Bogdan Perțache

Numele sub care semnează Bogdan Dumitru Perțache, n. 25 februarie 1972 în comuna Hălchiu, județul Brașov. Prozator. Fiul Leontinei și a lui Dan-Florian Perțache. Absolvent al Universității de Vest Timișoara, specializarea institutori-limba engleză. A fost învățător și profesor de limba engleză. Actualmente locuiește în Canada și lucrează într-o companie multinațională. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov (2026). A debutat în revista „Timpul” România, numărul 4 (14)/2022. Debut editorial cu volumul Visul canadian, (Editura Polirom, 2023), roman distins cu Premiul pentru debut de Filiala București- Proză a Uniunii Scriitorilor din România. Totodată, romanul a fost nominalizat la Prix du Premier roman de Chambéry 2023.

Opera: proză: Visul canadian (Polirom, 2023), Metec (Polirom, 2025).

Referințe critice: Adrian Alui Gheorghe, Paul Aretzu, Alexandru Lamba, Adrian Lesenciuc, Adrian G. Romila     

„La debutul cu romanul Visul canadian (2023), Bogdan Perțache explora un imaginar al dezrădăcinării. Eroul, absolvent de arte plastice și obsedat de evadarea din lagărul socialist, traversa experiențe diverse, pentru a se așeza, la un moment dat, după mai multe încercări riscante de-a se expatria, în Canada. Romanul era, de fapt, un puzzle original cu 53 de povestiri independente, aranjate necronologic, majoritatea gâlgâind de un haz nebun, cu un acut simț al dialogului și al relatării-reportaj, recomandând un prozator de calitate, la început de drum.

Metec, noul roman al lui Bogdan Perțache, păstrează fragmentarismul, ideea de narațiune-mozaic […] Povești, tipologii, lumi și decoruri multicolore se intersectează, lăsându-l pe cititor să reconstruiască detectivistic „desenul din covor” la finalul lecturii.” (Adrian G. Romila)

„Credibil, puternic, penetrant, viu, consistent, textul lui Bogdan Perțache, fie el roman multifațetat, fie sumă de proze scurte distincte, expuse într-un triptic în care completarea e tematică și sugestiv factuală, este o lucrare în măsură să sublinieze – anunțul fusese făcut anterior, prin Visul canadian – un autor remarcabil, capabil de a-și imagina, după magistralele limburi ale Pacificului proiectate de Michel Tournier în pancronie cu cântecul celebru al lui Georges Moustaki, alte limburi, ale Balcanilor, în care să fie scrisă povestea supraviețuirii unei literaturi. Nu o singură insulă (a experienței egoficționale) este cea pe care eșuează eroul unic al povestirilor lui Bogdan Perțache, acest Robinson Crusoe postmodern, nevoit să supraviețuiască, ci un arhipelag al incomunicabilului, în care singularitatea insulară devine predeterminată, consecință, nu alegere, pedeapsă în raport cu hybris-ul artistic postmodern.” (Adrian Lesenciuc)