Iarina Copuzaru

N.3 septembrie 1982, Târgu Jiu, Gorj. Poetă. Fiica Nataliei și a lui Viorel Copuzaru. Absolventă a Școlii de Arte „Constantin Brâncuși”. Masterat în Publicitate și Relații Publice la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Compozitoare, profesor de chitară. A compus versuri și muzică pentru albumele Domnișoara Miller era nespus de ciudată și Psalm X; a scris libretul pentru opera jazz Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte era o fată cu gâtul lung, studentă la arte (toate proiectele fiind în colaborare cu chitaristul Andrei Roșulescu). Membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov (2026). A debutat cu poezie în revista România literară (nr.40/2009). Debut editorial cu volumul Perfecțiunii îi e frică de noi, Editura Cartex, colecția Amaterasu, în 2024. În anul 2025, cartea a obținut premiul de debut din partea Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România. 

Opera: poezie: Perfecțiunii îi e frică de noi (Editura Cartex, 2024),

Referințe critice: Constantin Buduleci, Alexandru Cistelecan, Gabriel Enache, Gabriela Feceoru, Romeo Aurelian Ilie,  Narcisa Șichet        

„O poezie care pare a-și înfrunta biografia (cea proiectată ca suport, presupun), devine una de vindecare prin opera tandră a imaginației. Chiar dacă aceasta lucrează clandestin și subversiv. De se va fi străduit să se lase contaminată de imaginația cinică a congenerilor (sunt câteva semne), imaginația n-a lăsat-o. Iarina se poartă ca un poet adevărat, ale cărui intenții sunt sabotate de propria imaginație. Ritualurile ei anamnetice devin regulat epifanii ale imaginației delicate” (Al. Cistelecan)

„Dincolo de toate acestea, ceea ce mi‑a atras atenția la poezia Iarinei Copuzaru este maniera poetică desăvârşită în care reuşeşte să îmbrace atât suferința, cât şi tensiunea, şi lupta, şi resentimentele, şi împăcarea. Deşi este vorba despre un climat vitreg, despre experiențe trăite prin spitale sau acasă, într‑un mediu viciat de suferință, într‑o familie care era la rândul ei în suferință, autoarea se arată demnă de numele de poetă şi presară la tot pasul imagini vii, sensibile, figuri de stil, cuvinte menite să mângâie. Putem vorbi aşadar despre o maturitate poetică exemplară de care dă dovadă Iarina Copuzaru, care se impune astfel încă de la debut ca o poetă în adevăratul sens al cuvântului” (Romeo Aurelian Ilie)