Pseudonim Ioan Ibănescu, n. 19 aprilie 1944, Ibănești, jud. Mureș, d. 16 mai 2015. Poet, epigramist; manager cultural. Fiul Lucreției (n. Suceavă) și al lui Vasile Gliga. Absolvent al liceului „Andrei Șaguna” din Brașov. Studii militare. Este membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 1998. Colaborări la publicațiile Astra, Muguri, România literară, Luceafărul, Pentru Patrie, Săptămâna culturală a Capitalei, Noi, tracii (Milano, Italia), Gazeta de Transilvania, Tribuna, Tribuna noastră, Lumină Lină şi Magazin istoric. Colaborator la volume colective: Pământule de acasă (coordonator prof. univ. dr. G. Mirea), Editura Eminescu, Bucureşti, 1985; Eminescu pururi tânăr, ediţie îngrijită de Cristina şi Victor Crăciun, Editura Litera-David, Chişinău, 1998; Braşovul în o sută de poezii (antologie de Nicolae Stoie), Editura Pastel, Braşov, 2007. A debutat în revista Astra în 1978. Debut editorial cu voluml de poezii Clipe și treceri în 1992. Premii literare: Premiul USR, filiala Braşov, pentru volumul Copacul fermecat (1995) şi pentru volumul Anotimpuri (1997), premiul revistei Tribuna pentru poezie. OPERA: Clipe şi treceri, poezie (1992); Copacul fermecat, poezii pentru copii (1994); Micuţul vânător, poezii pentru copii (1995); Gărgăriţă împărat şi furnicuţa Ruţa, poezii pentru copii (1996); Anotimpuri, poezii pentru copii (1997); Ghicitori, poezii pentru copii (1997); Baladele T…, versuri (2001); De veghe la candoare, antologie de poezie (2004); Alfabetul de-nvăţat, cartea mea de colorat, poezii pentru copii (2006); Vânzătorul de urzici, epigrame (2007), Poeme călătoare. Travelling Poems, ediție bilingvă (2014). REFERINȚE CRITICE: Aurel Sasu, Dicţionarul Biografic al Literaturii Române, Ed. Paralela 45, 2006; Ermil Rădulescu, Aurel Ion Brumaru, Eduard Huidan, Ion Topolog Popescu, Cornel Moraru, Liviu Comșia, M.N. Rusu, Alexandru Țion.

Doreanu MIRCEA, numele sub care semnează Doreanu-Decebal Mircea, n. 10 octombrie 1959, Brașov. Poet, eseist, publicist. Absolvent  al Facultății de Filologie, Universitatea din Craiova. Provine dintr-o familie de intelectuali brașoveni. Poet, traducător, ulterior cadru didactic universitar la Universitatea „Transilvania” din Brașov. Emigrează în 1988 în Israel, unde se afla și tatăl său din 1973, dar revine în România în același an. Este membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 2009. A fost membru al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO). Colaborări la publicațiile Ramuri, Amfiteatru, Mesager, România literară, Astra, Interval, Arca, Familia, Revista nouă . Membru în comitetul redacțional al revistei Astra.  A tradus poezie din limba ebraică. Și-a început activitatea literară în cadrul grupului poetic Spaeculum și a debutat în revista carioveană Ramuri în 1982 cu un grupaj de poeme. Debut editorial cu volumul de versuri Minunatele aventuri ale lui Zo Magnificul , Editura Magister, 1997. OPERA: Minunatele aventuri ale lui Zo Magnificul (1997); Cartea despre abandon (1999); SPA și alte texte (încă barbari) (1999), Poveste cântată cu prăjituri. Pap-pap, prințesa păcii (2003), Cele nouă vieți ale lui Michi (2010); După grădini  (2017); Terrarium (2018). REFERINȚE CRITICE: Eugen Negrici, Aurel Ion Brumaru, Anatol Ghermanschi, Cătălin Badea, Bianca Osnaga, Daniel Pișcu, Liviu Comșia, Dumitru Crudu, Cezar Ivănescu, Cristina Ionică, Gabriel Stan.

N.1971, în Radovanu, județul Călărași. Poetă. Fiica lui Gheorghe Răducu și a Elenei (născută Postelnicu). Licențiată în științe juridice, master în drept internațional și în comunicare managerială. Diverse specializări în domeniul comunicării, dezvoltării personală și al relațiilor publice. Este ofițer specialist în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, formator și trainer în domeniul prevenirii faptelor antisociale. În calitate de președinte al Filialei 25 - București din cadrul Asociației Internaționale a Polițiștilor - Secția Română, organizează și coordonează seminarii profesionale internaționale și proiecte culturale. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Brașov din luna noiembrie 2020. Alături de Aurelian Titu Dumitrescu și Ciprian Chirvasiu, a înființat Cenaclul literar ,,Nichita Stănescu”, în cadrul căruia a coordonat proiecte și concursuri literare destinate copiilor și artiștilor amatori din cadrul ministerului. A debutat literar, sub îndrumarea lui Aurelian Titu Dumitrescu, în anul 2008 cu volumul Femeia cu mâinile lipite de trup. Publică în revistele literare Ramuri, Tribuna, Urmuz, Vatra Veche, Cenaclul de la Păltiniș, Singur, Revista nouă, Sintagme literare, Algoritm, Boema ș.a. Participă anual la tabărele de creație literară organizate de Asociația Arthgotica Sibiu, precum și la activitățile organizate în cadrul Bibliotecii Județene Câmpina. Prezentă în volume colective. OPERA: Poezie: Femeia cu mâinile lipite de trup (2008); Siaj (2012); Ceva nu e (2014); Refugii pentru lupi (2018). REFERINȚE CRITICE (selectiv): Adrian Lesenciuc, Octavian Mihalcea, Aurelian Titu Dumitrescu, Paul Aretzu, Florin Dochia, Lucian Gruia, Virgil Dumitrescu, Ciprian Chirvasiu, Felix Nicolau, Nicolae Constantin.

N. 20 februarie 1953 în comuna Ciolpani, Ilfov. Fiul Elenei şi a lui Nicolae Oprişan. Poet. Absolvent al Liceului Teoretic Snagov. A urmat studii universitare de lungă durată la Facultatea de Management Turistic şi Comercial, finalizate în 1999, şi un masterat în reţele de calculatoare la Universitatea Bucureşti, finalizat în 2004. Este membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Braşov, din 2015. Activează în aviaţia civilă, ca tehnician protecţia navigaţiei aeriene. Debutează în 1969, în suplimentul literar al ziarului Steagul Roşu , fiind prezentat de Nina Cassian. În perioada liceului este redactor-şef al revistei literare Floare Albastră  şi editează patru antologii de poezie scrise de elevi din Ilfov. Între 1969 şi 2005 publică poezii în ziarele şi revistele: Luceafărul, Amfiteatru, Slast, Lupta cfr , dar şi în câteva antologii de poezie. Debutează editorial cu volumul Reguli despre nesfârşit  ,2012. OPERA: Reguli despre nesfârşit  (2012), Arta incendiului  (2013), Următoarea voluptate  (2014). Arta incendiului  este tradusă în limba bulgară de Anca Staneva în 2015. REFERINŢE CRITICE : Lucian Gruia, Mihai Antonescu, Gabriel Rusu,  Ioan Es Pop, Ioan Groşan, Paul Aretzu, Viorica Raduţă, Marian Drăghici, Mircea Bârsila,  Emil Lungeanu, Robert Toma, Neli  Piguleva, Krum Gherghiţov.