Search Results

Cunoscut și sub pseudonimul Gheorghe Lupașcu Marchidan, n. 20 aprilie 1940, Berteștii de Jos, Brăila. Poet. Fiul Vasilicăi și al lui Radu Lupașcu. Absolvent al Universității din București, Facultatea de Filologie, secția Limba și literatura română. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Brașov, din 1980. A debutat în 1956 în pagina culturală a ziarului Înainte. Debutul editorial s-a produs în 1969, cu volumul de versuri  Laocoon Împăcat (Editura pentru literatură). A colaborat la Pagini Dunărene, Dunărea, Înainte, Viaţa Nouă, Gazeta Literară, Analele Brăilei, Miracolul cuvantului, Argeș, Luceafărul,  Gazeta literară, Vatra, Romania Literară, Tomis, Astra, Antares, Contemporanul, Familia, Luceafarul Romanesc, Magazin Literar, Amfiteatru, Dealul Melcilor etc. Volumul Transurania (2012) a fost publicat în ediție bilingvă, româno-engleză. Premii literare: Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Braşov, pentru volumul Iubire exilată pe Terra (2000) şi pentru volumul Baladin într-o fabulă (2005); Premiul Internaţional al Festivalului Poeţilor din Balcani (2008); Premiul Opera Omnia al fundatiei româno-canadiene Ronald Gasparic (2010); premiul „Opera omnia” al Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România (2013).   Opera: poezie: Laocoon Împăcat (Editura pentru literarură, 1969); Stapânul timpului (Eminescu, 1978); Întoarcerea arlechinului (Cartea Românească, 1980); Ziua delfinului (Eminescu, 1988); Singurătate pe Planeta Pământ (Enos, 1994); Iubire exilata pe Terra (Enos, 2000); Excelența (Enos, 2001); Iambirul (Enos, 2003); Strigăt în Alcandoria (Enos, 2004); Monologul Secret al Prințului Hamlet (Enos, 2005); Vocația Osândei (Editura Bibliotecii Pedagogice Naționale „I.C. Petrescu”, 2006); Iambirul țărmului poetic (Enos, 2007), Baladin într-o fabulă (Enos, 2008), Eram... Erai..., antologie (Dealul Melcilor, 2009); Când... (Enos, 2010); Cabala Corifeilor (Enos, 2010); Viețuitoare (Pastel, 2011); Transurania (Enos, 2012); Vocaţia Osândei, versuri, antologie de autor (TipoMoldova, 2013); Asediul (Pastel, 2014); monografii, eseuri: Monografia Jubiliară a Teatrului Maria Filotti, studiu monografic (Institutul Poligrafic, 1974); Invocându-l pe Nicăpetre (Pastel, 2015).   Referințe critice: Dumitru Anghel, Cezar Baltag, A.I. Brumaru, Ioan S. Cârâc, Lucian Chișu, Gabriel Dimisianu, Armanda Filipine, Constantin Gheorghinoiu, Constantin Hârlav, Nicolae Hârlav, Sean O’Heaty, Doru Munteanu, Ion Rotaru, Dorin Sălăjan, Ion Scarlat, Teodor Vârgolici; Referințe în dicționare, istorii literare: Marian Popa, Istoria de azi pe mâine a literaturii române (Ed. Luceafărul, 2002); B. Crăciun, D. Crăciun-Costin, Dicționarul scriitorilor români de azi (Editura Porțile Orientului, 2011) .   „Poeziile lui L. sunt scurte, concise. Aceasta nu înseamnă că au un potențial artistic diminuat. Dimpotrivă. Cu o reală putere de concentrare a ideilor și sentimentelor într-un număr restrâns de versuri, L[upașcu]. creează stări emoționale intense, transpuse prin relevarea esențialului, prin imagini deosebit de expresive, prin metafore și simboluri de o penetrantă forță sugestivă” (Teodor Vârgolici)   „Principala caracteristică a liricii lui L[upașcu]. o reprezintă evoluția ei versatilă, cu schimbări de orientare tematică de la un volum la altul, de la o etapă de viață la alta, fenomen stabilizat prin concepte și asumări definitive după 1989, la vârsta maturizării artistice. Apreciat pentru temperamentul său de o „remarcabilă luciditate” (Cezar Baltag), încă din perioada când publica versuri în revista „Amfiteatru”, L[upașcu]. debutează editorial cu Laocoon împăcat (1969) ilustrându-se în ipostaza unui rafinat care vizează „psihologia (nu cromatica) lui Mateiu Caragiale din Craii de Curtea Veche”. Eul liric este invadat de neliniști și miresme florale, rezonând în barocul imagistic al viziunii sale poetice, din care nu lipsesc accente de atmosferă balcanică și nici elemente de ironie caricaturală. ” (Lucian Chișu).

Numele sub care semnează Carmen-Adriana Gheorghe, n. 21 noiembrie 1961 în Braşov. Prozatoare, eseistă, poetă. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Braşov, din 2019. Membrp a PEN Club România, Absolventă a Liceului Naţional „Andrei Şaguna” (în 1980) şi a Facultăţii de Drept, Universitatea Bucureşti (1986). Doctor în în ştiinţe juridice (2004). Profesor  universitar la Facultatea de Drept a Universităţii Transilvania din Braşov. A beneficiat de burse la universități din Toulouse, Belfast, Dublin, Paris și Copenhaga. A debutat cu poezii în revista colegiului, Muguri . În volum a debutat în 2012, cu romanul Tatuaj pe glezna stângă (Editura RAO), după ce manuscrisul fusese înscris la concursul de debut al Editurii Cartea Românească şi fusese declarat publicabil. A participat la Festival du Premier Roman la Chambéry, Franţa. În 2013 i-a fost acordat premiul de debut al filialei pentru romanul Tatuaj pe glezna stângă. .   Opera: proză: Tatuaj pe glezna stângă (RAO, 2012); Cassa Dante (RAO, 2014); La Inimi (Libris Editorial, 2016);  Am făcut prea puțin  (Ed. Fundației Culturale Memoria); eseuri:  Hamburgerul lui James Joyce (RAO, 2013); Colțuri îndoite (Editura Universității Transilvania, 2021); poezie:  21 de poeme roz  (Pastel, 2015). A publicat o serie de lucrări de specialitate..   Referințe critice: Virgil Borcan, Iulian Cătălui, Mircea Doreanu, Sever Gulea, Adrian Lesenciuc, Ion Topolog, Laurențiu-Ciprian Tudor   ,, În „La inimi”, dincolo de reuşita parafrază soresciană din titlu nu apare nicio influenţă netă, nici măcar a Ameliei Northomb, cu care Carmen Gheorghe are în comun repeziciunea sinapselor, dexteritatea, gustul pentru exotic, nu şi ambiguitatea amoroasă. […] Autoarea scrutează cu o privire stenică totuşi realitatea contemporană, iar din anii de aur ai lui Klimt, Freud, Scott şi ai atâtora alţii preia freamătul, erosul şi gloria artei, partea vitală. Acolo unde noi vedem partea goală a paharului, cea de declin a întregului şi ascultăm numai blues, din tot jazzul. Uităm astfel de căutarea credinţei prin lumesc (trăirea lumească) la care se referea Sfântul Augustin prin cuvintele „iubeşte şi fă ce vrei” şi mai uităm că substantivul agape (cu accentul pe ultima silabă), sărbătoare, vine din străvechiul verb grec agapo, care începe cu alfa şi se încheie cu omega.” (Adrian Lesenciuc, Ateneu, 2022)   „Un roman confesiv, care se confundă pe alocuri cu un jurnal intim, amintind de proza Hertei Muller. Actul scriitoricesc apare ca formă de terapie, iar relatarea experienţelor existenţiale, a căutărilor personale se împleteşte cu comentarii pe marginea societăţii de consum, cu amintiri din perioada comunistă şi referinţe literare ori pop culture. "O agitaţie interioară ieşită din comun, o nervozitate erotică paroxistică, acestea sunt trăsăturile distinctive ale personajului feminin din proza doamnei Carmen Gheorghe." - Alex Ştefănescu "Aveți de a face așadar cu un volum care, în ciuda aparențeleor celebrează viața dintr-o perspectivă matură și lucidă (asumând deopotrivă suferința și fericirea drept stări de neocolit), o lectură provocatoare și în același timp seducătoare, cu alte cuvinte, o lectură pe deplin contemporană, atât în conținut, cât și în formă ioniste.” (Sever Gulea). ircea Doreanu, Ion Popescu Topolog.

N. 1 octombrie 1968, Mălini, jud. Suceava. Poet, prozator. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2017. Membru de Onoare al The United Nations of Art and Science (UNOTA), membru de Onoare al Consiliului Internațional pentru Arte/Secțiunea Literatură. A debutat în anul 2011 în revista Luceafărul de dimineaţă . A publicat poezii, articole şi proză în revistele: Timpul , Luceafărul de dimineaţă , Antares , Cultura , Dunărea de Jos , Boema , etc. sau articole în publicațiile online.A debutat editorial în 2011 la Editura Eurograph, Cluj-Napoca, cu volumul de poezie Gothic . Nominalizat pentru ,,personalitatea anului’’ (secțiunea ,,Literatură’’) - zona Suceava în Campania ,,Oamenii Timpului’’-2015.  Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Filiala Brașov a Uniunii Scriitorilor din România și Asociația Culturală Libris Cultural pentru volumul Poetica ; Premiul ,,Mihail Sebastian” acordat de revista brăileană ,,Poem Caffe’ pentru același volum.   Opera: poezie: Gothic (Eurogaph, 2011);  Frăţia trandafirului rupt (Eurogaph, 2011), Jurământul Templierului (Erograph, 2011); Rugăciunea de piatră (Eurograph, 2011);  Neînţelese dimineţi (Eurograph, 2011),  Sacra Erotica (Tracus Arte, 2015), Sublimare (Eikon, 2017);  Poetica (Eikon, 2021);  Amprentele iubirii (Eikon, 2022);  Dezmugurire (Editura Universitară, 2024); proză: Jurnalul apelor purpurii  (Eurograph, 2011; reed. Tracus Arte, 2020), Jurnal de nopţi şi dimineţi risipite  (Editgraph, 2011); Jurnal de primăvară mutilată  (Editgraph, 2011); 7,63  (Eikon, 2013); Mălini (Eikon, 2014); Departe de Troia  (Eikon, 2016); Mălini , vol. II (Eikon, 2017), Mălini , vol III (Eikon, 2018), Mălini , vol IV (Eikon, 2020)   Referințe critice: Ruxandra Anton, Liviu Antonesei, Carmen Ardelean, Christian Crăciun, Kopi Kyçyku, Iolanda Malamen, A.G. Secară, Valeria Manta Tăicuțu, Stelian Țurlea, Radu Voinescu.   „ Eduard Dorneanu, în ciuda dublului, pentru poezie şi proză, şi evidentului talent cu care este înzestrat nu se bucură de reputaţia pe care o merită. Nici măcar faptul că a publicat cîteva volume de poezie şi proză nu a ameliorat situaţia. Chiar şi eu l-am publicat, cu poezie şi proză, în Timpul, numai pentru că mi-a atras atenţia asupra calităţii literaturii sale o prietenă comună, o poetă atentă şi la creaţiile altora, nu doar la ale sale. Da, talentul său este chiar de calibrul  7,63 , cum dovedeşte şi volumul ce poartă acest nume, pentru că literatura este o armă superioară tuturor celorlalte, cu pistolul mitralieră în frunte! Este uimitor modul în care autorul reuşeşte să ridice banalul vieţii, ba chiar şi al ,,vieţii la ţară" pînă la graniţele - adesea, dincolo de ele - magicului şi miraculosului. Vorbind despre antologia Jurnalul apelor purpurii (Tracus Arte, 2012), Radu Voinescu scria în prefaţă: ,,Poeticitatea atroce a acestei cărţi o individualizează în peisajul nostru literar". Lucru pe care îl pot scrie cu inima liberă şi în legătură cu această nouă apariţie. Ar mai trebui ca şi critica literară să devină atentă la individualităţi, nu doar la fenomene de grup, de gregaritate literară. Autorului îi doresc şi mult noroc, că talent poartă cu carul prin viaţa asta, iar editurii să dea o lovitură de calibrul 7, 63... ”. (Liviu Antonesei)   „ Sentimentele sunt dintre cele mai puternice la Eduard Dorneanu. El trece in decupajul poemelor sale fapte si intamplari dramatice ori de-a dreptul tragice, extrase dintre negurile unui timp revolut. Limbajul care realizeaza acest transfer, aceasta codare a istoriei nu este unul din cale-afara de vetust, ci mai curand are vesmantul specific timpului nostru. Si totul se intampla pentru ca la mijloc, sugereaza el, exista ceva care seamana cu o predestinare: "Cu 16 zile inainte de a ma naste am auzit moartea recitand dintr-o carte a tristetii,/ Si vocea ei domolea orice furtuna. Eu incepeam sa imbatranesc./Parintii mei petreceau alaturi de personajele lui Charles Dickens./ Imi cautau un nume printre eroi imaginari,/ in lumea celor inchisi in trecutul apatic." Trecutul devine viu sub privirea intoarsa catre inapoi a lui Eduard Dorneanu. ” (Radu Voinescu)

Numele sub care semnează Dumitru Cezar Boghici, n.15 martie 1977, Brașov. Fiul Aureliei (n. Mărginean) și al lui Dumitru Boghici. Critic și istoric literar. Absolvent al Facultății de Teologie „Andrei Șaguna”, Univ. „Lucian Blaga”, Sibiu (1999). Doctor în filologie, cu lucrarea Sacrul în imaginarul poetic românesc din secolul al XX-lea, Univ. „Lucian Blaga”, Sibiu (2010). Profesor de limba și literatura română la Colegiul Național „Andrei Șaguna” din Brașov. Membru al Uniunii SCriitorilor din România, filiala Brașov, din 2014. Debut în critica literară cu unele consideraţii asupra imaginarului arghezian, publicate în „Monitorul de Braşov” (2001). În 2002, debutează într-un volum colectiv, Dicţionar de personaje literare din proza şi dramaturgia românească  (coord. Florin Şindrilaru). Sacrul şi imaginarul poetic românesc din secolul al XX-lea (2010) este primul volum al autorului. Colaborează cu articole și studii în Astra , Mișcarea literară , Tribuna , Apostrof , Familia , Vatra  etc.  I s-au acordat premii pentru eseu din partea revistelor „Astra” (2007) și „Tribuna” (2011). Premiul „Mira” al Societăţii Ziariştilor şi Oamenilor de Cultură „Cincinat Pavelescu” pentru Arhipelag. Pagini de critică și comparatistică literară.   Opera: critică și istorie literară: Sacrul și imaginarul poetic românesc din secolul al XX-lea  (Psihomedia, 2010; reed. Creator, 2024); Turnul Babel. Pagini de critică și istorie literară  (Alma Soft, 2012); Arhipelag. Pagini de critică și comparatistică literară  (Creator, 2023). Autor a numeroase lucrări didactice, dintre care amintim: Dicţionar de personaje literare din proza şi dramaturgia românească , vol. 1-2 (coord. Florin Şindrilaru; Paralela 45, 2002, reed. 2003); Limba şi literatura română pentru bacalaureat şi admitere , vol. 1-2 (coord. Nicolae Manolescu, Gheorghe Crăciun  et al.; Paralela 45, 2006);  Poezia românească. Antologie de texte comentate şi aprecieri critice ( coord. Cezar Boghici; Paralela 45, 2006); O istorie a prozei şi dramaturgiei româneşti. Perspectiva personajului literar , vol. 1-2 (coord. Florin Şindrilaru; Casa Cărții de Știință, 2011) etc.   Referințe critice: Aurora Comșa, Adrian Lesenciuc, Mircea Moț, Cristian Muntean,  Constantin Necula, Virgil Nemoianu, Nicolae Stoie, Radu Vancu, Elena Vieru. Referințe în dicționare, istorii literare: Boris Crăciun și Daniela Crăciun-Costin, Dicţionarul poeţilor români de azi (Porțile orientului, 2011); Adrian Lesenciuc, Critica de direcție, vol. III. Inelul. Deschideri vectoriale (Junimea, 2024)   ,,Eu unul am exprimat de mai multe ori părerea ca o adevărată și vrednică de crezare istorie a literaturii romane va fi numai cea care ia în considerație dimensiunea religioasă, subtextul religios al discursului literar romanesc (de altfel argumentul e valabil la toate literaturile lumii, dacă ne gândim mai bine). Cartea tânărului Boghici (stea in ascensiune și strălucit gânditor literar) face pași mari în direcția sperată de mine. [...]. Înscrie pe V. Horia si pe Stamatu în matca literară română, disecă atent și cu rezultate deosebit de originale literatura din a doua jumătate a secolului 20, nu se sfiește să vorbească de Gyr sau de Crainic, apoi mai cu seama „re-valorizează” autori cu merite certe, dar trecuți cu vederea, cum ar fi Zorica Lațcu, Paul Sân-Petru, sau întrucâtva marginalizații Radu Selejan, Vasile Militaru sau Dan Damaschin. [...]. Faptul ca opera lui Boghici a trecut puțin observată și comentată este o adevarată vinovăție a lumii intelectuale actuale de la Dunărea de Jos. ” (Virgil Nemoianu)   „ Din fumul vremilor trecute și din intuirea celor viitoare, Cezar Boghici distinge bucuriile volute ale arcului literar care tine bolta de cleștar a limbii române: versul religios, versul credincios exprimării lui Dumnezeu. Fără fixisme dogmatice ori estetisme ieftine, fără pietisme preconcepute și fără aroganțe critice, autorul descoperă, transparent, coerent si bucuros, virtutea cuvântului romanesc de preamărire a lui Dumnezeu, de limpede teologhisire in dorul lui Dumnezeu, a poetului român. Cartea deschide un izvor insuficient cercetat. Des citat și rar, din ce in ce mai rar, citit si antologat de critica literara moderna. Poezia religioasă, universul care leagă pământul de cer, lacrima de bucurie și bucuria de Înviere. Iar Cezar Boghici nu se rușinează de emoția descoperitorului, ca teolog, al filonului literar al gândirii religioase și, ca filolog, al arhitecturii doxologice a limbii poetice romane. Poate că totuși îngerii ne înțeleg chemarea și din exercițiul poeziei romanești, parte integrantă a imnografiei cerești, universale. ” (pr. Constantin Necula).

N. 3 decembrie 1961, Boldu, jud. Buzău. Poetă. Fiica Pavelicăi și a lui Aurel Dascălu. Bibliotecară la Colegiul Național „Nicolae Bălcescu” din Brăila. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov din 2011. A debutat în 1994 cu proză scurtă în revista Kogaion din Deva. Debutul editorial s-a produs în 1997, cu volumul de versuri Rime fragile  (Univers Enciclopedic). A colaborat cu versuri la Literatorul , Convorbiri literare , Familia , Ateneu , Hyperion , Poezia , Sud , Porto Franco , Revista nouă , Excelsior , Aisberg , Trivium , Spații culturale . A publicat teatru și proză în Kogaion , Sud , Excelsior , Dunărea de Jos  etc. Prezentă în antologii brăilene. Organizatoare de evenimente literare. Coordonatoare a Cercului de Lectură „Mihail Sebastian” din Brăila. Inițiatoare și redactor șef al revistei de poezie Poem Caffé . Premiu literar pentru poezie la Festivalul „Lucian Blaga”.  Ținutul fratelui mai mare  a fost nominalizat la Marele Premiu al Festivalului de Literatură FestLit Cluj-Napoca, 2014 și a fost distins cu Premiul „Cartea anului 2013” al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România (2015) .   Opera: poezie: Rime fragile (Univers Enciclopedic, 1997); Condominium (Brumar, 2008); Poeme (Editura Centrului de Creație Brăila, 2010); Ținutul fratelui mai mare, versuri (Charmides, 2013); fiara. nevisătorul. trei  (Cartea Românească, 2018)   Referințe critice: Lucian Alecsa, Dan Anghelescu, Andrei Bodiu, Aurel M. Buricea, Constantin Gheorghinoiu, Adrian Lesenciuc, Tudor Opriș, Violeta Savu, Constantin Trandafir.   ,, Pânã în prezent autoare a cinci cãrți de poezie, Luminița Dascãlu avea sã debuteze editorial în 1997, cu volumul „Rime fragile“, la Editura „Univers Enciclopedic“. Eu am descoperit-o odatã cu volumul sãu din 2013, „Ținutul fratelui mai mare“, publicat la Editura „Charmides“. Remarcasem atunci în poezia ei ludicul cu filon dadaist, ironia finã, între[1]pãtrunderea dintre real și ima[1]ginar, scindarea eului, narativitatea, oniricul, dar și expresiile eufemistice, infuzia absurdului. Volumul de versuri „fiara. nevisãtorul. trei“ (Ed. „Cartea Româneascã“, București, 2018) pãstreazã toate aceste caracteristici. Luminița Dascãlu revine parcã și cu o mai mare poftã de a povesti. Cele mai multe poeme din acest volum pot fi privite ca mici narațiuni în care se împletesc, uneori pânã la confuzie, viața cu visul, firescul cu absurdul, cotidianul cu fabulosul. Ca într-un caleido[1]scop se perindã tot felul de personaje, într-un melanj de anonimitate și celebritate (într-un vis se înșirã ca la „Oscar“, pe covorul roșu, tot felul de vedete: actori de cinema, dar și scriitori deveniți clasici, ale cãror nume sunt sugerate strict prin citarea operelor). Rostirea se face cu simplitate, fãrã zorzoane inutile. Însã vocabularul e bogat, nu prea se face economie de cuvinte, excepție fiind câteva texte în care poeta apeleazã la jocuri de cuvinte și aliterații, imprimând un ritm aproape muzical. ''  (Violeta Savu, Ateneu, nr.595/ 2019)   ,,Cu toate că are multe trimiteri la modele și maeștri, la autori preferați și personaje de referință, poezia Luminiței Dascălu nu lasă impresia de cosmopolit, ea asimilează în pasta lirică toate energiile lumii înconjurătoare. Fantezia productivă o ajută să proiecteze în ținutul fratelui mai mare, inclusiv un subiect de roman, ca să nu mai vorbim de alte subiecte exotice, anunțate prin titluri care mai de care mai fanteziste. E o poezie evazionistă care are nevoie de mult spațiu și verbigerație pentru a pune în lucrare complexele și jocurile complicate de-a șoarecele metafizic ți pisica lirică. Cele mai multe poeme reușesc să se impregneze de acea frumusețe trecătoare, iar unele u un efect devastator ” (Arca, nr.1-12/2015).

Nume sub care semnează Marioara Camelioa Crăciun. Comparatist, istoric literar și cultural, specializat în domeniul studiilor iudaice, traducător și dramaturg. Studii universitare de filologie (licență) la Universitatea Transilvania din Brașov (2000) și masterat la Universitatea din București (2001) și la Central European University din Budapesta (2003). Doctorat în Istorie (2009). Studii postdoctorate la Colegiul „Noua Europă” (2013) și Academia Română (2015), Chevening Visiting Scholar la Universitatea din Oxford (Foreign Commonwealth Office, 2006-2007). Cadru didactic universitar la Universitatea din București. Lector invitat și consultant științific în cadrul Teatrului Evreiesc de Stat (2014-2016). Fondator și director al Centrului de Cercetare și Conservare a Culturii Idiș din cadrul Teatrului Evreiesc de Stat (2016-2018). Membru în echipe de cercetare internaționale la Collegium Budapest (Ungaria, 2007), Center for Advanced Studies, (Bulgaria, 2008) și Colegiul „Noua Europă” (România, 2010-2011). Începând din 2010, fundamentează studiul culturii idiș în România. Autor, coautor, (co)editor și coordonator a 14 cărți și a peste patruzeci de studii în reviste și volume colective din țară și străinătate. Membru al Asociației de Literatură Generală și Comparată din România, al European Association for Jewish Studies, al PEN România și al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Brașov, din 2020.   Opera: monografii: Traduceri în limba română din literatura clasică idiș  (Muzeul Literaturii Române, 2015); 140 de ani de teatru idiș în România (Institutul Cultural Român, 2016); Scriitori evrei de limbă română: de la rebeli marginali la critici canonici  (Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2018). Volume coordonate: Noi perspective în istoria evreilor din România  (în colab. cu Liviu Rotman și Gabriela Vasiliu; Hasefer, 2010); Istorie si memorie evreiască  (în colab. cu Anca Ciuciu; Hasefer, 2011); Lumea evreiască reflectată în literatura română. Reflections of Jewish Culture in Romanian Literature (Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2014). Ediții critice: Eugen Relgis, Eseuri despre iudaism  (în colab. cu Leon Volovici; Hasefer, 2011). A coordonat, îngrijit și prefațat colecția Biblioteca de Literatură Idiș (7 volume) a Editurii Hasefer: De la Dibuk la Lozul cel mare. Antologie de teatru idiș  (2016); Șalom Alehem, Marienbad (2017); Ițic Manger, Cartea raiului  ((în colab. cu Claudia Bosoi; 2018); Șalom Alehem, Stele rătăcitoare  (în colab. cu Raluca Andrei; 2018); Isaac Bashevis Singer, Un tânăr în căutarea dragostei  (2019); Isaac Bashevis Singer, Un băieţel în căutarea lui Dumnezeu: o lumină personală asupra misticii  (2019); I. L. Peretz, Opere alese (2020). Traduceri: Lewis Coser, Oameni ai ideilor: perspectiva unui sociolog , (Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2012).     Referințe critice: Victor Cobuz, Iulia Deaconu, Alexandru Gabor, Mihaela Gligor, Dana Ionescu, Adrian Lesenciuc, Irina Matei, Răzvan Voncu.   „ Nevoia de a aborda sistematic prezența autorilor evrei în cultura română este resimțită din plin de Camelia Crăciun, una dintre cele mai active cercetătoare a istoriei intelectualității evreiești din România. Volumele și lucrările de specialitate semnate de Camelia Crăciun pot fi considerate o încercare de a recupera și de a demonstra importanța moștenirii culturale a scriitorilor evrei de limbă română. În această direcție,Scriitori evrei de limbă română: de la rebeli marginali la critici canonici (Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza“ Iași, 2019) este piesa principală a proiectului vast de revalorificare a uneia dintre dimensiunile esențiale ale culturii din România ultimului secol și jumătate. ” (Victor Cobuz, Observator cultural)   „ Constituirea „literaturii evreiești de limba română” a reprezentat în cele din urmă reflectarea culturală tardivă a unor realități sociale mult timp neglijate de o cultură conservatoare și a constat dintr-o epocă secundară, în oglindă, a unei dezbateri intelectuale de nivel național, care căuta esența „identității românești”; preluând acest model, discursul „literaturii evreiești de limba română” aborda o traiectorie proprie , de construire a unei „culturi a minorităților” în limba română (p.265) în ansamblul coerent și armonic al unei literaturi care necesită încă să recupereze scriitori și lucrări importante, dar și povestea lor culturală din perioada interbelică. Prin opera sa, unitară și concentrată, Camelia Crăciun contribuie din plin la includerea literaturii evreiești de limba română în anasamblul organic al literaturii române. ” (Adrian Lesenciuc, Tribuna).

N. 10 decembrie 1956, Chintelnic, Bistrița-Năsăud. Poet, publicist, eseist, editor. Absolvent în 1982 al Facultății de Filologie, secția româno-engleză, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A profesat în învățământul preuniversitar și universitar, precum și în diferite funcții redacționale în județul Mureș la publicații, edituri, televiziuni. Director al Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural național Mureș. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990, transferat în 2016 la filiala Brașov. A debutat cu publicistică în ziarul bistrițean Ecoul și cu poezie în revista clujeană Echinox . A colaborat la revistele românești Echinox , Vatra , Steaua , Tribuna , Astra , Convorbiri literare , Luceafărul , SLAST , Flacăra , Transilvania , Mișcarea literară , Poesis etc., dar și publicații din Statele Unite, Polonia, fosta Iugoslavie. A înființat și conduce publicația Vatra veche , a organizat numeroase concursuri naționale de poezie, tabere de artă, saloane de carte etc. A înființat edituri și publicații literare. A fost inclus în antologii și volume colective. A debutat în volum cu Muzeul de iarnă , publicat în 1986 la Editura Dacia. I-au fost decernate numeroase premii, dintre care amintim Premiul I la festivalul Artei și Creației Studențești Timișoara (1979); Premiul revistei Luceafărul (1981); Premiul revistei Astra (1982); Premiul revistei România literară (1982); premiul „George Coșbuc” al Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul Casa cu idoli (1997); premii ale filialei Mureș a Uniunii Scriitorilor din România (1999, 2000 și 2006).  Marele Premiu pentru Poezie la Festivalul Internațional de Poezie „Nichita Stănecu” (2014); Marele premiu al Festivalului Internațional de Poezie „Grgore Vieru” (2019); Cetățean de Onoare al Județului Bistrița (2022).   Opera (selectiv): poezie: M emoria zăpezii (Cartea Românească, 1989); Nostalgii interzise (Columna, 1991); Casa cu idoli (Tipomur, 1996); M anualul de ceară (Academos, 2001); Poduri de umbră/ Hidak az arnyekok felett (ed. bilingvă, română-maghiară, trad. Toth Istvan; Tipomur, 2001); Solstițiu la Echinox (Tipomur, 2002); Anotimpul din colivie , antologie (Tipomur, 2006; reed. ed. Bilingvă română-franceză, trad. Mircea Bătrânu; Nico, 2006); Pleoapa lui Homer, carte radio de poezie (red. Valentin Marica, 2006); Umbra apei (Nico, 2007); Arheologia clipei (Nico, 2007); Să nu uit (antologie multilingvă, Nico, 2008); Radiografia umbrei Nico, 2010); Vamă pe vloare adăugată (Nico, 2010); Poemul Phoenix (Dacia XXI, 2011); Poeme verzi pe pereți (Nico, 2013); În spatele oglinzii (Nico, 2013);  Alfabetul unui alfabet (Nico, 2015); La taclale cu Dumnezeu (Vatra veche, 2016; reed. Vatra veche, 2018); Poduri de umbră (Vatra veche, 2019); Exilul din exil (Vatra veche, 2020); Radical din doi (Vatra veche, 2022); literatură pentru copii: . Jocuri încrucișate (Alpha, 1990); Lina lumina Tipomur, 1999); Rățușca albă și curcubeul (Vatra veche, 2024); jurnale de călătorie: America, partea nevăzută a lumii (Tipomur, 1994; reed. În engleză, Nico, 2007); A doua Americă (Tipomur, 1996); De la San Francisco la Muntele Athos (Tipomur, 2004); Muntele Athos - Meteora. Via Bizanț (Tipomur, 2006; reed. Dacia 2006); Sacru și profan în Țara Sfântă (Nico, 2006); interviuri: Anotimpul probabil (Tipomur, 1995); Curs și recurs (Tipomur, 1997); Oglinzi paralele (Ambasador, 1997); Babel după Babel (Tipomur, 2000); Aproape departe (Tipomur, 2001); N. Steinhardt. Între lumi. Convorbiri cu Nicolae Băciuț Dacia, 2001; reed. 2006, Libris Editorial 2016); Zona liberă (Tipomur, 2003); O istorie a literaturii române contemporane în interviuri , 2 vol. (Reîntregirea, 2005); Mihai Sin. Ierarhiile liniștii (Nico, 2006); Romulus Guga. Bărci în amurg (în colaborare cu Mariana Cristescu; Nico, 2006); Linia de orizont (2 vol., Nico, 2009); Împachetări. Dialoguri cu Suzana Fântânariu (Nico, 2010); eseuri: Credință și ortodoxie (Tipomur, 2006); Exilul literaturii, literatura exilului  (2006); Dincoace de Capitală, dincolo de provincie  (2006); Nichita Stănescu. Cu colțul inimii (Nico, 2006); Nicu Caranica. Dincolo de noapte (Nico, 2006); Ștefan Baciu. Privire prin geamlâc la Isarlâk (Nico, 2013); publicistică: Și așa mai departe (Arhipelag, 1997); În așteptarea melcului (Nico, 2008); La răsărit de apus (Nico, 2008); Înapoi, la viitor! (Nico, 2010); . Repere culturale mureșene 2010 (Nico, 2010); Pretexte și contexte (Nico, 2015); Între Csilla și Caribda (Nico, 2015); Vă pup, ciocoflenderilor (Vatra veche, 2021). A editat sute de titluri, a scris sute de articole de presă și a realizat mii de reportaje TV.   Referințe critice: Iulian Boldea, Constanța Buzea, Al. Cistelecan, Traian T. Coșovei, Gheorghe Grigurcu, Cezar Ivănescu, Nicolae Manolescu, Cornel Moraru, Marian Papahagi, Petru Poantă, Ion Pop, Zaharia Sângeorzan, Eugen Simion, N. Steinhardt, Alex Ștefănescu.   „Provenit din grupul de la Echinox, Nicolae Băciuț este în Muzeul de iarnă un poet interesant, îndeosebi prin finețea scriiturii, elegantă, concisă și cultivată. Se poate cita aproape orice. (…) Remarcabilă este ingeniozitatea metaforică. (…) Acuratețea stilistică e neîndoielnică, Nicolae Băciuț fiind în definitiv un calofil, cu emoții discrete, o natură așa-zicând delicată”. (Nicolae Manolescu, România literară, 1986).   „Starea lirică, statutul cuvântului, poesis-ul sunt socotite fără prejudecată drept motivări principale ale discursului liric, racorduri plauzibile, necontenit reluate, la substanța sa intrinsecă. Biografismului sentimental ori anecdotic i se preferă unul specific, ca aventură a expresiei. Existențialului i se conferă un înțeles legat de existența întru poezie, cu nimic mai prejos, sub raportul complexității și implicațiilor umane, decât variantele sale ‘clasice’. Tânărul poet își divulgă sensibilitatea la nivelul elaborării lirice, așadar nu într-un chip artificios, convențional, alienat, ci, contrar aparențelor, într-unul genuin. (…) Nicolae Băciuț e un poet ce merită urmărit cu interes.” (Gheorghe Grigurcu, Steaua, 198 6).

Cătălin Badea, n. 1968, Brașov, semnează cu pseudonimul Cătălin Badea-Gheracostea. Critic literar. Absolvent al studiilor universitare cu teza de licență Morfologia și tipologia literaturii sf românești după 1980 (2001); doctor în filologie cu teza Fantastica românească după al doilea război mondial  (2013, prima din țară dedicată exclusiv sf&f-ului românesc), ambele la Universitatea Transilvania din Brașov. A lucrat în presa brașoveană între 1990 și 2010, la Astra , Transilvania Expres , Brașov Visitor . Membru al clubului Antares (din 1985), al SRSFF (din 2013), secretar al ARCA SF (2014-2016). Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2020. A publicat după 1990 sute de articole despre sf-ul românesc în reviste tipărite și electronice din țară și de peste hotare, o parte dintre acestea fiind editate în volumele Alternative critice  (ediția a II-a, Millenium Books/Ștef, 2010) și Aducerea la zi (Millenium Books/Brumar, 2012).  Primul român cu o bursă de studii la biblioteca Asociației Britanice de sf&f, din cadrul Sidney Jones Library din Liverpool (2012-2013). Este primul român cu un articol publicat în SFRA Magazine (Science Fiction Research Association Magazine), în 2014. A înființat și coordonat colecția Bendis la editura Tracus Arte, publicând cu obstinație autori români. A coordonat la aceeași editură primele șase volume din colecția Mihail Grămescu. Opere Complete . Împreună cu editura Tracus Arte a primit premiul „Best Publisher” al Societății Europene de Science Fiction (ESSF) pe anul 2017, decernat cu ocazia congresului de la Dortmund. Deține rubrica „SFada cu literatura”, în revista Observator Cultural . Continuă, împreună cu Cristina Ghidoveanu, rubrica Exploratorii Lumii de Mâine, la Radio România Cultural. Mai are ca interese de studiu istoria militară și istoria recentă a României.   Opera: critică literară: Alternative critice. O vedere asupra literarurii (Millenium Books/ Ștef, 2010); Aducerea la zi (Millenium Books/ Brumar, 2012); Short (Hi)Story of Romanian Speculative Fiction  (MediaTech, 2012/Texarom, SUA, 2013); SFada cu literatura (Brumar, 2015); Fantastica românească după al doilea război mondial  (Eagle, 2017) . Este co-autor al volumului 15 Noiembrie 1987. Ziua Demnității  (Brașov, KronArt, 2007).     Referințe critice: Andrei Bodiu, Voicu Bugariu, Bogdan Coșa, Adriana Marcu, Mircea Opriță, Arian Popovici, Cornel Robu, Ovidiu Șimonca, Cornel Ungureanu.   „Teza domnului Catalin Badea-Gheracostea ambiționează să redefinească, de fapt, statutul scrierilor science-fiction in literatura română. În acest sens autorul tezei va încerca să adecveze în spațiul românesc un concept-umbrelă, fantastica, aparținând influentului cercetător britanic de origine canadiana John Clute. […] Așa cum subliniază autorul în Introducere, abordarea temei propuse se face din perspectiva antropologică și semiotică, „misiunile asumate convergent” fiind: „aducerea la zi a limbajului teoretic specializat – inclusiv cu introducerea unor termeni noi –, găsirea sprijinului ideologic al reuniunii – fie acesta de sorginte antropologică – și aplicarea unei modelari semiotice pe tipurile fundamentale ale fantasticii”. Modelele teoretice la care se raportează autorul tezei se impart între teoreticieni străini: Brian Aldiss și Darko Suvin, și români, Ion Hobana si Cornel Robu.” (Andrei Bodiu)   „ Cu ajutorul lui Cătălin Badea-Gheracostea, am descoperit o lume - cea a literaturii sf&f - care merită mai multă atenție din partea criticilor tradiționali. Cătălin Badea-Gheracostea este un om devotat domeniului, un om care citește cu acribie, care scrie cu profesionalism, care a reușit să ne convingă de necesitatea ca în literatura română să se facă un compartiment-departament: cel al scriitorilor sf&f. Scriind constant, săptămână de săptămână (cine dintre criticii români actuali mai are această performanță?), despre autori români, Cătălin Badea-Gheracostea a deschis spre publicul larg ceea ce ar fi rămas o „literatură e nișă”. ” (Ovidiu Șimonca )

Numele sub care semnează Adriana Marinela Bălan, n. 12 decembrie 1979, Bacău. Poetă și prozatoare. Fiică a Mărioarei, născută Vușcan, și a lui Mircea Radovici. Absolventă a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Licențiată în Limba și literatura engleză și Geografie. De profesie meteorolog aeronautic la aeroportul „George Enescu” din Bacău. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2021.Debut absolut: revista Plumb , nr.40, iulie 2010. Debut în volum: Un sărut mai adânc , 2011. Colaborează cu revistele Ateneu , Plumb , Luceafărul de dimineață , Fereastra , Tribuna , 13 Plus , Citadela , unde publică poezii, proză, eseuri și dramaturgie. Premii literare: premiu pentru volumul de debut în poezie, acordat de Uniunea Scriitorilor, filiala Bacău, august 2012; premiu special pentru volumul de debut la Concursul de Creație Literară Visul , ediția a VII-a, 2012; premiu de merit pentru poezie needitată în limba engleză la Concursul Internațional Palia Literară , 2013; premiul II pentru volumul de debut la Concursul Internațional de Poezie Palia Literară , 2013; premiu pentru volumul de poezie Supradoză  în cadrul Festivalului Național de Literatură și Folclor Armonii de primăvară , Vișeu de Sus, 2014; premiul III la Concursul Național Studențesc de Poezie Juventus , 2016; mențiune pentru piesa de teatru Baletul din sticlă  la Concursul Național de Interpretare a piesei de teatru într-un act Mihail Sorbul , 2016; premiul I pentru proză scurtă la Concursul Național de Literatură Marin Preda , 2018; premiul II pentru romanul în manuscris Femeia vie  la Concursul Național de Proză Alexandru Odobescu , 2018. Premiul Mihail Sebastian al revistei poem Caffe pentru volumul de versuri Altminteri nici n-am fi trăit  (Casa Cărții de Știință, 2023).   Opera: poezie: Un sărut mai adânc  (Art Book, 2011);  Supradoză  (eLiteratura, 2014);  Tirania cercului  (ePublishers, 2014);  Alintpoeme  (ePublishers, 2016);  Altminteri nici n-am fi trăit  (Casa Cărții de Știință, 2023). A coordonat lucrarea Copii YANA. Călimara castelului (povestiri YANA) (Casa Cărții de Știință, 2023)   Referințe critice: Livia Ciupercă, Geo Călugăru, Calistrat Costin, Adrian Lesenciuc, Petre Isachi, Alexandru Jurcan, Marius Manta, Valeria Manta Tăicuțu, Lucian Mănăilescu, Violeta Savu, Cristina Ștefan, Florin Ursuleanu.   „Între coperțile acestui volum se află istoria unei întâmplări tragice. Nimic nu e din închipuire, a fost realitate. Actul poetic e un fel de spovedanie într-un spațiu intim, căruia i s-au fisurat, printr-un cataclism produs în viața personală, zidurile protectoare. Totuși, această carte tulburătoare nu e una pesimistă. Jurnalul poetic al Mirelei Bălan descrie o veghe continuă și dezvăluie, prin intermediul literaturii, într-un mod sensibil și rarisim, o putere nebănuită care face posibil un miracol.” (Violeta Savu)   „Îți trebuie un curaj imens ca să intri în acordurile viscerale ale acestei cărți, să poți desface giulgiul ce leagă rănile. Un coșmar infuzat cu frică. Un carusel galopant. Nimic nu va mai fi ca înainte. Un ritm absolut chirurgical, cu abolirea formelor, între liric și epic oniric, din care răsare un catharsis plin de sacralitate. Cu această carte a durerii îmblânzite, Mirela Bălan pătrunde cu demnitate în altarul scriitorilor de raftul întâi.” (Alexandru Jurcan)

N. 23 martie 1970 la Vintilă-Vodă, judeţul Buzău. Poetă, eseistă, jurnalistă. Fiica Voicăi și a lui Constantin Șontică. Licenţiată a Facultăţii de Filosofie şi Jurnalism a Universităţii „Spiru Haret” din Bucureşti, absolventă a cursurilor de grafică-pictură ale Şcolii Populare de Artă din Buzău. Jurnalist. Este redactor la Ziarul Lumina . A iniţiat şi coordonat suplimentul lunar „Lumina literară şi artistică” al Ziarului Lumina (2014-2019). Membră a filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 2017 și membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România din 2022. Debutul absolut s-a produs în noiembrie 1989, cu versuri în revista Convorbiri literare . Editorial a debutat în 1995 cu volumul de poezie Arlechini într-o pădure sălbatică, volum publicat în urma obținerii Premiului I la Concursul național de literatură „Ion Vinea”. Un volum de versuri a fost tradus în limbile franceză ( Privilèges de femme de lune  (Vinea, 2015). Poeme traduse în engleză și italină. Prezentă în antologiile lui Geo Vasile, Te rog, Beatrice - o istorie subiectivă a poeziei române/ Ti prego, Beatrice - una storia soggetiva della poesia romena (Brumar, 2015) și Daniel Ioniță, Testament – 400 de ani de poezie românească/ 400 years of romanian poetry  (Aramis, 2019, trad. Daniel Ioniță, Daniel Reynaud, Eva Foster). A realizat scenariul radiofonic (docu-dramă) al piesei „Ziua cea Mare” pentru Teatrul Național Radiofonic (regia Atila Vizauer). Premiul „Cartea Anului” din partea filialei Brașov a Uniuniii Scriitorilor din România pentru volumul 30 de scriitori români din exil.1945-1989, în 2023; Premiul Uniunii Ziariștilor Profesionști din România pentru  30 de scriitori români din exil.1945-1989 , în 2023; Distincția „Scriitoare și jurnalistă emerită” în cadrul Galei Valori contemporane Radar de Media, 2023; Premiul pentru Poezie al revistei Caligraf , 2020; Premiul de excelenţă al Fundaţiei Culturale Georgeta și Mircea Cancicov pentru Oamenii Unirii , 2019; Premiul pentru Poezie al Colocviilor George Coşbuc pentru volumul Iubita cu nume de profet , 2014; Premiul special al Concursului Național Vasile Voiculescu pentru Iubita cu nume de profet , 2014; Premiul pentru Poezie al revistei Luceafărul pentru anul 2006; Premiul I la Concursul naţional Ion Vinea, constând în publicarea volumului de debut la Editura Vinea, 1995. Numeroase distinții, printre care  Ordinul „Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ Noul Hozevit” (2021) din partea Patriarhului României.   Opera: poezie: Arlechini într-o pădure sălbatică (Vinea, 1995); Uitaţi-vă prin mine (Brumar, 2007);  Iubita cu nume de profet (Tracus Arte, 2014);  Privilèges de femme de lune  (traducere în franceză de Claudiu Soare; Vinea, 2015);  Cântece pentru vrăbii și motoare  (Vinea, 2024); publicistică, eseu: Însemnări din pridvor (Trinitas, 2013); Oamenii Unirii (Trinitas, 2018); Marin Mândrilă - Povestea unei vieți cu bune și rele  (UZP, 2019); Chipuri din satul românesc  (Trinitas, 2020); 30 de scriitori români din exil.1945-1989  (Basilica, 2022).   Referințe critice: Paul Aretzu, Mioara Bahna, Iulian Cătălui, Ana Dobre, Florin Dochia,Gheorghe Istrate, Ion Holban, Marin Ifrim, Emanuela Ilie, Adrian Lesenciuc, Marius Manta, Valeria Manta Tăicuțu, Felix Nicolau,  Alex. Ștefănescu, Geo Vasile. Referințe în dicționare, istorii literare: 500 pentru România. Personalități buzoiene (Alpha MDN, 2018); Valeriu Nicolescu (coord.), 1000 de buzoieni pentru România , vol. II (Alpha MDN, 2023); Adrian Lesenciuc, Critica de direcţie, volumul III, Inelul. Deschideri vectoriale (Junimea, 2024).   „Ermetic inaccesibilă puternicilor pământului, poezia Danielei Șontică își deschide larg ușile inocenților ce refuză să exercite orice fel de putere lumească, fiindcă ei posedă întreaga putere a credinței, inclusiv cea de a arde pe rugul imaginarului și al invizibilului. Roadele poetice aproape suprafirești nu se lasă așteptate, înflorind în această veritabilă ars poetica: «Îmi văd sfântul deghizat într-o lalea galbenă uriașă/ pe care o târăsc spre epitaf niște copii fericiți./ Din vârful stâlpului,/ duhul lui trimite fotoni spre ocrotiții deșertului,/ spre imprudenții care și-au trimis copilele după apă/ în toiul nopții,/ pe nisipul roșcat văd lumina scursă din vasele lor.// Chiar acum, un cactus dintr-o specie rară/ înmiresmează calea/ fecioarelor fără frică, fără părinți, fără lume»” (Geo Vasile, Luceafărul de dimineață, 2015)

N. 18 mai 1962, în Nehoiu, județul Buzău. Fiica Olimpiei (n. Moise) și a lui Ștefan Grigore. Absolventă a școlii postliceale sanitare Buzău. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din martie 2022. A debutat în revista Cutezătorii , numărul 6, anul 1977, obținând premiul 1 la un concurs național de poezie pentru copii organizat de revistă, sub egida poetului Mihai Negulescu. Editorial a debutat în anul 2009, volumul Pulsul țărânii  (editura Rafet). Poeme ale sale au fost traduse în limbile germană (de Christian W. Schenk), albaneză (de Baki Ymeri) și în catalană (de Pere Besso). A participat la numeroase concursuri literare și a obținut, printre altele, Premiul I la concursul „Tinere condeie” în cadrul festivalului Vasile Voiculescu, organizat de Biblioteca Județeană Buzău, în iunie 1977, Premiul special la Festivalului Internațional de Creație Literară ,,Titel Constantinescu” editia 2011, organizat de Editura Rafet, Buzău, Premiul Direcției de Cultură Mureș în cadrul concursului de poezie religioasă ,,Credo”, august 2017, Premiul Juriului la Festivalul Național de Poezie „George Coșbuc”, Bistrița-Năsăud, 2019 și Premiul special APLER , ediția XXIV-a, noiembrie 2022, pentru volumul taina în care locuiesc , poezie, editura Neuma; premiul juriului pentru volumul de poezie Elemente provocatoare , octombrie 2024, la Festivalul Internațional de poezie de la Sighetul Marmației.   Opera: poezie: Pulsul țărânii  (Rafet, 2009); Minutul de sinceritate (Rafet, 2011; reed. Armonii Culturale, 2019); Un sezon cât o viață  (Editgraph, 2012); Secvențial / Sequentially  (ediție bilingvă, română-engleză, Teocora, 2017); Cu nostalgii la vedere  (Sitech, 2018); Cerberul din clepsidră  (Neuma, 2019); Taina în care locuiesc  (Neuma, 2021); Defragmentări  (Intergraf, 2023); Elemente provocatoare  (Neuma, 2023); proză: Comoara din suflet. Convorbiri cu Alexandra Wilson-Noica  (Lorilav, 2010; reed. Armonii Culturale, 2019).   Referințe critice: Flavia Adam, Aurel Ion Brumaru, Zenovie Cârlugea, Tudor Cicu, Horia Gârbea, Nicoleta Milea, Iulian Cătălui, Ana Dobre, Mircea Doreanu, Gela Enea, Angela Nache Mamier, Gheorghe Postelnicu, Cristina Ștefan, Valeria Manta Tăicuțu,  Diana Trandafir, Ion Popescu Topolog,    „ Arta poetică a autoarei noastre este o artă a seducției.[…] Fără a fi tributară în niciun fel modelelor poetice, poezia aceasta este racordată la sensibilitatea contemporană, are destul din dezinhibarea firească în secolul în care trăim fără a cădea în vulgaritate și a se bucura fățiș de abolirea unor tabuuri care, până la un punct, chiar o avantajează. Desigur, poeta știe să dozeze acceptarea și refuzul încât tehnica seducerii ,,victimei” să funcționeze în cele mai bune condițiuni. Liniștea ce pare că domnește peste poezia scrisă de Carmen Tania Grigore este aparentă, este aceea a unui arc întins , care eliberează săgeata la vreme. Avem acum în față cartea cea mai bună a unei poete mature. ” (Horia Gârbea, 2021)   „ Un fel de ermetism delicat învăluie întregul poetic și-n același timp se simte tot timpul ieșirea din sensul propriu al cuvintelor în cel figurat. Concret, se ajunge la un al doilea strat semantic de tip suprarealist. L-am observat în tot volumul „Minutul de sinceritate”. Doamna Carmen Tania Grigore ne oferă și în acest volum o vibrație lirică autentică, într-o expresie poetică în care te întâmpină metafore unice ”. (Ion Popescu Topolog, 2011)

S-a născut la Timișoara și locuiește în București. A absolvit Facultatea de Filologie, secția Română-Franceză (Universitatea de Vest din Timișoara) și Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (Universitatea București). Are un doctorat în cotutelă română-franceză (Universitatea București și Universitatea Paul Valéry Montpellier 3) și este cadru didactic universitar asociat invitat la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării și Facultatea de Litere- Universitatea București. Este realizatoarea  podcastului   „Rețeaua de povești” și a proiectului online dupa35.com . . A debutat în 2014 cu u Zilele amanților (Herg Benet), devenit primul volum dintr-o serie de șase cărți (2014-2021), care a strâns o comunitate mare de cititori. A contribuit cu proze în mai multe volume colective și a publicat în reviste culturale. Cărțile autoarei au fost prezentate și la evenimente în afara țării : Londra, Roma, Torino, ICR Bologna, Madrid, Lyon, Chambéry, ICR Viena, Toronto, Montreal, Detroit, Chicago, ICR Tel Aviv, Paris. Cartea de debut „Zilele amanților” a fost pusă în scenă de Teatrul independent „Teatru la infinit” (Sibiu) în anul 2019. În 2025, romanul Tentații  a fost tradus în limba franceză cu titlul Le bonheur est un acte de courage , publicat în Franța la Rafael Éditions. În anul 2015, Corina Ozon a fost primul autor român premiat cu Silver for Excellence la Gala internațională PR Award, pentru promovarea cărților în online, iar în 2017 a fost în Top 100 femei de succes realizat de revista Capital .   Opera: proză: seria Amanții (Herg Benet): Zilele amanților (2014); Nopțile amanților , (2015), Amanții 3.0 (2015); Divorțurile amanților  (2018); Drumurile amanților (2018); Carantina amanților (2021); Până când mă voi vindeca de tine (Herg Benet, 2016, reed. 2019); Tentații (Herg Benet, 2016); Codul lui Zoran (Herg Benet, 2018); Dincolo de furtună (Herg Benet, 2019); Povești scrise în palmă (Național, 2022); Cineva în orașul ăsta te iubește (Trei, 2023); eseuri: Despre iubire, cu instrucțiuni de folosire (Univers, 2017); Voci digitale în pandemie. Mediatizarea online a scriitorilor prin autoexpunere. Strategii de promovare a cărților (Tritonic, 2023); literatură pentru copii: Motanul Tomiță și 9 povești din magazinul pentru animale  (Editura pentru Artă și Literatură, 2024). Traduceri din opera proprie: Tentații (în franceză, Simona Ferrante; Rafael Éditions , 2025).   Referințe critice: Ana Barton, Violeta Borzea, Rodica Bretin, Dan Burcea, Doru Căstăian, Mihai Dinu, Adrian Lesenciuc, Cleopatra Lorințiu, Cristina Nemerovschi, Alexandru Petria,  Daniela Rovența-Frumușani, Liviu Surugiu, Mihaela-Alexandra Tudor, Stelian Țurlea, Alexandru Voicescu.   „Scriitura Corinei Ozon reușește un lucru cu adevărat dificil. Să abordeze într-o manieră lejeră un subiect aparent frivol și să dea în același timp impresia de seriozitate și profunzime. De fapt, textele Corinei nu sunt frivole, dar relevă, în maniera unui Milan Kundera, de exemplu, superficialitatea ca structură a lumii și, în special, a lumii oamenilor moderni, care iubesc pe fugă, colorat, zgomotos și la limita inconsistenţei. Literatura aceasta se citește cu plăcere și cu anxietate pentru că ne regăsim total în ea, pentru că plângem și râdem în ea, pentru că ne privim ca într-o oglindă. Iar râsul, iarăși în cheia lui Kundera, survine eliberator din contemplarea zadarnicelor și veșnicelor chinuri ale dragostei, puse iar și iar în aceleași «ridicole iubiri».” (Doru Căstăian, 2015)   „ Poveștile scrise în palmă ale Corinei Ozon își găsesc locul în paginile acestei cărți precum constelațiile luminând pe un cer senin sub ochiul atent al unei naratoare care încearcă să sesizeze dincolo de cuvinte fulguranța unei nostalgii ce traversează sufletul însetat de iubire, amintind neîncetat urgența trăirii depline, a iubirii fără măsură și a suferinței care pândește la fiecare colț. […]. Exercițiul din acest volum de proză scurtă al Corinei Ozon constă tocmai în a sesiza această parte luminoasă a ființelor pe care le pune în scenă. Pentru aceasta, ea face apel la un aliat fidel, identificat în această sintagmă sugestivă, puternică despre capacitatea de reziliență a ființei care caută fericirea adevărată: „între gest și cuvânt este timpul care vindecă”. ” (Dan Burcea, 2022)