Adrian Lesenciuc

N. 21 august 1975, Câmpulung Moldovenesc. Poet, prozator, critic literar. Fiul al Vioricăi, n. Lazăr, și al lui Vasile Lesenciuc. Doctor în științe militare La Universitatea Națională de Apărare „Carol I” (2011) și în științele comunicării la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (2014), abilitat în informații și securitate națională (2017). Profesor universitar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov (din 2000), președinte al filialei (din 2013). Redactor-șef al revistei literare Libris, colaborator la numeroase publicații literare din țară. Membru în Colegiul Director al editurii Cartea Românească. A debutat cu poezie în revista Astra (1997). Debut editorial cu volumul Antifilosofia (Editura Mesagerul, Cluj-Napoca, 1998). A tradus poezie vizuală. Romanul Cimitirul eroilor a fost tradus în franceză și publicat la editura Bleu et Jaune, romanul Balada în albaneză și publicat la Onufri. În curs de apariție lucrări traduse în portugheză, greacă și franceză. Premii literare: Premiul Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru eseu (2006), pentru lucrarea Postmodernitatea. Un posibil model de structurare a mozaicului a-valoric și pentru proză (2009), pentru romanul Moartea noastră cea de toate zilele; Marele Premiu la Festivalul Național de Poezie „Octavian Goga”, Cluj-Napoca (2017); Premiul „Romanul anului” la Colocviul Romanului Românesc Contemporan, Alba-Iulia (2018) pentru Cimitirul eroilor; Nominalizare la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pentru romanul Limbile vântului; Nominalizare la Premiul Salonului de carte de la Chaumont pentru Cimitirul eroilor, ediția franceză; Medalia Meritul Cultural clasa a III-a, pentru Literatură (2019).

Opera: poezie: Antifilosofia (Mesagerul, 1998); Copilul-genune (Mesagerul, 1999); Laocoonia (Europrint, 2000); Liam (Ed. Albastră, 2001); Coliba de sânge (Pastel, 2014); Joc terț (Pastel, 2015); Cartea de apă. Cu Borges privind râul (Cartea Românească/ Polirom, 2016); gEneida (Școala Ardeleană, 2019); proză: Moartea noastră cea de toate zilele (Minerva, 2008); Cimitirul eroilor (Libris Editorial, 2017); Limbile vântului (Cartea Românească, 2018); Balada (Libris Editorial, 2020); Diez (Libris Editorial, 2020); Limba lui Hristos (Corint, 2024); eseu, critică și istorie literară: Puzzle cu umbre pe ape (Lux Libris, 2002); Postmodernitatea. Un posibil model de structurare a-valorică (Antet, 2005); Poezia vizuală (Antet, 2006); Ana Il, între strigătul metafizic și împăcarea cu Dumnezeu (Libris Editorial, 2018); Teoria golurilor-concept. Un model fractalic al raporturilor limbă-cultură (Ideea Europeană, 2020); Critica de direcție. Vol. I Analiza vectorială (Junimea, 2021); vol. II Inelul.Mărimi scalare (Junimea, 2024); vol. III Inelul. Deschideri vectoriale (Junimea, 2024); numeroase lucrări de specialitate publicate în țară și în străinătate; traduceri: Ana Maria Uribe, Tipoeme și anipoeme (Arania, 2012).

Traduceri din opera proprie: Cimitirul eroilor (în franceză, Raymond Clarinard și Iulia Badea-Guéritée; Les Éditions Bleu et Jaune, 2024) și Balada (în albaneză, Spiru Fuchi și Altin Kaso, Onufri, 2024).

Referințe critice: Jorge Luis Antonio, Cezar Boghici, A.I. Brumaru, Constantin Cubleșan, Nicolae Manolescu, Marius Miheț, Ioan Paler, Irina Petraș, Maria Pilchin, Mircea Popa, Vasile Spiridon, Alex Ștefănescu, Radu Voinescu, Răzvan Voncu, Visar Zhiti; Referințe în dicționare, istorii literare: Petru Poantă, Dicționar de poeți. Clujul contemporan (Forum, 1998); Aurel Sasu, Dicționarul Biografic al Literaturii Române (Paralela 45, 2006), Răzvan Voncu, Prozatori români de azi (Cartea Românească, 2024).

„Am remarcat mai demult, încă de la romanul Cimitirul eroilor (2017), predilecția lui Adrian Lesenciuc pentru romanul parabolic, pe care de altfel a și recunoscut-o el însuși. Argumentul său este că marile parabole literare […] conțin în filigran indicația unei căi de urmat pentru omenire. Cale pe care, firește, omenirea nu o urmează niciodată, dar asta e altă poveste. […] Avem în Limba lui Hristos un roman doldora de cultură și de miez. Scriindu-l, Adrian Lesenciuc a biruit, pe cont propriu, una dintre metehnele vechi ale prozatorului român, care, se știe, scrie numai „despre noi“ și „pentru noi“. Cel mai bun roman al său de până acum are o vădită semantică universală.” (Răzvan Voncu, România literară, nr.43-44/2024)

„Adrian Lesenciuc scrie versuri, romane, critică și istorie literară, eseuri, cu aceeași învățată dezinvoltură și pedantă aplecare asupra paginii, căci eleganța descinderilor sale în atâtea zone se sprijină pe o biblioteca impresionantă. Știe ce înseamnă ordinea și disciplina, așa încât poate cocheta liber cu formele haosului și ale neorânduielii, dispus oricând să le împrumute rigori. Gândește viața cu exuberanța unui locuitor lucid și implicat al viului, dar cântărește sobru și manifestările muritudinii. Toate astea, într-o eleganta limba romanească, atât de bine și bogat stăpânită, încât își poate îngădui și să se lase – cu încântare – în voia jocurilor ei de sonuri și cuvinte.” (Irina Petraș, postfață la gEneida)