Search Results

Horst SCHULLER ANGER, n. 13 august 1940, Moșna, jud. Sibiu. Eseist, filolog, istoric literar, jurnalist de expresie germană. Absolvent al Facultății de Filologie, secția germanistică-romanistică, la Universitatea „Babeș-Bolyai”, doctor în filologie al Universității din București. Profesor de limba germană, ulterior profesor universitar la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Redactor cultural la Karpatenrundschau  din Brașov. Este membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 2009. Membru  al Societăţii Germaniştilor din România, al Societăţii Austriece de Germanistică, al Asociaţiei Internaţionale pentru Studierea Limbilor şi Literaturilor Germanice (IVG), al Societăţii Internaţionale Schiller (Marbach),  al Corporaţiei Artiştilor [Künstlergilde] din Esslingen.  Activitate publicistică, preponderent în ceea ce privește sfera culturală, în diverse cotidiene. S-a ocupat de publicarea operelor unor scriitori germani din Transilvania: Michael Königes, Friedrich Wilhelm Schuster, Georg Maurer. A publicat o antologie de poezie în dialectul săsesc. A publicat portrete de dicționar ale unor personalități din câmpul  de contact literar român-german (printre alții: Wolf von Aichelburg, Arthur Bosch,  Paul Celan, Gerhardt Csejka, Vinzenz Ludwig Fischer,  Felix Karlinger,  Alfred Margul-Sperber, Josef Marlin,  Hermine Pilder-Klein, Oskar Pastior, Gisela Richter, Hermann Roth, Friedrich Wilhelm Schuster, Paul Schuster,  Marianne Sora, Carmen Sylva, Ioan Talos). A debutat ca editor cu antologia Vill Sprochen än der Wält. Dichtung im Dialekt  (Multe graiuri sunt în lume. Antologie de poeți populari). Premii literare: Premiul filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul Kontakt und Wirkung. Literarische Tendenzen in der siebenbürgischen Kulturzeitschrift Klingsor, obținut în 1994; premiul filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru coordonare și traducere, volumul Viele… file … (2000). OPERA: Vill Sprochen än der Wält. Dichtung im Dialekt , editor (1998); Kontakt und Wirkung. Literarische Tendenzen in der siebenbürgischen Kulturzeitschrift Klingsor , (1994, reed. 1997); Lenau und die Zigeuner . [Lenau și figura literară a țiganului]. Werkstatthilfen für den Übersetzer. [Clarificari de atelier pentru traducator] (2003). A prefațat și îngrijit lucrările: Briefe Eines Reisenden Durch Siebenburgen , a lui Johann Karl Schuller (1995), Lebenszeit und Lebensnot: Erlebnisbericht eines Siebenbürger Sachsen über die Verschleppung in die Sowjetunion , a lui Peter Plajer (1996) și Das Stundenglas (2013) a lui Otto Folberth; A coordonat și tradus Viele… file …[Ediţie bilingvă cu poeţi contemporani din România. Zweisprachige Anthologie mit Gegenwartslyrik aus Rumänien: Daniel Bănulescu, Diana Manole, Doru Mareş, Ioan S. Pop, Saviana Stănescu, Carmen Elisabeth Puchianu, Lorette Brădiceanu Persem, Lucian M. Vărşăndan, Michael Astner] (2000). REFERINȚE CRITICE: Michael Markel, Raluca Cerhanoschi-Condurățeanu, Delia Cotârlea, Maria Sass, Joachim Wittstock.

Pseudonimul lui Ion Vergu Dumitrescu, n. 14 februarie 1937, Mizil, jud. Prahova, d. 10 august 2014, Ploieşti. Poet, prozator, critic literar, publicist. Fiul Mariei Dumitrescu şi al lui Terente Filimon. A studiat la Liceele “I.L. Caragiale” şi “Mihai Viteazul” din Ploieşti. A urmat cursurile unei şcoli postliceale de petrochimie. A debutat cu versuri la Familia  în 1965, iar în volum, cu numele lui real, în 1974 la Cartea Românească – În iarna cu fluturi albaştri. A colaborat la publicaţiile Viaţa românească, Ateneu, Tomis, Luceafărul, România literară, Orizont, Tribuna, Cronica, Steaua  etc. A iniţiat şi condus publicaţiile Sinteze, Sinteze literare, Esteu şi Poarta sărutului . A iniţiat Grupul de la Ploieşti, din care au mai făcut parte Ion Vintilă Fintiş, Marius Bunea, Stelian Stan, Vladimir Deteşanu. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1994) şi al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni (din 2008). A fost distins cu premiul filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România în 2001 şi 2004, cu premiul “Opera omnia” al aceleiaşi filiale în 2012. A fost laureat al festivalurilor de literatură “Lucian Blaga”, Sebeş (1993) şi “Nichita Stănescu”, Ploieşti (2007). OPERA: În iarnă cu fluturi albaştri  (1974); Rana  (1980);  Durata  (1982);  Semn pe clipă  (1987);  Pauza dintre crime  (1990);  Interior (1991);  Umbre pe faleză (1991);  Nemărginire (1992);  Labirintul alb (1992);  Agonia Templului  (1993);  Culorile sparte (1993);  Mac, Ham şi Cucurigu (1993);  Poeme fără timp  (1994); Roata durerii (1995);  Borne (1996);  Sintonia  (1996);  Fumul (1997);  Convoiul (1997);  L’Ombre parlante (1997);  Destinul umbrei  (1998);  Esteu (1998); Deasupra tainei (1999);  Nimicul ca o cruce (2000);  Memoria sferei  (2000);  Gânduri în oglindă (2001);  Banca de metafore (2002);  Răscruci (2002, reed. 2007);  Praguri şi trepte (2003);  Naufragiul (2003);  Casa cerului (2006);  Litote (2009);  Ispitele clipei (2009);  Treptele (2010);  Geometria fumului (2011).   REFERINŢE CRITICE: Eugen Simion, Dicţionarul general al literaturii române,  editat de Academia Română; Laurenţiu Ulici, Mircea Moga, Mircea Ciobanu, Alina Hristea, Ioan Moldovan, Lucian Chişu, Gheorghe Grigurcu, Horea Poenar, Iulian Boldea, Victor Cubleşan, Mona Mamulea, Constantin Trandafir, Tudor Cristea, Ioana Dana Nicolae, Marian Chirulescu.

N.4 noiembrie 1945, Braşov, jud.Braşov, d. martie 2013.Fiul Mariei Ciorogan şi al lui Victor Suciu. Poet, publicist. Absolvent al Colegiului Naţional de Informatica Braşov în 1967. A debutat în 1977 în revista Familia. Debutul editorial s-a produs un an mai târziu, cu volumul Poeme despre , Editura Litera, Bucureşti. A colaborat la revistele:  Astra, Luceafãrul, Orizont, Tribuna, Convorbiri literare, România literarã, Tomis, Sinteze literare, Minerva, Oglinda literară,  Salonul literar, Pro saeculum, Porto-Franco, Ardealul literar, Revista nouă, Revista Română, Renaşterea culturalã, Viaţa de pretutindeni, Apostrof . I s-au acordat Premiul revistei Astra,  Braşov, 1985; Premiul revistei Tribuna , Cluj-Napoca,1986; Premiul pentru poezie „Gherghinescu Vania“ al Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România în  2005 pentru volumele Ştiinţele suave  şi Privire spre timp . OPERA: Poeme despre  (1978);  Miresme de lumină  (1985); Lumină-ntrebare  (1996);  Imparis (1996); Lacrima departelui (1997 ); Spusul nespus  (1998); Vamile tăcerii, cuvintele  (2000); Grădina cu altfel  (2001 ); Bastion intre raze  (2002); Privirea cântãtoare (2003); Ştiintele suave  (2005 ); Privire spre timp  (2005), Estimp... sau Tabloul periodic al sentimentelor sau 111 poezii de veşnică tranziţie între criză şi recesiune (2009). REFERINŢE CRITICE: Laurenţiu Ulrici, Al. Piru, Ermil Rãdulescu, Ovidiu Moceanu, A.I.Brumaru, Vladimir Deteşanu, Marius Bunea, Dieter Drotleff , Stelian Rãducanu, Nadia Cella Pop, Mihaela Malea Stroe, Nicolae Paul Mihail, Dorin Mureşan, Ioan Evu.

N.3 aprilie 1906, Odorheiu Secuiesc, d. 9 ianuarie 1978, Bucureşti. Fiu al Mariei Lendvay (fata prim-pretorului Lendvay din Sighişoara) şi al lui Ferenc Szemlér. Stabilit în Braşov în 1918. A urmat cursurile Facultăţii de Drept a universităţii bucureştene. Poet, prozator, traducător. Căsătorit cu Elisabeta Herşcovici, cu care are o fiică, poeta şi traducătoarea Éva Lendvay. Ziarist la Debutează în Erdély Helikon  (1927). Publică în Korunk . Ziarist la Népi élet  şi Elöre . A tradus din română în maghiară din clasicii literaturii române: Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, Al. Philippide, Marin Sorescu, Alexandru Macedonski. A debutat în volum cu versuri, Strigăt de noapte  (1930). A publicat peste 70 de cărţi. Inclus în numeroase antologii şi dicţionare de literatură din România şi Ungaria, inclusiv în Új magyar irodalmi lexikon  („Nou dicţionar maghiar pentru literatură”), publicat la Budapesta în 1994. A fost secratar al Uniunii Scriitorilor din Republica Populară Română, în mandatul lui Mihai Beniuc (1962-1965). A fost distins cu Premiul Baumgarten (1942) şi cu Premiul de Stat al Republicii Populare Române (1953). OPERA: versuri: Strigăt de noapte (1927); Omul şi meleagul (1934); Pe un alt tărâm (1939); Râu ascuns (1940); Zile în flăcări  (1943); Sufletul revine  (1943); Căderea arhanghelului (1947);  Se face primăvară (1948); Pădurea subterană (1950); Tot mai multă lumină (1951); A lupta cu devotament (1953); Din rădăcină (1954); Versuri alese (1956); Muntele cu trei cocoaşe (1957): Rămas bun, tinereţe (1957); Solstiţiul (1959); Din august până-n august, trilogie (1963); Molima (1967); Mirajul Pământului , trilogie (1971). REFERINŢE CRITICE (selectiv): Nicolae Balotă, Remus Luca, Marian Popa, Nicolae Stoie.

N. 24 februarie 1928, Brașov. Filosof, eseist. Înscris la cursurile Facultății de Construcții Civile și Industriale a Institutului de Construcții din București, absolvent al Facultății de Filosofie a Universității din București. Fiul Elenei (n. Ghimbășan) și al lui Alexandru Ioan Surdu. Cercetător la Biblioteca Centrală Universitară, ulterior la Institutul de Cercetări Pedagogice și Psihologice a Ministerului Învățământului, la Muzeul Literaturii Române și la Academia Română. Academician (membru corespondent din 1992, membru titular din 1993), director al Institutului de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române din 1997, vicepreședinte al Academiei Române. Profesor universitar. Este membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 1992. Președinte al Despărțământului Central-Brașov al Asociațiunii Transilvane pentru Literatura și Cultura Poporului Român, ASTRA. Director al revistei ”Astra”. Autor a circa 400 de studii și articole, preponderent de filosofie. Editări de texte semnate Titu Maiorescu, Athanase Joja, Ștefan Odobleja, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Alexandru Bogza, Dimitrie Cantemir. A tradus din limba germană lucrări importante din Immanuel Kant, Ludwig Wittgenstein, Karl R. Popper, H. Lazarus & H. Steinthal, Titu Maiorescu și Nae Ionescu. Autor a peste 150 de recenzii. Colaborator al filosofului român Constantin Noica, cu care a publicat în 1975 la Editura Univers lucrarea Mihai Eminescu. Lecturi kantiene, în colaborare și cu Constantin Floru. A debutat în 1964 cu studiul Bemerkungen zur Frage der Wahrheit in den Ersten Analytiken, în colaborare cu G.N. Öffenberger, în Analele Universității București, seria Acta logica. Debutul editorial s-a produs în 1971 la Editura Științifică, cu lucrarea Logica clasică și logica matematică, teza de doctorat pe care o va susține abia în 1976, ca urmare a stingerii din viață a conducătorului științific, Athanase Joja. Premii literare: Premiul “Vasile Conta” al Academiei Române în 1975; Premiul filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru critică, istori literară și eseu „Octav Șuluțiu” în 1996; „Premiul „Opera Omnia” al filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România în 2015”; Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de cavaler în 2004. OPERA: Logica clasică și logica matematică (1971); Elemente de logică intuiționistă (1976); Neointuiționismul (1977); Actualitatea relației gândire-limbaj. Teoria formelor prejudecative (1989, reed. 2005); Șcheii Brașovului, monografie etnologică (1992); Pentamorfoza artei (1993); Elogiul filosofiei românești (1994); Vocații filosofice românești (2003); Contribuții românești în domeniul logicii în secolul XX (1999); Gândirea speculativă (2000); Filosofia modernă. Orientări fundamentale (2002); Confluențe cultural-filosofice (2002); Filosofia contemporană (2003); Filosofia contemporană (2003); Mărturiile anamnezei (2004); Rumänische Beiträge zur modernen Deutung der Aristotelischen Logik (ed.) (2004); Istoria logicii românești, coord. (2006); Aristotelian Theory of Prejudecative Forms (2006); Filosofia pentadică I, Problema Transcendenței (2007); Teoria formelor logico-clasice (2008). REFERINȚE CRITICE (selectiv): Petru Ioan, Dumitru Gheorghiu, Călin Candiescu, Aurel Ion Brumaru, Constantin Sălăvăstru, Victor Isac, Alexandru Boboc, Teodor Vidam, Dimitrie Roman, Dragoș Popescu, Mona Mamulea, Marian Vasile, Ștefan Dominic Georgescu, Marius Dobre, Victor Emanuel Gica, Mihai D. Vasile, Viorel Vizureanu, Mircea Itu, Florin Grigoraș, Constant Călinescu, Eugeniu Nistor, Elena Solunca, George Lăzăroiu, Andrei Carpeneanu, Jean Dumitrașcu, Teodor Dima, Ion Itu.

Căsătorită Croitoru, n. 4 noiembrie 1938, Brașov, d. 18 aprilie 2016. Prozator și dramaturg. Fiica Mariei și a lui Constantin Ștefănescu. Studii universitare la Universitatea Babeș-Bolyai, secția Română – Pedagogie - Psihologie. Profesor de Limba și literatura română, actualmente pensionară. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2006. A debutat în 1980 în revista Astra. Debutul editorial s-a produs în 2002, cu lucrarea Fructul capcană. Dramele Alessandra (1995) și Fiul obstacolului (1997) au fost traduse în limbile engleză, respectiv franceză. A participat la Consursul Internațional de Dramaturgie al Fundației „Alexander Onassis”. Drama Alessandra a fost nominalizată pentru marele premiu la Concursul Național de Dramaturgie „Camil Petrescu” (1994), acordat scriitorului D.R. Popescu. În 2002 i s-a decernat premiul de debut „Vasile Copilu-Cheatră” al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul Fructul capcană. OPERA: Fructul capcană, proză, 2002; Ochiul uraganului, roman, 2004; Teatru, texte dramatice, 2006; ...Și cu toții eram nemuritori, roman, 2009; Sindromul Casanova, teatru scurt, 2010; Sub tipar: Dorothea și demonul Will, roman, Editura Minerva, București. REFERINȚE CRITICE (selective): B. Crăciun, D. Crăciun-Costin, Dicționarul scriitorilor români de azi, Iași: Porțile Orientului, 2011; Omul ideal între iubire și artă. În Istoria Literaturii Române. Dramaturgia, 2008, pp.786-789. Alte referințe critice: Mircea Ghițulescu, Doru Munteanu, Ion Topolog, Virgil Borcan, Nicolae Stoie.

N.2 iulie 1924, în Alba Iulia – d.27 ianuarie 1953, Braşov. Provine din familia de intelectuali Teculescu, care i-a dat pe primul episcop al Armatei Române, Justinian Teculescu, pe medicul şi poetul Nicolae Teculescu, pe fraţii Horia şi Bujor Teculescu, având un rol important la înfăptuirea Marii Uniri. Fiul Victoriei Jipescu şi al lui Horia Teculescu. Absolvent al Liceului de Băieţi „Principele Nicolae ” din Sighişoara. Se înscrie la Facultatea de Drept a universităţii bucureştene, dar nu încheie studiile. Poet, jurnalist, traducător. Debutează în 1939 la Universul literar.  Publică poezii şi cronici literare în Revista tineretului, Caietul de poezie/Revista Fundaţiilor Regale, Fapta, Albina, Drum nou, Flacăra, Almanahul literar, Viaţa românească. Pune bazele unui grup literar, numit Pagina a II-a , după numărul paginii repartizate din publicaţia Fapta , împreună cu reprezentanţi ai Grupului de la Sibiu: Dimitrie Stelaru, Ben Corlaciu, Constant Tonegaru, Pavel Chihaia, Ion Apostol Popescu şi Ioanichie Olteanu. Debutul în volum, Sixto Escobar , se produce în 1945 la Editura Pro-Pace din Bucureşti. În acelaşi an se stabileşte la Braşov, pentru desele internări la sanatoriu. Traduce din franceză şi, împreună cu fosta soţie, Sidonia Drapaca, din rusă, din Maiakovski şi Cehov. Face parte din delegaţia de scriitori braşoveni prezentă la constituirea Uniunii Scriitorilor din România la 25 martie 1949. După înlăturarea lui Ion Sassu-Ducşoara din Partidul Comunist, în 1952, este ales în locul acestuia secretar al Filialei Scriitorilor din Braşov. OPERA: Sixto Escobar (1945); Baricadele vieţii – volum predat în 1946 spre publicare Editurii pentru Literartură şi Artă (dispărut); După decembrie; Vulturul alb/Vulturul palid; Noul Robinson; Polul Vest – toate rămase în manuscris (sporadic, o serie de poeme din aceste volume au fost publicate în Astra ); de asemenea, nepublicat a rămas şi Jurnalul. REFERINŢE CRITICE (selectiv): Ionel Teodoreanu; Şerban Cioculescu; Mihai Nadin; Lidia Popiţa; Titus Vîjeu; Steluţa Pestrea-Suciu, Sandu Plugaru, Grigore Cojan, Luminiţa Cornea.

Pseudonim literar al lui Ion Popescu se semnează și Popescu. S-a născut pe 23 decembrie 1933, în comuna Berislăvești, jud. Vâlcea. A absolvit Facultatea de Filologie-Istorie a Universității Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, specialitatea română-istorie. A lucrat un an (1956) ca ziarist la ziarul ,,Făclia” din Cluj-Napoca, după care, până în 1960, a fost profesor limba şi literatura română la Liceul ,,Şt. O. Iosif”, Rupea. Între 1960-1962 a fost secretar studii muzicale la Teatrul Muzical Braşov, iar din 1962 și până la pensionarea din anul 2001, a fost profesor de limba şi literatura română (și director între 1991-1996) la Colegiul Naţional ,,Andrei Şaguna” din Braşov, unde a predat și cursuri de literatură universală și istoria artei. În 1996 – profesor colaborator al Facultăţii de Filologie Braşov, ținând un Curs de Estetică pentru anul IV de studii, iar între 2002-2004 – lector universitar la Facultatea de Jurnalism a Universităţii Româno-Canadiene Braşov. Activitatea literară și-a început-o din facultate, prin publicarea unei povestiri, urmând să o continue sub diferite forme de-a lungul întregii vieți, atât prin cărțile publicate, cât și prin articolele apărute în reviste precum Astra , România Literară , Tribuna , Luceafărul, Argeş, Convorbiri Literare, Gazeta de Transilvania, Contemporanul, Foaie pentru minte, inimă și literatură  ș.a., sau prin coordonarea activităților de cenaclu literar ale ASTREI sau ale Centrului Cultural Reduta Brașov, al cărui director a fost între anii 2006-2009. În anul 1993, a realizat, împreună cu Arina Petrovici, o ediție Poezii , de Mihai Eminescu.  În anul 1998 a fondat revista și editura ,,Dealul Melcilor”. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1975, fiind și secretar al filialei Brașov între anii 1994-2000, respectiv secretar adjunct (2000-2008). A primit în mai multe rânduri distincții ale Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România ( Premiul pentru proză  – 1977, 1995 și 2005, Premiul la literatură pentru copii  – 1982 și Opera Omnia  – 2004); Premiul „Cartea anului 2015” pentru romanul  Judith   (2016).  Alte activităţi: 1990-2000 – consilier local, preşedinte al Comisiei de Cultură, Învăţământ, Culte, Ştiinţă, Sport din cadrul Consiliului Local al municipiului Braşov; 2000-2004 și 2007-2008 – consilier judeţean, secretar al Comisiei de Cultură, Învăţământ, Culte, Ştiinţă din cadrul Consiliului Judeţean Braşov. Romanul Inelul de aur – povestea iubirii dintre George Enescu și Maria Cantacuzino (Maruca)  a fost tradus în limba greacă și publicat în 2019. OPERA: Lovituri din umbră  – roman istoric, în colaborare cu Paul Antim (1967); O parte din continent  – povestiri (1968); Denisa  – roman (1970); Torna, torna, fratre  – roman istoric (1971); Paşii  – roman (1973); Cicoarea  – roman (1977); Nufărul alb  – povestiri şi basme (1982); Urmaşii lui Euclid  – roman (1986), Chemarea ţărmului la Acvileia  – roman (1993); Tatăl şi fiul  – roman (1995); Dealul Melcilor, 21 poeme de dragoste pentru A.  – poezii (1998); Povestiri de la Pontul Euxin  – povestiri (2002); Telescop pe Dealul Melcilor  – tablete şi cronici (2003); Călătorind în China – note de călătorie (ediţie româno-chineză) (2004); Chiron  – roman (2005); 10 poeme de seară  – poeme (2006); Spre Ţara Făgăduinţei: Israel  (ediţie în română, ebraică şi engleză), (2007); Scrisorile tatălui către fiul său  – proză memorialistică (2009); Inelul de aur – povestea iubirii dintre George Enescu și Maria Cantacuzino (Maruca)  – roman (2011); Lector-Lictor  – cronici și articole literare (2013); Avram Iancu la Baia de Criș – dramă în 3 acte și un Epilog  (2013); Cassey , roman (2014),   Judith ,  roman (2015);  Vara aceea, cu Ştefi , literatură pentru copii (2016); Mari doamne ale Unirii  (2019). REFERINȚE CRITICE (selectiv): Geo Vasile (în lucrarea Proza românească între milenii ); Voicu Bugariu ( Ion Topolog: o mitologie a iubirii ); Adrian Lesenciuc; B. Crăciun, D. Crăciun-Costin, Dicționarul scriitorilor români de azi, Iași: Porțile Orientului, 2011

Numele sub care semnează Liviu Comșa, n. 31 ianuarie 1952, Comăna de Jos, jud. Brașov. Prozator, eseist, critic literar. Absolvent al Facultății de Jurnalism, Universitatea din București. Este cunoscut pentru activitatea de redactor responsabil al „Foii pentru Minte, Inimă și Literatură”/Gazeta de Transilvania. Este membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 2012. Colaborări cu numeroase publicații, în special la Astra, Oglinda literară, Gazeta de Transilvania / Foaie pentru minte, inimă și literatură, Drum, Caligraf, Meandre. Membru în comitetele redacționale ale multora dintre aceste publicații. A debutat cu povestirea Frunze de nuc în 1972 în Astra, după ce publicistic debutase cu reportaj în 1970 în Drum nou. Debutul editorial s-a produs mult mai târziu, cu romanul Învinșii (1994). Premii literare: Premiul I la Concursul Național de Proză „Andrei Mureșanu” în 1986; Premiul pentru debut „Darie Magheru”, acordat de Uniunea Scriitorilor din România, filiala Brașov pentru romanul Învinșii în 1995; Premiul filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru proză pentru romanul Iustina în 2013. OPERA: Învinșii, roman (1994); Scriitori roșioreni, critică literară (2008), Frica, roman (2009), Deruta, povestiri (2010) Viața după Matei, roman (2011) și Iustina, roman (2012), Popasuri la Canossa, critică literară (2013); Insomnii la Poarta Raiului , eroman (2014) și  356 de zile sau Întîlnirile și revelațiile Mariei Magdalena (2015). REFERINȚE CRITICE: Ovidiu Moceanu, Ion Topolog, Doru Munteanu, Florentin Popescu, Aurel Ion Brumaru, Constantin Blănaru, Emilian Marcu, Mircea Dinutz, Corneliu Vasile, Ștefan Vida-Marinescu, Iulian Chivu, Iulian Bitoleanu.

Pseudonim Ioan Ibănescu, n. 19 aprilie 1944, Ibănești, jud. Mureș, d. 16 mai 2015. Poet, epigramist; manager cultural. Fiul Lucreției (n. Suceavă) și al lui Vasile Gliga. Absolvent al liceului „Andrei Șaguna” din Brașov. Studii militare. Este membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 1998. Colaborări la publicațiile Astra, Muguri, România literară, Luceafărul, Pentru Patrie, Săptămâna culturală a Capitalei, Noi, tracii (Milano, Italia), Gazeta de Transilvania, Tribuna, Tribuna noastră, Lumină Lină şi Magazin istoric. Colaborator la volume colective: Pământule de acasă (coordonator prof. univ. dr. G. Mirea), Editura Eminescu, Bucureşti, 1985; Eminescu pururi tânăr, ediţie îngrijită de Cristina şi Victor Crăciun, Editura Litera-David, Chişinău, 1998; Braşovul în o sută de poezii (antologie de Nicolae Stoie), Editura Pastel, Braşov, 2007. A debutat în revista Astra în 1978. Debut editorial cu voluml de poezii Clipe și treceri în 1992. Premii literare: Premiul USR, filiala Braşov, pentru volumul Copacul fermecat (1995) şi pentru volumul Anotimpuri (1997), premiul revistei Tribuna pentru poezie. OPERA: Clipe şi treceri, poezie (1992); Copacul fermecat, poezii pentru copii (1994); Micuţul vânător, poezii pentru copii (1995); Gărgăriţă împărat şi furnicuţa Ruţa, poezii pentru copii (1996); Anotimpuri, poezii pentru copii (1997); Ghicitori, poezii pentru copii (1997); Baladele T…, versuri (2001); De veghe la candoare, antologie de poezie (2004); Alfabetul de-nvăţat, cartea mea de colorat, poezii pentru copii (2006); Vânzătorul de urzici, epigrame (2007), Poeme călătoare. Travelling Poems, ediție bilingvă (2014). REFERINȚE CRITICE: Aurel Sasu, Dicţionarul Biografic al Literaturii Române, Ed. Paralela 45, 2006; Ermil Rădulescu, Aurel Ion Brumaru, Eduard Huidan, Ion Topolog Popescu, Cornel Moraru, Liviu Comșia, M.N. Rusu, Alexandru Țion.

Doreanu MIRCEA, numele sub care semnează Doreanu-Decebal Mircea, n. 10 octombrie 1959, Brașov. Poet, eseist, publicist. Absolvent  al Facultății de Filologie, Universitatea din Craiova. Provine dintr-o familie de intelectuali brașoveni. Poet, traducător, ulterior cadru didactic universitar la Universitatea „Transilvania” din Brașov. Emigrează în 1988 în Israel, unde se afla și tatăl său din 1973, dar revine în România în același an. Este membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 2009. A fost membru al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO). Colaborări la publicațiile Ramuri, Amfiteatru, Mesager, România literară, Astra, Interval, Arca, Familia, Revista nouă . Membru în comitetul redacțional al revistei Astra.  A tradus poezie din limba ebraică. Și-a început activitatea literară în cadrul grupului poetic Spaeculum și a debutat în revista carioveană Ramuri în 1982 cu un grupaj de poeme. Debut editorial cu volumul de versuri Minunatele aventuri ale lui Zo Magnificul , Editura Magister, 1997. OPERA: Minunatele aventuri ale lui Zo Magnificul (1997); Cartea despre abandon (1999); SPA și alte texte (încă barbari) (1999), Poveste cântată cu prăjituri. Pap-pap, prințesa păcii (2003), Cele nouă vieți ale lui Michi (2010); După grădini  (2017); Terrarium (2018). REFERINȚE CRITICE: Eugen Negrici, Aurel Ion Brumaru, Anatol Ghermanschi, Cătălin Badea, Bianca Osnaga, Daniel Pișcu, Liviu Comșia, Dumitru Crudu, Cezar Ivănescu, Cristina Ionică, Gabriel Stan.

N.1971, în Radovanu, județul Călărași. Poetă. Fiica lui Gheorghe Răducu și a Elenei (născută Postelnicu). Licențiată în științe juridice, master în drept internațional și în comunicare managerială. Diverse specializări în domeniul comunicării, dezvoltării personală și al relațiilor publice. Este ofițer specialist în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, formator și trainer în domeniul prevenirii faptelor antisociale. În calitate de președinte al Filialei 25 - București din cadrul Asociației Internaționale a Polițiștilor - Secția Română, organizează și coordonează seminarii profesionale internaționale și proiecte culturale. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Brașov din luna noiembrie 2020. Alături de Aurelian Titu Dumitrescu și Ciprian Chirvasiu, a înființat Cenaclul literar ,,Nichita Stănescu”, în cadrul căruia a coordonat proiecte și concursuri literare destinate copiilor și artiștilor amatori din cadrul ministerului. A debutat literar, sub îndrumarea lui Aurelian Titu Dumitrescu, în anul 2008 cu volumul Femeia cu mâinile lipite de trup. Publică în revistele literare Ramuri, Tribuna, Urmuz, Vatra Veche, Cenaclul de la Păltiniș, Singur, Revista nouă, Sintagme literare, Algoritm, Boema ș.a. Participă anual la tabărele de creație literară organizate de Asociația Arthgotica Sibiu, precum și la activitățile organizate în cadrul Bibliotecii Județene Câmpina. Prezentă în volume colective. OPERA: Poezie: Femeia cu mâinile lipite de trup (2008); Siaj (2012); Ceva nu e (2014); Refugii pentru lupi (2018). REFERINȚE CRITICE (selectiv): Adrian Lesenciuc, Octavian Mihalcea, Aurelian Titu Dumitrescu, Paul Aretzu, Florin Dochia, Lucian Gruia, Virgil Dumitrescu, Ciprian Chirvasiu, Felix Nicolau, Nicolae Constantin.