Laurenţiu Ciprian Tudor

N.27 septembrie 1973, la Braşov, din părinţi munteni. Poet, eseist şi jurnalist cultural. Studiile urmate în oraşul natal. Licenţiat în sociologie la Facultatea de Drept şi Sociologie a Universităţii „Transilvania” Braşov, master în Consiliere psihologică şi educaţională. Formator şi trainer. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2014 şi membru al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni din 2011. A iniţiat şi coordonat, din 2007, împreună cu poeţii Adrian Munteanu şi Cătălin Stanciu (şi sub coordonarea scriitorului Daniel Drăgan şi a Fundaţiei Culturale „Arania”), Grupul de litere-sunete-şi-culori “Caii verzi de pe pereţi” din Braşov. A înființat și coordonează Asociația Culturală Epithet și revista Epithet. A debutat publicistic în 2003, cu eseuri în paginile de cultură ale ziarelor locale din Braşov (Bună ziua Braşov şi Gazeta de Transilvania) şi în reviste de psihologie umanistă (Empatia şi Aici şi acum). A mai publicat în: Astra, Gazeta de Transilvania, Spaţii culturale, Urmuz, Verso, Pro-Saeculum, Singur, Caiete silvane, Lumea credinţei, Lumina, Q Magazine, La Revista.ro, Merg.in Debutul editorial are loc în acelaşi an, cu volumul de poezie Teama de cerc şi fuga după aripi (Ed. Lux Libris, Braşov, 2003). Din 2006 este vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale „Arania” Braşov. Este distins cu  premiul III pentru poezie la Festivalul de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” (2006), respectiv Diploma de Onoare şi Premiul Arania pentru creaţie literară (2007). Primeşte din partea Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România Diploma de excelenţă pentru evenimentul literar al anului 2015. I s-a decernat Premiul „Cartea anului” al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru Licantropia poftei (2017) și pentru Jurnal de cuplu. A Couple’ s Diary (2019).

Opera: poezie: Teama de cerc şi fuga după aripi (Lux Libris, 2003); Memoria clipei sărutate – 70 cupidopoeme  (Lux Libris, 2004); Apostolul verilor (Arania, 2007); Capul cu păsări (Arania, 2012); Nervi (Libris Editorial, 2014). Licantropia poftei (Libris Editorial, 2017); Jurnal de cuplu. A Couple’ s Diary (ediție bilingvă română-engleză, trad. De Liliana Ursu și Tess Gallagher, Brumar, 2019): Loc de oftat (Școala Ardeleană, 2021); de inimă albastră. 20.50, antologie de autor (Creator, 2023); interviuri: Adevărul are coaja tare – convorbiri cu scriitorul Daniel Drăgan (Arania, 2009); 365 de lămuriri în compania lui Laurențiu-Ciprian Tudor (convorbiri cu Teodor Baconschi, Polirom, 2019); Carte cu scriitori (Creator, 2020); Cartea pașilor (convorbiri cu Liliana Ursu; Spandugino, 2023); Memorie de Alifant. Carte de taifas (cu Nicu Alifantis; Tracus Arte, 2023); Arte și parte. Pentru o cultură a dialogului (Editura pentru Artă și Literatură, 2024). Prezent în numeroase antologii, printre care şi Testament. Antologie de poezie română modernă/ Anthology of modern Romanian verse (Editura Minerva, 2015);

Referințe critice: Adrian Alui Gheorghe, Teodor Baconschi, A.I. Brumaru, Mircea Brenciu, Virgil Borcan, Daniel Drăgan, Adrian Lesenciuc, Mihaela Malea Stroe, Mona Mamulea, Angela Nache Mamier, Felix Nicolau, Monica Pillat, Nicolae Stoie, Liliana Ursu, Radu Vancu.

„Laurențiu-Ciprian Tudor a depășit vârstele juvenile, dar rămâne tânăr sufletește și transmite - în scris sau în fapta de antreprenoriat cultural - o tonică prospețime. Are o structură psihologica apolinică, adâncită prin perspectiva spirituală, discret și consecvent asumată. Pe amintitul fundal se profilează calitățile unui intelect curios, fără a deveni intruziv, și virtutea unui interlocutor capabil să asculte cu o răbdare aproape patericală. Când își alege „țintele”, țintește sus, cu exigența omului îndrăgostit de performanța gândirii și rafinamentul percepției. Știe să evite narcisismul, așa cum se pricepe să iscodească, fără ispita detaliului trivial. Interviurile realizate de Laurențiu-Ciprian Tudor dobândesc, tocmai din aceste motive, valoarea adăugată a unei co-prezente fermecătoare, spre bucuria cititorilor încă dornici să profite de o lectura elevată și prietenoasă, adică să pătrundă în lunga tradiție a banchetului platonic. Vacarmul fără noima în care ne irosim de obicei primește astfel o lovitură de grație.” (Teodor Baconschi)