Marius Oprea

N.22 mai 1964, Târgoviște. Poet, prozator, eseist. A absolvit Liceul „Unirea” din Brașov. A studiat la istoria la Universitatea din București. Doctor în istorie cu tema „Rolul și evoluția Securității (1948-1964)”. În perioada liceului a făcut parte din Cenaclul 19/ Grupul din Brașov. În timpul facultății a activat în cenaclul Universitas condus de Mircea Martin. Istoric, arheolog. Fost consilier prezidențial și fost consilier de stat pe probleme de securitate. A fondat în 2005 Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2022. A debutat în alături de colegii din Grupul de la Brașov, Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Simona Popescu, în volumul colectiv Pauză de respirație (Litera, 1991). A realizat, împreună cu Nicolae Mărgineanu, două filme documentare, Execuția și Patru feluri de a muri. A fost protagonistul filmului documentar Le chasseur de la Securitate, realizat de Mirel Bran și Jonas Mercier, și al cărții La tortura del silenzio. Storia di Marius Oprea, cacciatore dei criminali di regime, scrisă de Guido Barella (2014, Edizioni San Paolo), apărută în traducere în Spania și România (la Editura Corint). Premiul ASPRO pentru debut pentru Solo de tamburină (Paralela 45, 1999). Premiul pentru cea mai bună carte de istorie a anului 2002 acordat de Asociația Editorilor din România pentru Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente: 1949‑1989. Premiul Observator cultural pentru eseu/ memorialistică/ publicistică pentru Șase feluri de a muri (Polirom, 2009). Premiul Festivalului Internațional de Poezie de la Sighet (2015) pentru Rețeta fericirii. Premiul „Ion Hobana” pentru cel mai mai bun roman in domeniul literaturii imaginarului pentru volumul Neasemuita istorie a Imperiului Roman de Răsărit (Polirom, 2016)..Premiul pentru eseu conferit de AgențiadeCarte.ro pentru Rola 800. Omul care a umilit Securitatea (2019).

Opera: poezie: Pauză de respirație (Litera, 1991); Solo de trambulină (Paralela 45, 1999); America! America! (Cartea Românească, 2010); Întâlnire cu Apostol (Grinta, 2012); Rețeta fericirii în 92 de poezii, antologie (Grinta, 2016); proză: Șase feluri de a muri (Polirom, 2009); Turma păstorului mut (Polirom, 2016); Neasemuita istorie a Imperiului Român de Răsărit (Polirom, 2017); istorie literară: Plimbare pe Ulița Tipografiei (Editura Fundației Culturale Române, 1996); Adevărata călătorie a lui Zahei. V. Voiculescu și taina Rugului Aprins (Humanitas, 2008); eseuri: Zorba și catedrala. 59 de povestiri de la frontieră (Humanitas, 2006); interviuri: Chipul morții: în dialog cu Vladimir Bukovski despre natura comunismului. (Polirom, 2006); istorie: Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente: 1949‑1989 (Polirom, 2002); Securiștii partidului. Serviciul de cadre al PCR ca poliție politică (în colaborare cu Stejărel Olaru; Polirom, 2002) ; Ziua care nu se uită. 15 noiembrie 1987, Brașov (în colaborare cu Flori Bălănescu și Stejărel Olaru, reed. Polirom, 2018); Bastionul cruzimii. O istorie a Securității (1948‑1964) Polirom, 2008); Jurnalul Național, Adevărata față a lui Traian Băsescu (Jurnalul, 2012); Mafia arabă în România. De la Ceaușescu la Iliescu  (Corint, 2016); Moștenitorii Securității (reed. Polirom, 2018); Rola 800. Constantin Hagea, omul care a umilit Securitatea (Corint, 2018). A coordonat volumul Securistii partidului. Serviciul de cadre al PCR ca politie politica (Polirom, 2002)

Referințe critice: Vasile Bănescu, Lucia Cuciureanu, Vasile Gogea, Gheorghe Grigurcu, Monica Grosu, Nora Iuga, Adrian Lesenciuc, Marius Miheț, Dan Stanca, Cristian Teodorescu, Alexandra Turcu, Stelian Țurlea

„Volumul „Şase feluri de a muri“, editat de Polirom, se află la limita dintre ficţiune şi istorie. Autorul porneşte de la şase istorii din comunism, atestate de documente, care au în comun moartea; şase istorii cu acelaşi final tragic, în care personajele intră în legătură cu scriitorul, i se confesează. Marius Oprea prezintă evenimentele şi îi descoperă în arhive pe actorii acestora, iar apoi le creionează un întreg destin, conform Mediafax. „Şase feluri de a muri“ este o carte care captează emoţia cititorilor, deşi autorul se bazează, aşa cum observă şi cea care prefaţează volumul, Zoe Petre, pe „nesfârşita banalitate a oceanului de procese-verbale“. Mircea Cărtărescu l-a descris pe Marius Oprea drept „unul dintre cei mai curajoşi oameni care trăiesc în România“, conform Mediafax. Scriitorul a mărturisit că, uneori, i-a fost teamă pentru viaţa lui Marius Oprea. „Noi, când vorbim de supravieţuitori, ne gândim la ei ca la nişte eroi care vor trăi întotdeauna“, a spus Mircea Cărtărescu, spunând că, dimpotrivă, asupra supravieţuitorilor unui regim planează spectrul morţii.” (Vasile Bănescu, 2009)

„Năstrușnică se arată și ideea lui Marius Oprea din cel mai recent roman al său: Neasemuita istorie a Imperiului Român de Răsărit. Să recunoaștem că, devenind un imperiu, o țară își face un brand veșnic! E aproape miraculoasă forța narativă a unui individ obiș­nuit cu excavările și gropile comune, iată, gata să imagineze anatomia unei lumi utopice. Ca prozator, Marius Oprea nu se (mai) întreabă de ce trecutul ne împiedică să îmbrățișăm tot adevărul prezentului. Soluția lui e simplă: de­finiția fericirii înseamnă repaos. Nimic mai potrivit pentru bună parte dintre concetățeni. Care devin exportatori de fericire statică. Iar țara – un focar de beatitudine. Gândită altfel, proverbiala lene omenească ne ține aproape de viață, iar munca ne îndepărtează.” (Marius Miheț).