat publicată în Leipzig în anul 1911  (Armanis, 2020); Zacharia Boiu, Semințe din Agrul lui Christos. Cuvântări Bisericesci. Pe toate duminecile, prasnicele și sărbătorile de preste an, precum și la casualebisericesci, publice și private (Armanis, 2020).   Referințe critice: Maria Curtean, Ion Dur, Stelian Gomboș, Alexandru Hrab, Alina Lebu, Adrian Lesenciuc, Ștefan Mărculeț, Maxim Morariu, Romeo Petrașciuc.   „ Spirit care cunoaște proba deșertului și a unor scenarii paideice petrecute aici și aiurea cu patosul încercărilor în tot atâtea experiențe pastorale, slujitor al Mântuitorului nu doar în lumea mundană și împărțindu-se fără a-și efasa ori împuțina identitatea de sine cu egala iubire de semeni între Biserică, școală și stradă, Constantin Valer Necula este în egală măsură preot, dascăl și poet. Nu știu dacă este la mijloc o succesiune de roluri și nici dacă în cazul în care ar fi ordinea nu poate fi exact inversă sau dacă nu cumva pentru a face de prisos convențiile mai degrabă didactice altul este adevărul, fiecare parte are forța întregului deodată cu celelalte […]. În rolurile complementare pe care prin firea sa le trăiește fie în spațiul saturat de sacru al Bisericii, fie în cele al cetății în care trenscendentul coboară pentru a invoca un gând blagian, poezia reprezintă însă pentru C. Valer Necula grundul propriei fiinte. Vorbele sale aproape oriunde ar fi rostite, dar și comunicarea sa nonverbală, au implicit o urzeală eminamete poetică, aici avându-și obârșia poate vraja discursului său atat de fascinant prin simplitatea profundă a lexicului și a construcțiilor încărcate de emoție și sapiențial, trăsături potențate desigur de formația sa teologică, o structură care atunci când fecundează straturile de adâncime ale culturii personale poate genera un fel de discurs îndrăgostit. ” (Ion Dur, Critica judecății de gust, 2017)   „ Subiect de curs, iniţial, pentru studenţii Părintelui Constantin, decodarea celor trei poveşti ale lui Ion Creangă – Capra cu trei iezi, Povestea lui Harap alb, Fata babei şi fata moşneagului – s-a strămutat pe unde radio, pentru ca acum să se plinească vremea statornicirii lor în pagină de carte, aşa cum îi şade bine oricărei poveşti. Demers curajos şi fecund, rescrierea, resemnificarea acestor puncte forte ale literaturii române în cheie teologică se face cu un firesc uimitor, într-o logică seducătoare, de o temeinică acurateţe. E, de altfel, datul Părintelui Constantin să ne ademenească (şi) prin fervoarea, fascinaţia discursului său, convingându-ne de probitatea raţionamentelor şi a faptului că, dacă vrei să îţi asumi un viitor responsabil, atunci trebuie să ştii să desluşeşti trecutul cuibărit, de foarte multe ori, în poveştile Neamului tău. Sunt uimitoare sensurile pe care le descoperi, împreună cu Părintele Constantin, reluând aceste texte ale copilăriei! Se spune că a înţelege o capodoperă înseamnă, în fond, să o recreezi tu însuţi, să îi inventariezi notele profunde, tâlcurile personale, să îi desluşeşti adevărata poveste. Or, la Părintele Constantin tocmai această naturaleţe a re-scrierii istorisirilor de oarecând, pentru vremurile de acum, cu o surprinzătoare şi largă semantică, dă savoare pretextului de a ne întoarce la poveste. O călătorie iniţiatică, dacă vreţi, înspre acasă. ” (Romeo Petrașciuc, Prefață la Pedagogia poveștii, 2016).

N. 5 noiembrie 1949, Brașov. Poetă, critic literar. Fiica Bertei (n. Dudaș) și a lui Aurel Sasu. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. Stabilită, prin căsătorie, în Franţa, în 1987. Este membră a Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 2012 și membră a Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Québec. A colaborat la numeroase publicații românești: Astra , Vatra , Luceafărul , România literară , Tribuna , Braşovul literar şi artistic , Litere , Zona literară , Citadela  etc. și franceze: Salmigondis , Le Carnet de Lierles , Midi Libre , Journal d’Elbeuf , Paris-Normandie , Thau info , Gardiolarem . A fost inclusă în Almanahul scriitorilor brașoveni  din 1982, în Scriitori români din anii ’80-’90 (editor Ion Bogdan Lefter), în Brașovul în 100 de poeme  (2000), în Antologia de poezie Hai Hui  (2012) ș.a.. A avut o importantă activitate cenaclieră la cenaclurile de Luni, 19, Astra etc. În Franța a creat și animat cenaclul Musc’art. A fost invitată la festivaluri internaționale de poezie: Lodève, Rencontres du Sud (Frontignan), L’Echo de la Parole (Frontignan, Pézénas), Autre Sud –Marseille, Souffles-Montpellier. A creat și prezidat concursul internațional de poezie La poésie avant toute chose . A debutat în revista liceului, Preludii , coordonată de Petre Homoceanul, în 1967, iar în 1977 a apărut la rubrica „debuturi literare” în revista Luceafărul (descoperită de poetul Geo Dumitrescu). Debutul editorial: în 1982, cu volumul de poezie Miraculum , prefaţat de Mircea Iorgulescu şi premiat de Editura Dacia; Premiul „Cartea anului 2014” al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul de versuri scara b, apartamentul 3 (2016).   Opera: poezie: Miraculum (Dacia, 1982); Femina (Dacia, 1985);  Dolor (ediție bilingvă, română-franceză; Editions Clapàs , 2007); Celebratio (ediție franceză, Kogaion, 2008); Exilium (e-book, 2012);  Memoria (ediție bilingvă, română franceză; clairdeplume34, 2013);  scara b, apartamentul 3 (Vinea, 2016); madame bovary votre fidèle   amie  (Vinea, 2014); perdeaua de fier/ le rideau de fer (ediție bilingvă, română-franceză; Vinea, 2020); critică literară: Matrițe stilistice în lirica de azi  (Minela, 2021).   Referințe critice: Voicu Bugariu, A.I. Brumaru, Florin Caragiu, Bernadette Dubus, Victor Felea, Anatol Ghermanschi, Mircea Iorgulescu, Adrian Lesenciuc, Emil Manu, Cornel Moraru, Felix Nicolau, Radu Săplăcan, Mihai Sin, Laurențiu Ulici, André Vinas. Referințe în dicționare, istorii literare: B. Crăciun, D. Crăciun-Costin, Dicţionarul scriitorilor români de azi  (Editura Porţile Orientului, 2011).   „ În forţă revine Angela Nache-Mamier cu volumul scara b apartament 3, Editura Vinea. Căsătorită în Franţa încă din 1987, poeta a fost oarecum uitată, deşi în anii '80, după ce fusese publicată de Geo Gumitrescu, era activă atât în presa culturală, cât şi la Cenaclul de Luni şi la „Cenaclul 19” de la Braşov, alături de Alexandru Muşina şi Gheorghe Crăciun. Despre poezia Angelei Nache-Mamier s-au pro­nun­ţat numeroşi critici şi literaţi, mai toţi subliniind „împă­mântarea” ei, respectiv minimalismul rutinier şi domestic. În felul acesta, poeta se înscrie în efortul optzeciştilor de a umaniza inspiraţia, de a relativiza avânturile me­ta­fizice şi de a încerca să fie şi ei postmoderni. Tot ca optzeciştii, autoarea face metafizică din detaliu şi cotidian. Propriu-zis, volumul de faţă este o antologie care începe cu ciclul madame bovary – votre fidèle et savante lectrice, al cărui prim poem este citabil integral şi rele­vant pentru sursa inovaţiei poetice a autoarei. ” (Felix Nicolau, Arca, nr.1-3/2015)   „ Volumul bilingv „Memoria”, apărut în anul 2013 la editura franceză clairdeplume34, este, în gândul autoarei, poeta Angela Mamier Nache, „scris cu cerneala nostalgiei”, celebrând viața în ritmul ei de zi cu zi, cu punctele ei critice, cu ritualurile ei, cu gesturile și bucuriile-i simple, cu figurile ei neșterse și crizele sale proiectate în luminișul conștiinței. Aici cotidianul capătă nimbul unei arte poetice care recreează în memorie realitatea, transmițându-i prin rezonanță afectivă finețea, spontaneitatea și dramatismul mișcărilor spiritului, compasiunea față de tot ceea ce există și curge spre moarte cu un nestăvilit dor de viață.Poeta urmărește în manifestul ei poetic o repunere în lumină a figurii femeii, o restabilire a sa în demnitatea și expresivitatea specificului ei ce este amenințat, paradoxal, chiar de feminismul ce urmărește o uniformizare formală până la indistincție a genurilor. ” (Florin Caragiu, 2015).

N. 21 aug. 1948, în Brașov. Poet, prozator, performer. Fiul Meluței și al lui Mihail Munteanu, deținut politic, închis la Aiud cu delictul de uneltire împotriva ordinii sociale. A absolvit Liceul Unirea la Brașov și Facultatea de Limba și Literatura Română la Constanța. A fost profesor în Poiana Mărului, coordonator al departamentului teatru al Așezământului Cultural Reduta, director al Clubului Cultural al Uzinei de Autocamioane Steagul Roșu, jurnalist în televiziune (RTT) și radio (Radio România). Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2008. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din Romania și al Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Quebec. A debutat în 1979 în revista Ex Ponto , unde a publicat eseuri și cronici de teatru. În volum a debutat în 1999 cu literatură pentru copii, Seri cu Licurici , vol.I, basme în versuri. Colaborări cu poezie, eseuri și cronici de teatru la Ex Ponto , România Literară , Astra , Apostrof , Luceafărul de dimineață , Tribuna , Sinteze literare , Saeculum , Observatorul  (Toronto), Atheneum  (Vancouver, al cărui redactor a fost timp de patru ani) ș.a. A inițiat înființarea Cenaclului 19, a organizat evenimente culturale ca membru al grupului de litere-sunete-și-culori Caii verzi de pe pereți , a susținut recitaluri de poezie în țară și în Italia, Germani, Marea Britanie, Statele Unite și Canada. Administează un canal de youtube în care sunt încărcate videosonete și basme în versuri. Volumul Sonetelei Clipei  a fost tradus în italiană de Eugen D. Popin, Parole sussurante dall’instante , și a apărut în ediție bilingvă în 2012 (Ed. Arania). Pentru activitatea literară a fost distins cu marele premiu pentru teatru la Festivalul Național de creație literară „Tudor Arghezi”, 1985; premiul I pentru dramaturgie, Radio Târgu Mureș, 1985; premiul I pentru eseu, la concursul „Traian Demetrescu“, Craiova 1987; premiul Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor 2011, pentru volumul de sonete 7  (2011); Premiul European de Poezie NUX la Târgul Internațional de Carte de la Milano (2012).   Opera: poezie: Seri cu licurici, volumul I (Arania, 1999); Seri cu licurici, volumul II (Arania, 2001);  Seri cu licurici, volumul III (Arania, 2002);  Tăcerea clipei, Sonete 1 (Arania, 2005) ; Casa fără ziduri, Sonete 2 (Arania, 2006);  Paingul Orb, Sonete 3 (Arania, 2007);  Ferestre în cetate, Sonete 4 (Arania, 2008) Femeie!… ,   Sonete 5   (Minerva, 2009) ; Orele Tăcerii , Sonete 6 (Dacia XXI, 2010)  și 7 , Sonete 7   (Arania, 2011);  Odihna Zborului (soneforisme) (Arania, 2014) ; Fluturele din fântână (sonete alese) (eLiteratura, 2015); Paingul Orb (Arania, 2020); memorialistică: Povestea premiului Nux (eLiteratura, 2018). Traduceri din opera proprie: Parole sussurate dall`istante/ Sonetele Clipei (volum bilingv, română-italiană, traducere Eugen D. Popin; Arania, 2012)   Referințe critice: Paul Aretzu, Virgil Borcan, Aurel Ion Brumaru, Florin Caragiu, Iulian Cătălui, Iulian Chivu, Liviu Comșia, Șerban Foarță, Adrian Lesenciuc, Valeria Manta Tăicuțu, Marin Mincu, Angela Nache Mamier, Bianca Osnaga, Mihaela Malea Stroe, George Vulturescu Referințe în dicționare, istorii literare: B. Crăciun, D. Crăciun-Costin, Dicţionarul scriitorilor români de azi  (Editura Porţile Orientului, 2011).   „ Tot cu greu se apropie criticii și de un poet precum Adrian Munteanu - multi proteic (actor, regizor, inițiator al unor evenimente culturale) care străbate sălile de spectacol, sfidând moda zilei, cu clasicul sonet, re- inspirat cu formule ale postmodernității - muzică, imagine, gestică, performanțe. Fire independentă, traversând cenacluri inovatoare, rebele, el derutează prin sonetele sale în care „schimbă drona” (cum zic poeții francezi), coborându-le subiectul într-o realitate neortodoxă, ocolită de sfiicioși, nu pentru că aduce în versuri cramele, cerșetorii, pacienții spitalelor, ci pentru că nu se lasă clasat, cântărit, etichetat. Ipostazele sale nu suportă clișee < prea actor pentru a nu-și regiza singur scenariile, prea arghezian, cu “mucegaiurile”’ limbii de lemn, pentru a deveni rapsod, prea umblat prin lumea crizei contemporane, ca să-l crezi îndatorat unui limbaj provincial, el evită exhibițiile lăsându-se în voia naturii sale eruptive, clocotind de viață. ” (George Vulturescu, Poesis, dec. 2022)   „ Mesajul sonetelor lui Adrian Munteanu sau paradigmaticul lor emoțional, ca- tegoric, nu înseamnă variațiuni pe aceeași temă, fiindcă ele nu cunosc orizontalitatea decât ca resursă, în schimb impetuozitatea lor prospectivă urmează verticala sinelui participativ, ecoul reflexiv al co-existării, de unde răzvrătirea lor tematică, altfel neașteptată pentru repertoriul tradițional al unei forme poetice a canoanelor. […] Adrian Munteanu, în Paingul orb, nu prefigurează o lume subliminală, a intuițiilor, însă o relevă pe cea contingetă în dimensiunile ei care scapă privirii pasagere sau, din idiosincrazii ipocrite, e cu bună știință de mulți ocolită și astfel poetul se angajează între naturalismul lui Zola și cel arghezian ori traversează mahalaua policromă a lui M. R. Paraschivescu și a lui G. M. Zamfirescu. ” ((Iulian Chivu, Tribuna, 2021).