Search Results

Numele sub care semnează Teodor Mircea Moţ, n. 22 martie 1950, Târnova, jud. Arad. Eseist. Fiul Anei (n. Palade) şi al lui Terentie Moţ. Absolvent al Facultăţii de Filologie, Universitatea „Babeş-Bolyai”, doctor în filologie al aceleiaşi universităţi (1986). Profesor de limba română şi inspector de specialitate la Inspectoratul Şcolar al judeţului Hunedoara (1973-1999), inspector de specialitate la ISJ Braşov. A debutat în revista Familia , în 1967 . Debut editorial în volumul colectiv Tineri poeţi  (1970), apărut la Editura Tineretului, cu o prefaţă de Eugen Simion. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Braşov. Colaborări la publicaţiile: Astra, Contemporanul, Familia, Steaua, Orizont, Acolada, Cetatea Culturală, Vatra, Convorbiri Literare, Iaşul Literar, Apostrof, Tribuna, Mişcarea literară, România Literară etc. A coordonat lucrări cu caracter didactic.: Dicţionar de termeni literari cu aplicaţii (1999); Ghid pentru bacalaureat (împreună cu Gheorghe Crăciun, Florin Şindrilaru şi Nicolae Manolescu) ; Concepte fundamentale pentru studiul literaturii române (2011); Gramatica de la A la Z (2012); Dicţionar de personaje literare (gimnaziu); Dicţionar de personaje literare ( liceu);Dicţionar de texte literare interpretate pentru clasele V-VIII (2013); Sugestii de lectură. Clasa a V-a, clasa a VIII-a etc. Premiul pentru eseu al revistei Tribuna. Premiul Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor pentru volumul  Poveşti în oglindă. Premiul „Cartea anului” pentru O capodoperă în șapte lecturi (2020).   Opera: poezie: Tineri poeţi , volum colectiv   (Editura Tineretului, 1970);   eseuri, critică și istorie literară: Despre Bacovia (Orator, 2002); Titu Maiorescu. Breviar (Aula, 2003); Ion Creangă sau pactul cu cititorul (Editura Paralela 45, 2004); Povești în oglindă   (Eikon, 2004, reed. 2008, 2009);  Însemnări din La Mancha (Editura Academiei, 2015); O capodoperă în șapte lecturi (Ecou Transilvan, 2020); Complicități selective. Eseuri (Ecou Transilvan, 2022). Literatură pentru copii: Doi motani năzdrăvani și prietenii lor (Ecou Transilvan, 2020).   Referințe critice: Cezar Boghici, Viorel Chirilă, Al. Cistelecan, Adrian Costache, Constantin Cubleşan, Mircea Doreanu, Gheorghe Grigurcu, Lucia Hardauţ, Liviu Ioani, Viorel Mureşan, Lacramioara Stoie, Nicolae Stoie, Florin Şindrilaru, Simona Vasilache, Cristian Vieru. Referințe în dicționare, istorii literare: Aurel Sasu, Dicţionarul biografic al scriitorilor români (Paralela 45, 2006); Constantin Cubleșan, Ion Creangă în conștiința criticii (Tribuna, 2006);   Gheorghe Grigurcu, Reflecții critice (Convorbiri literare, 2008).   „ Fin degustător al creațiilor literare, Mircea Moț nu le abordează de regulă „din prima“, ci, posibil, după lecturi repetate, într-un spirit meditativ, întorcându-le pacient pe mai multe fețe, menționând nu o dată mai multe unghiuri de înțelegere. Tactica d-sale exegetică e diversă. Uneori ia în vizor „centrul“ spre a-i găsi componente, nuanțe, tangențe neluate în seamă până acum, alteori se aplică asupra elementelor „marginii“, căutând a stabili itinerariile acestora, uneori sinuoase, care le apropie de „centru“. Al doilea procedeu e mai frecvent. Nimic improvizat, totul bizuit pe o reflexivitate atentă, pe o disciplină „ardeleană“. Anevoie ar putea fi contrazis, combătut. O atare onestitate „gospodărească“ nu exclude tentația disociativă și asociativă, într-un cadru în care apar oportune referințe la autori deopotrivă autohtoni și străini. Fără grabă, Mircea Moț construiește imagini critice plauzibile grație solidității investigative, tinzând la limpezimile unui bilanț. ” (Gheorghe Grigurcu, România literară, nr.8/2022)   „ În două decenii de eseistică, critică și teorie literară, Mircea Moț ajunge, cu Complicități selective / eseuri, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2022, la a cincea sa carte cu acest profil. Celelalte sunt de literatură pentru copii sau îngrijiri și adnotări de ediții din operele altor scriitori. Cuprinsul e heteroclit, atât sub raportul vârstelor literaturii, cât și în privința genurilor și speciilor abordate. Scriitorii clasici, indiferent de secol, au parte de câte două, trei sau chiar patru eseuri succesive. Întâlnim aceeași critică simbologică și tematică din cărțile precedente, numai că dusă acum la citirea textului cu lupa și desfacerea lui până la ultima fibră. ” (Viorel Mureșan, Caiete silvane, 2022).

N. 8 iulie 1962, Brașov. Semnează Juliana Modoi. Fiica scriitoarei Verona Brateș (Bratesch) și a lui Nicolae Modoi. Poetă de expresie germană, traducătoare. A absolvit Facultatea de Limbi și Literarturi Străine a Universității București (1986). Profesoară. Membră a Uniuni Scriitorilor din România, a Uniunii Internaționale a Scriitorilor din Regensburg (din 1980), a Uniunii Europene de Autori „Die Kogge” din Minden, Germania, a Uniunii Scriitorilor Catolici din Viena și a Societății pentru Literatura Contemporană din Leipzig. Debutează cu poezie în Karpatenrundschau (1973). Debut editorial cu volumul de versuri Meinen Schutzengel Suchend (Matide und Norbert Boesche Verlag, Berlin, 1985. A colaborat cu Neue Literatur și Sinteze în România și cu publicațiile germane Studio-International și Lyrische Sailen, respectiv Zenit din Austria. A tradus din poetul german Erich Ludwig Biberger și din poeta austriacă Rosemarie Schulak. A beneficiat de burse de studii acordate de Österreichegesellschaft für Literatur și de Ministerul pentru Învățământ și Artă din Viena (1993). A participat în Germania la congresele Uniunii Internațional a Scriitorilor din Regensburg (1995) și ale Uniunii Europene de Autori „Die Kogge”, Minden (1998, 1999). A obținut premiul III la concursul international pentru tineri autori organizat de Uniunea Internațională a Scriitorilor din Regensburg (1980), premiul „Gherghinescu Vania” al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România (1994) pentru volumul Im Wind der Verschwendung, premiul Erich und Maria Biberger, Regensburg (1995), premiul Kogge-Forderpreis, Minden (1999). Opera: poezie: Meinen Schutzengel Suchend (M. und N. Boesche Verlag, 1989); Entscheidendes Spiel (Dacia, 1989); Im Wind der Verschwendung (Österreichisches Literaturforum, Krems, 1994); Nachtgesang (Biblioteca Sinteze, 1999). A publicat poezie în în antologia Der Zweite Horizont (Dacia, 1988 A tradus în volum Erich Ludwig Biberger, Drei Milimeter Erdkugel (Verlag Lassleben, Kallmunz, 1999) Referințe critice: Delia Cotârlea, Fritz Deppert, Buchard Grabe „Poeziile sale au găsit deja un stil propriu: scurtimea aforistică, fondul melancolic și limbajul simplu, aparent cotidian, formează o lirica de pretențîi inalte.” (Bruckhard Grabe, 1999) „Creațiile Julianei Modoi sint dominate de sunetele încete și fine. imaginile te fac să tresari, ți se întipăresc în memorie, dacă cedezi melancoliei lor mișcătoare.” (Fritz Deppert, Mindener Tageblati, 1999).

Unul dintre numle sub care semnează Voicu-Teofil Bugariu, n. 6 iulie 1939 în Vâlcele, jud. Covasna. cunoscut și sub pseudonimele Paul Antim și Roberto R. Grant. Fiul Silviei și al lui Ioan Gheorghe Bugariu. Prozator și critic literar. Doctor în Filologie la Universitatea din Iaşi, în 1983. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bra;ov, din 1973. A debutat în 1965. Debutul editorial s-a produs în 1970, cu volumul de povestiri SF Vocile vikingilor . A colaborat la majoritatea revistelor literare importante din România. Prezent în aproximativ treizeci de antologii SF din țară și din străinătate. Jurnalistică în cotidienele importante de dinainte şi de după 1989. Corespondent al postului de radio Deutsche Welle din Köln între 1990 și 1994. A fost redactor la revistele Astra (1966-1974) și Luceafărul (1974-1992). Povestiri semnate de Voicu Bugariu au fost traduse în franceză, engleză, maghiară, polonă, bulgară, slovacă, germană și italiană. Premii literare: Premiul CC al UTC, pentru Vocile vikingilor  (1971), Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Braşov, pentru Incursiuni în literatura de azi (1971), Premiul Statueta de Argint, la Conferinţa Internaţională a autorilor de literatură SF, Poznan (Polonia), 1973, Premiul Opera Omnia al Filialei Bra;ov a Uniunii Scriitorilor din România, (2016).   Opera: r omane: Literaţii se amuzau  (Ed. Militară, 1983); Curajul (Ed. Militară, 1985); Coborâre în ape  (Ed. Militară, 1986); Platforma (Ed. Militară, 1988); August-Decembrie  (Ed. Militară, 1990); Fiul din America (online, 2008); Curtezana onestă şi astrologul  (Pavcon, 2011; reed. 2019); Monolog sub pat (Pastel, 2016); sub pseudonimul Paul Antim: Dispariţia unui contabil  (Dacia, 1977); Balaban şi statuia  (Dacia, 1981); Un casanova călătoreşte spre iad (Sylvi, 1991); povestiri: Mozart şi moartea , online (2003); romane SF: Sfera (Albatros, 1973, reed. 2013, Pavcon, 2020); Visul lui Stephen King (Pygmalion, 2002); Profetul naiv (Pavcon, 2023); romane SF (sub pseudonimul Roberto R. Grant): Zeul apatiei  (Sedona, 1998); Animalul de beton  (Dacia, 1999); Generatorul de realitate (în foileton, în Colecția de povestiri Științifico-Fantastie , 1998);   povestiri SF: Recital de balet vechi (în Colecția de povestiri Științifico-Fantastie , 1966); Cecul iubirii (în Colecția de povestiri Științifico-Fantastie , 1967); Reîntoarcerea (în Colecția de povestiri Științifico-Fantastie , 1968); Scrisoare (în Colecția de povestiri Științifico-Fantastie , 1969); Vocile vikingilor  (Albaros, 1970, reed. Nemira, 2013); Lumea lui Als Ob (Albatros, 1981, reed. Eagle, 2010); Mozart și moartea (LiterNet, 2024);  critică şi istorie literară: Incursiuni în literatura de azi  (Eminescu, 1971); Zaharia Stancu  (Albatros, 1974); Patria şi cuvântul poetic (Albatros, 1977); Analogon (Cartea Românească, 1981); Existenţe ironice. Personajele lui Marin Preda (online , 2006); Literaţi şi sefişti. O confruntare de mentalităţi (Revista electronică Pro-Scris, 2007), Ion Topolog. O mitologie a iubirii (Minerva, 2011, reed. Pastel, 2019); Amintirile unui sefist part-time (Pavcon, 2020); reportaj: Cuvintele unei călătorii  (Junimea, 1981).     Referințe critice: Catălin Badea-Gheracostea, Valeriu Cristea, Radu Pavel Gheo, Dumitru Micu, Radu-Ilarion Munteanu, Mircea Opriță, Cornel Robu, Alex Ștefănescu, Andrei Terian, Laurenșiu Ulici.   „ Eseist şi autor de volume (ştiinţifico-)fantastice, Voicu Bugariu pare să-şi fi construit activitatea literară printr-un mecanism al compensaţiilor. Şi nu e vorba aici doar de cunoscuta formulă „poet şi critic”, ci mai ales de afinităţile elective ale scriitorului, care practică o proză onirică şi speculativă, dar comentează, în egală măsură, opere din linia realismului canonic. Dovadă stau monografia despre Zaharia Stancu (1974) şi, nu mai puţin, chiar cartea de faţă. În fine, ce poate fi mai contrastant decât ludicul jovial personajelor lui Preda (măcar din prima parte a creaţiei) şi tonul grav, împovărat de responsabilităţi al comentatorului? […] Cartea lui Voicu Bugariu e o cercetare serioasă şi avizată care, fără să ofere o imagine radical nouă a prozatorului, creează, totuşi, un portret plauzibil şi coerent, lăsându-ne astfel să aruncăm o privire în ungherele unei opere încă insuficient explorate. (Andrei Terian, LiterNet)   „Voicu Bugariu scrie „ascuțit”, are simț de observație și mai ales o bună ironie în descrierea situațiior convenționale, a comportamentelor automatizate. În acest sens, pginile care evocă întâlnirile scriitorului D. u oamenii de știință și cu ziariștii mi s-au părut a fi cele mai bune”. (Valeriu Cristea, România literară, nr. 5/1974).

N. 8 mai 1957 în satul Fruntișeni, jud. Vaslui. Este absolventă a Facultăţii de Management Financiar Contabil din Bucuresti şi a Colegiului Universitar de Artă Studium din Galaţi, licenţiată în design publicitar. Membră a Uniuinii Scriitorilor din România, transferată la Filiala Brașov în 2021. A debutat cu poezie în revista Incandescenţe  în 1975. A debutat editorial în 2004 cu cartea de poezii Izvorul zidit  (Editura Cronica, Iaşi). A publicat poezie, cronici de teatru, cronici de carte, interviuri în  Liternet , Teatrul azi , Drama , Timpul , Luceafărul de dimineață , Cronica , Ateneu , Vitralii , Cultura , Antares , Contemporanul. Ideea Europeană , Porto Franco , Hyperion , Axis Libri , Bucovina Literară , Dunărea de Jos  ş.a. Este membru fondator al cenaclului literar  Noduri & Semne  (1985). Este prezentă în antologii şi volume colective publicate în ţară şi în străinătate. Cartea lumilor dispărute a primit premiul pentru cel mai bun volum de poezie la Festivalul Internaţional „Serile de literatură ale revistei Antares” (2011) şi premiile pentru cea mai bună carte de poezie a anului 2011, acordate de Centrul Cultural „Dunărea de Jos” şi de Filiala Sud-Est a Uniunii Scriitorilor din România.   Opera: poezie: Izvorul zidit (Cronica, 2004); Cartea lumilor disparute (Tracus Arte, 2011); Nici urmă de dragoste (Eikont, 2017).   Referințe critice: Liviu Antonesei, Victor Cilincă, Eduard Dorneanu, Horia Gârbea, Adrian Lesenciuc, Valeria Manta Tăicuțu, Alexandru Petria, Ion Trif Pleșa, A.G. Secară, Viorel Ștefănescu, Ioan Toderiță, Amalia Voicu, Radu Voinescu.   „O poezie aspră propune Ruxandra Anton în cel de-al doilea volum al său, „Cartea lumilor dispărute” (Ed. Tracus Arte, 2011). Convingător de aspră. Titlul, venind parcă în contrabalans cu „acuzaţia” de „minimalism în felul ei” (adusă primului său volum), se trage de la un poem ce ne aduce aminte de o veche dragoste literară a sa, Borges […]. Scrie în felul ei o metafizică a provizoratului, neîndrăznind să se gândească la o teologie a acestuia. Preferă să-şi ducă suferinţa în vis (p.30), de parcă s-ar întreba avant la lettre unde văd unii fericirea. Din aparenţe şi realităţi, cu câteva măşti memorabile, ne dăruieşte o poezie care te poate bântui mult timp după lectură, nemaiştiind cine este poezia şi cine lumea dispărută.” (A.G. Secară)   „Ruxandra Anton este o poetă care ştie ce vrea. Cu un ton constant, semn că şi-a găsit calea, că nu mai ezită. Tăcerea criticii în ce priveşte ultima sa apariţie editorială, «Cartea lumilor dispărute», editura «Tracus Arte», 2011, mărturiseşte doar despre lipsa criticilor care urmăresc la modul profesionist şi nepartizan actualitatea literară, nu despre valoarea poeziei. «Lana sunt eu», ar putea să spună Ruxandra Anton, după modelul lui Flaubert, Lana fiind un fel de alter-ego al scriitoarei, neasumat, personaj în jurul căruia se coagulează a doua parte a cărţii, «visele mele povestite de lana», ce-a mai valoroasă, după părerea mea. Aici textele se «umanizează», au încărcătura faptului trăit sau cunoscut în amănunt, au o mică poveste memorabilă, spre deosebire de prima parte, «poezie strânsă cu uşa», unde cuvintele se lovesc uneori în gol, pândite de artificiozitate.” (Alexandru Petria)

N.10 iunie 1969 în Ploiești. Fiu al Aureliei (din Pietroasele, Buzău) şi al lui Constantin Caragiu (n. în Durostor, Cadrilater). Căsătorit cu poeta Diana Caragiu. Poet, eseist, traducător. Este absolvent al Facultăţii de Matematică, Universitatea din București (bursier Tempus la Universitatea din Dortmund) și al Facultății de Teologie Ortodoxă al aceleiași universități. Master în Teologie Ortodoxă. Cadru universitar la Facultatea de Automatică și Calculatoare. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2017. Director al Editurii Platytera. Editor al Revistei Sinapsa . Organizator al Serilor Sinapsa și al Colocviilor dedicate operei și personalității Părintelui Ghelasie de la Frăsinei. A debutat cu eseul Cuviosul Ghelasie Isihastul  (Platytera, 2004). În poezie a debutat cu volumul catacombe, aici totul e viu  (Vinea, 2008), volum nominalizat la Premiile Revistei România Literară  și la Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu Opus Primum . A publicat articole și studii în majoritatea revistelor literare importante din țară, a fost invitat în diverse emisiuni de radio și televiziune. A tradus, din franceză din  Monahul Grigorie Krug, Egon Sendler și Ieromonahul Ioan de la Schitul Sainte-Foy și, în special din engleză, din Daniel V. Thompson jr, John Baggley, George Florovsky, Kallistos Ware, Alexander Schmemann, Ioannis Zizioulas Daniel B. Hinshaw și Alexei Nestereomecanice  lucrări teologice, publicate la editurile Sophia, Basilica și Platytera. Volumul Omul cu două inimi a fost tradus în franceză (Vinea, 2014). Prezent în numeroase antologii.   A fost recompensat cu premiul Editurii Vinea pentru debut și cu premiul „Cartea anului” al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul Este (Platytera, 2018)   Opera: poezie: catacombe, aici totul e viu  (Vinea, 2008); sentic (Vinea, 2009); Omul cu doupă inimi  (Vinea, 2014); Este  (Platytera, 2018); Sânge curat (Platytera, 2018); Ca să visezi și să-nviezi (Platytera, 2020); eseu, critică literară: Întrupări ale iubirii (Platytera, 2014); Frumusețea lucrurilor ultime (Platytera, 2017); Școala Martiriului  (Platytera, 2017); Cunoașterea științifică în orizontul tainei  (Platytera, 2020); teologie patristică: Antropologia iconică (Platytera, 2008); Maica Domnului în conștiința patristică (Platytera, 2025); Taina Sfintei Treimi în conștiința patristică  (Platytera, 2025); traduceri: Monahul Grigorie Krug, Cugetările unui iconograf despre sensul și menirea icoanelor  (Ed. Sophia, 2002, cotrad.); Daniel V. Thompson jr., Practica picturii în tempera  (Ed. Sophia, 2004, cotrad.); John Baggley, Porți spre veșnicie. Icoanele și semnificația lor duhovnicească  (Ed. Sophia, 2004, cotrad.); George Florovsky, Biserica,   Scriptura, Tradiția, Trupul viu al lui Hristos  (Ed. Platytera, 2005, cotrad.); Egon Sendler, Icoana, Imaginea Nevăzutului. Elemente de teologie, estetică, tehnică (Ed. Sophia, Buc., 2005, cotrad.); Kallistos Ware, Tainele vindecării  (Ed. Basilica, 2013); Alexander Schmemann,  Cred  (Ed. Basilica, 2014); Alexander Schmemann,  Preasfânta Fecioară Maria   (Ed. Basilica, 2014); Ioannis Zizioulas, Prelegeri de Dogmatică Creștină  (Ed. Sophia, 2014); Căsătoria, cale spre sfințenie. Viețile sfinților căsătoriți  (Ed. Sophia, 2015, cotrad.); Daniel B. Hinshaw, Suferința și natura vindecării (Ed. Sophia, 2016); Alexei Nesteruk, Omul după imaginea lui Imago Dei  (Ed. Platytera, 2021); Ieromonahul Ioan de la Schitul Sainte-Foy, Rugăciunea inimii (Ed. Platytera, 2024). Traduceri din opera proprie: Omul cu două inimi (în franceză, Anamaria Lupan ; Vinea, 2014)..   Referințe critice: Paul Aretzu, Șerban Axinte, Constanța Buzea, Dumitru Crudu, Marian Drăghici, Gellu Dorian, Emanuela Ilie, Adrian Lesenciuc, Felix Nicolau, Ovidiu Nimigean, Ioan Es. Pop, Octavian Soviany, Chris Tănăsescu, Nicolae Tzone, Lucian Vasilescu.   „Florin Caragiu se prezintă – în Sentic – ca un surprinzător poet postdouămiist. Deşi a frecventat Cenaclul Euridice, el s-a ferit să practice poetica minimalistă, propunând un tonus destins, fără derapajele visceralizante specifice generaţiei sale. Discursul acestui poet autentic se caracterizează printr-o sobră surdinizare stilistică, deşi nu lipsesc acele energii lingvistice dejective atribuite de obicei douămiismului canonic. În straturile de profunzime ale textului se notează o „transfuzie” mistică firească, fără să distoneze în acest context receptiv atât de heteroclit. Sunt convins că despre Florin Caragiu se va mai vorbi de acum înainte, aşa cum se cuvine.” (Marin Mincu)   „ Într-o lume care nu numai că nu respiră poetic, dar pare definitiv prizonieră în Gestell, Florin Caragiu îi cere poeziei, spre deosebire de majoritatea congenerilor, nu să ricaneze pe seama veacului bolnav şi a lumii căzute, ci să-şi redescopere virtutea contemplativă. Îi cere – şi îşi cere – o răbdare cvasimonahică, sinonimă exerciţiului spiritual. „Se întîmplă ceva acolo unde nu se întîmplă nimic.” Iar miracolul – fulgurant, o... „litotă” epifanică – se chiar întîmplă: materia opacă prinde să se străvadă, căpătînd transparenţe nebănuite, lucrurile şi chipurile îşi dezvăluie conturul hieratic, atmosfera banală a cotidianului se transfigurează atinsă de graţie. După care atmosfera profană se reface, „răutatea zilei” îşi urmează cursul, fără însă a putea şterge urma jubilaţiei discrete. Rămîne o stare ce aminteşte, într-o măsură, de poezia tîrzie a lui Montale: nostalgie şi seninătate. Și un duh filocalic, vorbind despre puterea simplităţii şi a fragilităţii. ” (Ovidiu Nimigean)

Numele sub care semnează Roxana-Diana Baltaru, n.11 aprilie 1991, Rădăuți. A copilărit în Vicovu de Sus. Poetă. Este absolventă a studiilor universitare de licență, master și doctorat la University of Essex (Marea Britanie). Lector universitar în sociologie la University of Warwick (Marea Britanie), actualmente conferențiar universitar la Universitatea din Bergen (Norvegia). Membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2024. A debuat în 2010 în revista Ramuri . În volum a debutat cu Grădina de naftalină (Casa de Pariuri Literare, 2021). A publicat poezie și proză în mai multe de antologii şi reviste literare: Vatra , Golan , Planeta Babel, Ramuri , Atitudini , Steaua , Convorbiri Literare , Tribuna , Luceafărul de dimineaţă , Poesis ș.a. A frecventat cenaclul literar „Zidul de Hârtie” (Suceava)  și a întemeiat cenaclul literar ,,Essex Solidarity”, frecventat de studenții români din Marea Britanie (University of Essex). Premii literare: Laureată a mai multor concursuri de poezie și proză, printre care: Marele Premiu, Concursul Naţional ,,Eusebiu Camilar şi Magda Isanos’’, poezie, 2010; Marele Premiu, Festivalul Naţional ,,Iulia Haşdeu’’, poezie, 2009; Marele Premiu, Concursul Naţional ,,Nichita Stănescu - Dreptul la timp’’, Ploieşti, poezie, 2010; Trofeul Concursului Naţional ,,Moştenirea Văcăreştilor’’, 2010; Premiul I, Concursul Naţional ,,Nora Iuga’’, 2010, poezie; Premiul I, Concursul Naţional ,,Moştenirea Văcăreştilor’’, 2010, secțiunile de proză și poezie; Premiul I, Concursul Naţional ,,Lucian Blaga’’, proză , 2010; Premiul I, Concursul Naţional ,,I.L.Caragiale’’ Ploieşti, proză, 2010. Volumul de debut a fost recompensat cu Premiul I la concursul ,,Porni Luceafărul”, secțiunea de Poezie în Manuscris (poezie nepublicată), 2021, Premiul II - Festivalul Național de Poezie „Nicolae Labiș“, ediția a 54-a, la secțiunea „Cea mai bună carte de poezie apărută în anul 2021” și Mențiune la concursul de debut în poezie ,,Alexandru Mușina”, 2021. În 2024 a primit Premiul I la Festivalul ,,Literatura Tinerilor” de la Neptun, organizat de Uniunea Scriitorilor din România.   Opera: poezie: Grăfina  de naftalină (Casa de Pariuri Literare, 2021). A publicat în reviste fragmente din romanul în lucru, Terminalul nostru, plecări . A publicatlucrări științifice în domeniul sociologiei, în jurnale de specialitate precum: Higher Education, Studies in Higher Education , European Journal of Higher Education , și Globalisation, Societies and Education .   Referințe critice: Alexandra Alexandru, Șerban Axinte, Al Cistelecan, Gelu Diaconu, Romeo Aurelian Ilie, Vlad Sibechi, Andrei Zbîrnea.   „Pare că prima grijă a Roxanei Baltaru în plimbările ei prin «Grădina de naftalină» este să nu dea ceva în foc, fie că-i vorba de nostalgii, fie că-i vorba de senzuale și erotice, fie că-i vorba de marginalii sociale. Cele scoase de la naftalină sînt aranjate în cadre biografiste, cu discretă dominanță tematică pentru fiecare secvență, dar și orînduite pe un fir aparent cronologic (sub forma unor capitole de biografie) și ținute într-o strictă disciplină minimalistă. Roxana veghează ca sub notațiile realiste – și cam deceptive – insinuanțele lirice doar să pîlpîie și nu cumva să prindă prea mare viteză de sugestie. Când «calcă pe asfalt», calcă pe asfalt și doar atît – în deplină denotativitate și într-un fel de conspirație tautologică între notație și real. Această «inapetență» pentru conotativitate e însă doar partea de provocare (Roxanei îi place să se joace, inclusiv de-a caligramarea), căci în partea de adevăr peste notațiile detașate, ca de spectator, cade întotdeauna o picătură narcotică. Roxana e o farmacistă subtilă a stărilor, făcîndu-le să survină aproape clandestin, dar inevitabil.” (Al. Cistelecan)   „ Poemele Roxanei Baltaru pot fi descrise cumva ca un caleidoscop de imagini din trecut și prezent, ce se ciocnesc între ele ca într-o mișcare browniană, de unde și perpetua oscilare între estetica ermeticului și a elipsei, ce tinde să disloce logica discursului de pe fundamentele ei și discursul fluent, firesc, cuminte, chiar emoționant. Sunt poeme izvorâte fără doar și poate dintr-o minte și un suflet răvășite de schimbări- le bruște din viață, de imperativul adaptării la o nouă societate umană și de necesitatea rămânerii, măcar cu un sfert din suflet, acasă, în preajma celor dragi. În fond, avem de a face cu o poezie proaspătă, încă verde, ce lasă însă să se vadă mugurii unui discurs poetic de forță, de care ne vom bucura cu siguranță odată cu apariția următoarelor volume de versuri.”  (Romeo Aurelian Ilie, Actualitatea literară, nr.115/2022)

Numele sub care semnează Codruț Darie Constantinescu, n.16 martie 1977, Câmpina. Istori, scriitor. Absolvent al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti (2000), cu specializare în istoria contemporană universală. Studii în străinătate în Danemarca, la Helsingor ( International Peoples College ) şi Elveţia, la Geneva. A absolvit un master la Institutul European al Universității de Geneva cu tematica Partidele irlandeze și tematica integrării europene  (2003), secțiunea Cultură și societate . A publicat numeroase articole, studii, recenzii în mai multe ziare şi reviste din ţara precum Orizont, Dilema Veche, Dilema, Revista 22, Suplimentul de Cultură, Arhivae Moldaviae,Observator Cultural, Atitudini, Memoria, Historia, Familia, Timpul, Cuvântul, Axioma, Revista Nouă etc. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2024. A debutat în 2002 în Dilema cu textul „Despre Occident”. În volum a debutat cu Hai-prin Occident la Editura Premier din Ploiești (2004). Organizator-moderator de evenimente culturale pe plan local. Câştigător al secţiunii „Politică externă şi afaceri europene”a celei de-a X-a editii a concursului Tânărul Jurnalist al Anului  organizat de Freedom House Romania (2008) și al Concursului Național de Creație Literară Vasile Voiculescu, ediția a XXXIII-a- Publicistică pentru volumul Liber în Europa  (Editura Vremea, 2020) acordat de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. Volumul Pasager prin amintiri  a fost nominalizat la Premiul „Romulus Rusan” pentru cartea de literatură a memoriei pe anul 2024.   Opera: literatură de călătorie: Hai-prin Occident  (Premier, 2004); Pe urmele celţilor. Peripeţii şi istorii irlandeze şi scoţiene (Vremea, 2017); Liber în Europa. Note de călătorie 2014-2020  (Vremea, 2020); Pasager prin amintiri  (Polirom, 2023): eseu, critică literară: Enervări sau despre bucuria de a trăi în România  (în colaborare cu Mirel Bănică, Polirom, 2007); memorialistică: În labirint sunt umbre și lumini (Vremea, 2011); Pedalând prin viaţă. Jurnalul unui biciclist de cursă lungă  (Vremea, 2018); istorie: Studii irlandeze  (Institutul European, 2006); Mirajul utopiei. Călătoriile în URSS, între control şi propagandă (Vremea, 2013); Viaţa şi moartea în Gulag (Vremea, 2015);  Epistolar genevez (Vremea, 2016); Istoria Prefecturii Prahova , (Ploiești, 2023). Are în curs de elaborare volumul Lumea lui Albert Londres sau viața unui reporter curajos . Alte colaborări: Tot înainte! Amintiri din copilărie coordonatori Simona Preda și Valeriu Antonovici (Curtea Veche, 2017) și  Singuri acasă. Copii și părinți în pandemie , coordonator Simona Preda (Vremea, 2021).   Referințe critice: Serghie Bucur, Alexandru Călinescu, Marian Chirulescu, Christian Crăciun, Claudia-Florentina Dobre, Toma Dumitrescu, M. Ghiță Mateucă, Serenela Ghițeanu, Dan Gulea, Adrian Lesenciuc, Dan C. Mihăilescu, Mircea Morariu, Cristian Teodorescu, Constantin Trandafir, Tudorel Urian.   „E de mirare că pasagerul prin amintiri care e Codruț Constantinescu nu l-a pomenit în cartea sa pe Dinicu Golescu. Măcar pentru a constata că după aproape 200 de ani de la apariția opului acestuia, Însemnare a călătoriei mele, turistul român tot cu obidă se uită la Evropa, băgînd de seamă că tot rămași în urmă sîntem. […] Cele mai multe dintre episoadele amintirilor lui Codruț Constantinescu din călătorii sînt scrise cu sprinteneală de jurnalist, cam în felul reportajelor, într-un stil oral, fără pretenții scriitoricești. Idolul său dintre autorii autohtoni de note de călătorie e Romulus Rusan. Pe Octavian Paler nu-l pomenește, citează în schimb cu încîntare impresiile de pasager într-un avion care decolează ale lui Alex Ștefănescu și părerile sociologului Mirel Bănică despre turiștii români și despre ofertele cu care au de-a face.” (Christian Teodorescu, Cațavencii, 2023)   „Cartea lui Codruț Constantinescu nu e doar o carte de amintiri de călătorie. Scriam despre volumul precedent, Pedalând prin viață, că autorul îmbină observarea corectă, lucidă asupra a ceea ce vede cu spiritul său fundamental optimist, senin, și că una dintre calitățile lui majore este onestitatea. Citindu-l, auzi un om care expune exact ce simte și c crede, și care, în plus, are umor și capacitatea de a fi autoironic. El se documentează temeinic înainte de a pleca undeva, fiind istoric de formație este mereu interesat de trecutul acelui loc, despre care îi dă cititorului date importante, fără a exagera sau a cădea în pedanterie, și pentru a nu lăsa pe seama memoriei ceea ce va trăi, ține un fel de jurnal în care notează totul, Mai mult decât fotografiile, care de altfel lipsesc din volum, aceste notații „la cald” îl ajută să capteze cel mai fidel ceea ce trăiește.” (Serenela Ghițeanu, Revista 22, 2023)

N. 17 februarie 1949, Copru, jud. Cluj. Prozator, eseist, critic literar. Fiul Mariei şi al lui Simion Moceanu. Studii universitare în filologie la Universitatea „Babeş-Bolyai” şi în teologie la Universitatea „Lucian Blaga”, doctorat în filologie. Preot, profesor universitar doctor la Universitatea ”Transilvania”, coordonator de doctorat la Universitatea „Lucian Blaga”. Profesor universitar, conducător de doctorat. A înființat, alături de Gheorghe Crăciun și Alexandru Mușina Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Braşov, din 1990. A colaborat la numeroase publicații culturale: Astra, Gazeta de Transilvania, Tribuna, Poesis, Steaua, Contrapunct, Atheneum, Caiete critice, Echinox, Limba română, Athaeneum etc. şi religioase  Lumea monahilor, Tabor, Revista teologică, Telegraful român, Renaşterea, Foaia Diecezană, Îndrumătorul bisericesc, Lumina de duminică etc. A coordonat şi/sau publicat articole în volume colective, printre care: Eonul Blaga. Întâiul veac.  Culegere de lucrări dedicată Centenarului Lucian Blaga (1895-1995), îngrijită de Mircea Borcilă, (1997), Dea Munera , coord. Caius Dobrescu şi Ovidiu Moceanu, (2005), Caietele Lucian Blaga , vol. VI, (2005) etc.  A participat la conferinţe ştiinţifice. A debutat în revista Tribuna din Cluj-Napoca în anul 1969 cu o recenzie. Debutul editorial s-a produs în 1983 cu volumul de nuvele O privire spre Ioan , Editura Dacia. Premii literare: Premiul filialei Braşov a USR în 1993; Premiul filialei Cluj a USR în 1994. În 2013 a fost distins cu premiul pentru proză la „Colocviile Liviu Rebreanu” de la Bistriţa . În 2014 i s-a decernat premiul „Vasile Conta” al Academiei Române pentru Tratatul despre vis  (2012).  A fost recompensat cu Premiul „Opera omnia” al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România. Din 2019 este Cetățean de Onoare al Municipiului Brașov. Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004).   Opera: proză: O privire spre Ioan  (Dacia, 1983); Fii binevenit, călătorule  (Dacia, 1986); Ordinul Bunei Speranţe  (Dacia, 1989, reed. Tracus Arte, 2015); Împăratul Iubirii  (Dacia, 1994); Povestiri cu uşa deschisă  (Aula, 2009); Spovedania  (Tracus Arte, 2012; reed. Casa Cărții de Știință, 2014); Suflete pereche. Zece povestiri (Limes, 2022); studii şi monografii: Experienţa lecturii (Aula, 1997); Visul şi împărăţia. O teologie a visului (Egumențița, 1998); Visul şi literatura (Antim, 1998; reed. Paralela 45, 1999, 2002); Sensuri fundamentale (Paralela 45, 2001); Literatura română veche (2002); Literatura română la începutul secolului al XX-lea (1900-1918). Reviste, curente şi direcţii literare (2002);  Teologie şi filologie. Andrei Şaguna vs. Ion Heliade Rădulescu (Paralela 45, 2003), Literă şi duh (Paralela 45, 2003), Cu Hristos prin Babilon (Nemira, 2004), Cuvinte şi cărţi (Editura Universității Transilvania, 2006), Disciplina lecturii (Editura Universității Transilvania, 2010); Tratatul despre vis (Casa Cărții de Știință, 2012; reed. Cartie, 2023); Sens unic. Interviuri (Tracus Arte, 2016); peste 20 de volume în colaborare, printre care dicţionare de personaje literare şi istorii didactice ale literaturii române, în colaborare cu Caius Dobrescu, Gheorghe Crăciun, Andrei Bodiu, Florin Şindrilaru, Mircea Zaciu ş.a.; lucrări didactice: compendii şi teste de limba română, antologii etc.   Referințe critice: Andrei Bodiu, A.I. Brumaru, Constantin Cubleşan, Ion Itu, Cornel Moraru, Liviu Petrescu, Eugen Simion, Vasile Spiridon, Radu G. Ţeposu, N. Steinhardt, Laurenţiu Ulici, Ion Vlad, Mircea Zaciu  Referințe în dicționare, istorii literare: Academia Română, Dicţionarul cronologic al romanului românesc de la origini până la 1989 ( Ed. Academiei Române, 2004); Academia Română, Dicţionarul general al literaturii române ( Ed. Univers Enciclopedic, 2005); Aurel Sasu, Dicţionarul biografic al literaturii române ( Ed. Paralela 45, 2006).     „ Lucrarea este un reper dintre cele mai importante în cadrul bibliografiei critice românești, dar și europene, consacrate unei problematici a visului și a raporturilor acestuia cu literatura . […] Cele două lucrări pe care D-l Ovidiu Moceanu ni le-a dăruit (Visul și Împărăția și Visul și literatura, reunite în Tratatul despre vis – n. ed. Cartier.) se constituie în adevărate lucrări de referință, pe care nicio cercetare ulterioară nu-și va permite luxul de a le ignora ” (Liviu Petrescu)   „ Un prozator demn de toată atenția se anunță a fi Ovidiu Moceanu după povestirile din O privire spre Ioan (Ed. Dacia). Sub titlul acesta (unul asemănător avea, dacă nu mă înșel, Eugen Uricaru la una dintre prozele publicate pe vremuri în Echinox) sunt puse douăzeci și cinci de texte independente ca materie narativă, dar având, unele, în comun situarea geografică a evenimentelor și altele, tipologia umană. Tânărul (probabil) prozator a învățat, ca să zic așa, bine și lecția modernilor mai noi. Povstește frumos, firesc și cu miez, dar își imaginează discursul în spiritul unei gramatici narative bazate pe sugestie, pe interferența planurilor temporale și pe promovarea intertextualității (în această privință pare să se înscrie ca un moderat între radicalii ultimului val epic, de la Mircea Nedelciu la Gheorghe Crăciun). Deși trec rareori de dimensiunile unei schițe, povestirile lui sunt încăpătoare ca niște nuvele și asta în egală măsură datorită sugestiei și imaginației. Subiectul fiecărei povestiri poate fi concentrat în câteva propoziții, numai că autorul are grijă să nu-l dilate în prolix […], ci să-l amâne pur și simplu prin suprapuneri de momente în vocea naratorului și printr-un du-te-vino al narațiunii care dă cu puține mișcări iluzia bogăției de mișcări. ” (Laurențiu Ulici, România literară, nr.36/1983).

Pseudonimul Mariei Bâgiu (n. Stoica), n. 2 martie 1951, Vișinești, jud. Dâmbovița, care semnează și Maria Marino. Fiica Olgăi și a lui Alexandru Stoica. Prozatoare, poetă, eseistă. Absolventă a Facultății de Medicină Generală / I.M.F. București, cursuri postuniversitare în domeniu. Medic, realizator de emisiuni de televiziune. Este membră a filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 2002. A debutat în 1994 cu volumul de nuvele Păcatul Îngerului, apărut la Editura Arania. Premii literare: Premiul de debut al filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România (1996) pentru volumul Păcatul îngerului  (1994); Premiul filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor pentru proză, pentru romanul Înainte de asfințit  (2001).   Opera: proză: Păcatul îngerului  (Arania, 1994); Fuga încotro  (Pro Editură și Tipografie, 1998); O sută unsprezece (Pro Editură și Tipografie, 1999); Înainte de asfințit  (Transilvania Expres, 2001); Oameni și oameni , povestiri (SC Imp SA, 2003); Viața și minunile Sfântului Nectarie de la Eghina, tămăduitorul și făcătorul de minuni  (Fundația Ortodox-Culturală „Maica Sfântă - Bucuria Neașteptată”, 2009); Ține candela ortodoxiei aprinsă!  (Fundația Ortodox-Culturală „Maica Sfântă - Bucuria Neașteptată”, 2012); eseuri, monografii, interviuri: Efemeride (Arania, 1995); Carte de Rugăciuni  (Teognost, 2003); Înțelepciunea zilei  (Fundația Ortodox-Culturală „Maica Sfântă - Bucuria Neașteptată”, 2004); Așezământul monahal de la Șinca Veche între mit și realitate  (Fundația Ortodox-Culturală „Maica Sfântă - Bucuria Neașteptată”, 2006); Mulțumesc, Părinte Teofil  (Fundația Ortodox-Culturală „Maica Sfântă - Bucuria Neașteptată”, 2008); În căutarea unui anume timp (Fundația Ortodox-Culturală „Maica Sfântă - Bucuria Neașteptată”, 2009); Ne-a întâlnit Dumnezeu (Fundația Ortodox-Culturală „Maica Sfântă - Bucuria Neașteptată”, 2010); Așezământul Istoric, Ortodox-Cultural „Bucuria Neașteptată” Șinca Veche  (Fundația Ortodox-Culturală „Maica Sfântă - Bucuria Neașteptată”, 2010); Culegere de minuni mărturisitoare (Fundația Ortodox-Culturală „Maica Sfântă - Bucuria Neașteptată”, 2010); T ezaurul Istoric, Ortodox și Cultural din dealul Pleșu, Șinca Veche, Brașov  (Fundația Ortodox-Culturală „Maica Sfântă - Bucuria Neașteptată”, 2011); Cugetări trecătoare  (Fundația Ortodox-Culturală „Maica Sfântă - Bucuria Neașteptată”, 2013); Minuni, istorisiri, legende, adevărul lui Dumnezeu. Șinca Veche, Brașov  (Fundația Ortodox-Culturală „Maica Sfântă - Bucuria Neașteptată”, 2014); Cartea a treia de rugăciuni ((Fundația Ortodox-Culturală „Maica Sfântă - Bucuria Neașteptată”, 2017); poezie: Darul Iubirii  (Media Pro, 2002); Fără nume  (SC Imp SA, 2004).     Referințe critice: „ Maria Marino a debutat în 1994 cu volumul de nuvele Păcatul îngerului, carte premiată de Uniunea Scriitorilor - Filiala Brașov - pentru debut în proză. În 1995 lansează un nou nou volum - de eseuri - Efemeride, consacrând-o definitiv pe Maria Marino ca scriitoare, care, în anul următor, publică un roman, Fuga încotro, unic în literatura română, fiind și cel mai bine vândut la Librăria „Șt.O. Iosif”. […] Prin Fuga încotro a surprins prin tratarea unică a temei incestului, sub toate formele sale. ”. (Viorica Popescu, Oameni printre galaxii. Developări obiective, 2003)

N. 14 decembrie 1966, Brașov. Eseistă, traducătoare, poetă. Cercetător științific în cadrul Institutului de Filozofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2002. Colaborări cu poezie, studii de filozofie, eseu și cronică de carte la publicațiile Astra , Gazeta de Transilvania/ Foaie pentru minte, inimă și literatură , Respiro , Revista de filosofie , Academica , Saeculum , Cercetări filosofico-psihologice , Cogito , Arge ș. A publicat în jur de 30 de studii în volume colective și a îngrijit peste 10 ediții. A tradus din limba engleză lucrări importante în domeniul filosofiei și științelor sociale, dintre care enumerăm: James W. Heisig, Şcoala filosofică de la Kyoto (2003); James W. Heisig, Dialoguri la câţiva centimetri deasupra solului. Revendicările credinţei într-o epocă interreligioasă  (2003); Keiji Nishitani, Religia si Nimicul (2004); Thomas Hobbes, Despre om şi societate  (2011); David Hume, Tratat despre natura umană (Cartea I) (2012). A debutat în 1999 cu un volum de versuri, Anistorică-i zidirea (Editura Arania). Premii literare: Premiul filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru eseu în 2001, pentru studiul Visele si cultura. Elemente de antropologie a oniricului , Braşov, Editura Arania, 2000; premiul Fundației Culturale Arania pentru studiu științific în 2001, pentru aceeași lucrare.     Opera: poezie: Anistorică-i zidirea  (Arania, 1999); eseuri, studii: Visele si cultura. Elemente de antropologie a oniricului  (Arania, 2000); Visul cultural. Studiu de caz la Bogata  (Arania, 2003); Dialectica închiderii şi deschiderii în cultura română modernă  (Editura Academiei Române, 2007); Teme filosofice în cultura populară românească ( Editura Academiei Române, 2015). Ediții îngrijite: Studii de istoria filosofiei românești , I-XV (Editura Academiei Române, 2006-2019); Simpozionul Național Constantin Noica , ed. III, V-VII (Editura Academiei Române, 2011-2015). Traduceri în volum: James W. Heisig, Şcoala filosofică de la Kyoto  (Merc Serv, 2003); James W. Heisig, Dialoguri la câţiva centimetri deasupra solului. Revendicările credinţei într-o epocă interreligioasă  (Merc Serv, 2003);  Thomas Hobbes, Despre om şi societate (All, 2011); David Hume, Tratat despre natura umană (Cartea I) (All, 2012); John Stuart Mill, Despre guvernarea reprezentativă (All, 2016). Numeroase studii în volume colective și în publicații de specialitate. .   Referințe critice: „ Într-o cultură săracă în studii actuale privitoare la această arie de interes – asupra deschiderii culturale s-au aplecat, în special, criterioniștii, iar ochii contemporanilor sunt mai degra[1]bă îndepărtați de la o generație care, trăind într-un mediu poli[1]tic impregnat de viziuni de extremă dreapta, s-a contaminat în parte –, cercetătoarea brașoveană reușește să aducă în prim[1]plan, evident că și cu foarte mult curaj, atâta vreme cât cultura interbelică a reușit să iasă la suprafață, datorită unor critici care s-au îndepărtat de stânga opacă a anilor ’60-’70, în special în forma ei literaturizată, problematica închiderii și deschiderii culturale. Mona Mamulea nu rămâne acolo, în orizontul interbe[1]licului, poate cu atât mai mult cu cât cunoaște foarte bine acest orizont mărginit ideologic pe alocuri, ci reușește, dintr-o pers[1]pectivă universalistă, să ofere, cel puțin în Dialectica închiderii și deschiderii în cultura română modernă1, o deschidere inedită asupra unei culturi care are vocația exhibării, dar pe care istoria a determinat-o să se închidă, uneori pentru intervale extrem de mari de timp, pentru a se autoconserva. ”. (Adrian Lesenciuc, Critica de direcție, vol.III. Inelul. Deschideri vectoriale, 2024)   „Mona Mamulea observă, pe bună dreptate, că „gestul deschiderii este întotdeauna un gest critic, lucid, selectiv“, lucru ce nu se poate susţine cu certitudine și fără nuanţe. „Odată introdus elementul străin (pasul 1), acesta este supus unui proces de transformare funcţie de nevoile, exigenţele şi contextul cultural existent. Procesul este unul de traducere (pasul 2). În urma lui, elementul de import îşi pierde o bună parte din semnificaţiile cu care a fost investit în cultura donatoare, căpătînd semnificaţii atribuite de cultura care îl primeşte. Dacă la acest al doilea nivel elementul străin suportă influenţa culturii-gazdă, odată ajuns pe cea de-a treia treaptă a difuziunii sale, îşi creează propriul său «loc cultural», influenţînd, la rîndul lui, cultura de adopţie (pasul 3)“” (Ovidiu Pecican, Observator cultural, nr.744/2014)

N.24 septembrie 1950, satul Alba, comuna Hudești, județul Botoșani. Poet, eseist. Licenţiat al Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti (1973). Doctor în Filosofie din 1987. Profesor universitar la Catedra de Filosofie din Academia de Studii Economice din București. Profesor emerit din 2017. Pentru activitatea didactică i s-au acordat Diploma de Excelenţă profesională „Virgil Madgearu”(2006) și titlul de „Profesor Bologna”(2010). Cercetător asociat în cadrul Institutului de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru”, Academia Română (din iulie 2010). Este preocupat de autori, orientări și teme din filosofia contemporană, mai ales din perspectiva contribuțiilor la ontologia umanului. Membru al Societăţii Scriitorilor Bucovineni (din 2006) și al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov (din 2020). A publicat și coordonat numeroase studii de specialitate. A debutat în Luceafărul (1971), cu pseudonimul Vasile M. Codri. Debutul editorial cu Versuri pentru caii sălbatici  în 1994, Colecția „Akademos” a Editurii Didactice și Pedagogice,coordonată de Irina Petraș. A publicat eseuri, recenzii, cronici literare, articole pe teme de filosofie, cultură, artă în Luceafărul , Contemporanul , SLAST , Viitorul românesc , Națiunea , Alternative , Zig-zag ș.a. și poezie în Bucovina literară , Hyperion , Ateneu , Literatorul , Mișcarea literară , Vatra veche , Târnava , Antares , Aisberg ș.a. A fost inclus în numeroase antologii.   Opera: p oezie: Versuri pentru caii sălbatici (Editura Didactică și Pedagogică, 1994); Raft cu insomnii  (Editura Didactică și Pedagogică, 1995); Metafizică supt degetul mic (Dacia, 1996); Viaţă la Post-restant [ori_ana.d.ao.ranj.ro]  (Paideia, 2005); Azilul de aripi  (Vasiliana, 2005); Deschiderea pleoapei  (Vasiliana, 2005); Rondeluri pentru caii sălbatici (Cuvântul, 2006); Poeme de-o clipă  (Paideia, 2015); Calea florii de cireș [33 probe de muțenie poetică]  (Junimea, 2015); Sonetele Orianei  (Paideia, 2017); Arhiva ploilor de toamnă (Eikon, 2021); Baletul Nordului (Junimea, 2023);  filosofie: Ispitele fericirii  (Editura Didactică și pedagogică, 1995);  Filosofie ( comunicare.ro , 2002); Iniţiere în filosofia contemporană  (Ed. Economică,1999, reed. 2000); Filosofie. Tematizări contemporane  (ASE, 2010); Filosofia și experiența sensului (Paideia, 2015, reed. 2022); ș.a.     Referințe critice: Simion Ajarescu, Al. Cistelecan, Lina Codreanu, Sabina Fînaru,  Marin Ifrim, Adrian Lesenciuc, Rodica Mureșan, Irina Petraș, Ioan F. Pop, Adrian Dinu Rachieru, Gabriela Rusu-Păsărin, Nicolae Savin, Martin Tronaru.     „Un optzecist întârziat, străin, însă, de orice şablon generaţionist este, negreşit, Vasile Macoviciuc. Vădind debordanţă imagistică în urzeala unor trăiri contradictorii, atent la spectacolul lumesc, el încearcă o conciliere între spiritul ludic şi cel suferitor, prins în capcanele ceremonialului. Vitalismul şi angoasa, jovialitatea şi patetismul, topite într‑un romantism ostentativ‑desuet, „inventând” răni, se pliau – simetrizabil – pe o undă sceptică, cu fulgurante elanuri celeste, contrase într‑un prelung suspin ontologic, îndrăznind puncţii sapienţiale. Acel prim volum, Versuri pentru caii sălbatici (col. Akademos, Editura Didactică şi Pedagogică, 1994), „feliat” în trei secţiuni, fără a entuziasma, a trezit reacţii. Semnalând, în Luceafărul (nr. 32 / 1995), acest debut (întârziat, cum spuneam), Al. Cistelecan nota că maturitatea scriiturii şi „eficienţa discursivă”, iubind concizia, fără a împiedica unele inadecvări între temele grave şi „retorica voioasă”, juisantă, făceau din poezia sa „o execuţie pe două voci”, împerechind limbaje adversative într‑o, totuşi, „programată unitate simbolică”.”. (Adrian Dinu Rachierul, Contemporanul, 2021)   „În poezia lui Vasile Macoviciuc, privirea aţintită asupra desfăşurării gesturilor cotidiene subminează orice sursă de confort afectiv/ mental, căci întrebările se adresează miezului de neatins al rosturilor fiinţei, iar cel care întreabă ştie de la început că nu va primi niciun răspuns. Dincolo de pojghiţa biciuitoare şi uneori deşucheată a vorbelor (un fel de exerciţiu de admiraţie faţă în faţă cu infinita mlădiere a limbii române), se simte mereu sângerând moralistul, duios-sentimentalul, îngăduitorul gata să domolească răscoala, să clădească echilibre – oricât de fragile –, să ajungă la o împăcare (tensionată) cu sine şi cu lumea. Încă de la început, nu cuminţirea/ cuminţenia mi se părea de aşteptat în versurile viitoare, ci tăişul net al verbului aforistic amuşinat de tăceri.Volumele de versuri semnate de Vasile Macoviciuc decupează ipostaze şi euri lirice succesive convocate într-un bogat simpozion, trasând din tatonări şi tot mai laconice enunţuri, chiar cu o tentă sibilinică uneori, un eu integrat, care îşi asumă feţele multiple şi migrenele, gata să exerseze şi alte „împieliţări” verbale. Se adaugă versurilor mai noi o notă elegiacă, un vătuit scrâşnet crepuscular aspirând la schiţarea unui portret cuprinzător al fiinţei muritoare, înnobilat de recursul la gândul activ.” (Irina Petraș)

Numele sub care semnează Didina Pișcu (n. Hrenciuc), n. 23 martie 1958, Rădăuți, jud. Suceava. Soția poetului Daniel Pișcu și mama poetei Denisa Duran. Prozatoare. Absolventă a Facultății de Filologie, secția română-franceză, a Universității din București. Bibliotecar la Biblioteca Județeană „George Barițiu” din Brașov. În 2011 a devenit redactor coordonator al revistei Astra. Literatură, arte şi idei . Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov. Membră a PEN Club România. Colaborări cu poezie și proză la revistele Convorbiri literare , Cronica , Pagini bucovinene , Arca , Vatra , Contrapunct , România literară  și cu publicistică în Bună Ziua, Brașov , Crai Nou și Europa (Novi Sad). A debutat în cotidianul Zori Noi  din Suceava în 1972. Debutul în volum s-a produs în 1984 cu romanul Cercuri albe , editat de Cartea Românească. Premii literare: Premiul pentru cea mai bună lucrare de specialitate în volum acordat de ANBBPR în 2000; Premiul pentru proză al filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru romanul Pas în cerc în 2002.   Opera: proză: Cercuri albe  (Cartea Românească, 1984); Despărțire ratată  (Albatros, 1998); Pas în cerc  (Paralela 45, 2001); Maidanezii  (Tracus Arte, 2012);  monografii: Biblioteca Judeţeană „George Bariţiu – monografie  (Aula Magna, 2000)   Referințe critice: Constantin Arcu, A.I. Brumaru, Nicolas Catanoy, Onoriu Colăcel, Doina Diaconu, Alexandru George, Ioan Holban, Sorana Ichim, Dorin Obreja, Constantin Pricop, Roxana Racaru, Zaharia Sângeorzan, Alex. Ștefănescu, Nicolae Turtureanu, M.I. Vlad. Referințe în dicționare, istorii literare: Radu G. Țeposu, Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă  (Eminescu, 1993); Ion Bogdan Lefter (coordonator), Scriitori români din anii 80-90  (Ed. Paralela 45, 2001); Marian Popa, Istoria de azi pe mâine a literaturii române ( Ed. Luceafărul, 2002) .   „ Dina Hrenciuc, prozatoare fiind (a publicat trei romane… în aproape 25 de ani), aş putea spune că menţine echilibrul familiei – între tendinţele literare centrifuge ale celor doi. Maidanezii – cartea care mi-a provocat această „poveste” – este un cuplaj al povestirii titulare, cu o alta, Buricul pământului, textul de forţă al volumului. Ambele se înscriu în linia prozei de tranziţie, practicată, post-rev., de prozatori din toate generaţiile. Dacă vreţi a lua, cu adevărat, pulsul societăţii româneşti din ultima jumătate de secol – cu precădere din ultimele decenii – nu e nevoie să butonaţi toată ziua telecomanda, sau să citiţi ziare; e suficient să citiţi romanele sau să vizionaţi filmele acestei perioade, spre a percepe convulsiile, dramele de adâncime, nu doar glazura, poleiala, edulcolarea, nepăsarea, inconştienţa, deseori criminale. Zice vocea auctorială în Buricul pământului: „Nu întâmplările contau în oraşul acela, ci spaţiul dintre întâmplări, nesigur, neclar, impregnat cu o forţă misterioasă, fascinantă, din care se năşteau întâmplările.” Ca şi-n romanele lui Dan Lungu, Petru Cimpoeşu, Lucian Dan Teodorovici, Călin Ciobotari, Doru Kalmuski, ca şi-n filmele lui Mungiu sau ale lui Porumboiu, „acţiunea” se petrece undeva, într-un oraş de provincie, într[1]un loc unde (sadovenian) nu s-a întâmplat nimic, unde nu se ştie dacă „a fost sau n-a fost”. Revoluţie, de exemplu. Şi unde, peste noaptea istoriei, apar numeroşi inşi cu certificat de revoluţionar la purtător. ”. (Nicolae Turtureanu, Cronica, nr.2(25)/2013)   „ Romanul Despãrțire ratatã este o lucidã descindere în meandrele eului feminin, dezghiocat de misterul convențional.[…] Descrierea este ,neîndoios, în sistemul de notație a lui Giraudoux, a cãrui Suzane et le Pacifique e plin de sugestive surprize. În timp ce Pacificul Suzanei este pitoresc, în tonuri de acuarelã, pãdurea Teodorei este cvasi-alegoricã, în susurul de încântare lãuntricã, mimând lirica pãdurii. Fãrã a face exegeze inutile, Despărțire ratatã este un roman psihologic și semnul unei intelectualitãți subtile. ” (Nicholas Catanoy (Katanoy), Familia, nr.6(559)/2012)