Tudor Cristian Roșca

N. 13 decembrie 1959, Suceava. fiul Didinei Hușanu și al lui Vlad Roșca. Poet, traducător. Absolvent al Universității de Medicina și Farmacie Grigore T. Popa, Iași, 1985. Medic primar la Spitalul Orășenesc Nehoiu. A debutat în 1976 în Convorbiri literare. Debut editorial: memorii, Editura Junimea, 1985, pentru care a primit Premiul de debut al editurii, 1981 și Premiul național de poezie al UTC, 1986. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sud Est, 2007, transferat la Filiala Brașov, 2024. Colaborări la Cronica, Amfiteatru, Opinia studenţească, Dialog, Antares, Ateneu, Porto Franco, De Cuvinte, Tomis, etc. A tradus (în colaborare cu Viorel Ştefănescu) T.S.Eliot, Old possum’s Book of Practical Cat, sub titlul Cartea lui Moş Oposum despre pisicile poznaşe, Editura Alma, Galaţi, (1996), reeditată la Humanitas (2009). Alte traduceri din: Horatiu, Martial, Stephane Mallarmé, Ezra Pound, Wisława Szymborska  etc. În afara premiilor pentru volumul de debut a ma fost recompensat cu premiul Cartea de poezie a anului, Festivalul naţional de poezie „Sensul iubirii” pentru studiu de bărbat trăgând o sfoară (2002); Premiul Filialei Sud-Est a Uniunii Scriitorilor din România pentru 20/21(2007).

Opera: poezie: memorii (Junimea, 1985); studiu de bărbat trăgând o sfoară (Fundaţia Culturală Antares, 2002; reed. 2023); 20/21 (Fundaţia Culturală Antares, 2007); animale şi planete (Fundaţia Culturală Antares, 2008); nișteversuri (Editura Centrului Cultural Dunarea de Jos, 2011); 5 poezii fără sfârșit (Fundaţia Culturală Antares, Galaţi, 2019); traduceri: T.S.Eliot, Old possum’s Book of Practical Cat (Alma, 1996 reed. Humanitas, 2009).

Traduceri din opera proprie în alte limbi: studiu de bărbat trăgând o sfoară (tradus în franceză de Constantin Frosin; Fundaţia Culturală Antares, 2003)

Referințe critice: 

„Marea performanța a textelor, însă, îmi pare a fi aceea că, pe lânga temele tratate și referenții  propriu-ziși, extraliterari, acestea își teoretizează - sau măcar își expun - în jocul interior atât poetica generică de care țin sau la care aderă, cât și specia în care se încadrează (aproape) fiecare. Situată inițial în underground, o astfel de poezie este, în primul rând, una pentru connaisseurs. Dar nu asta e condiția spre care tind mulți dintre noi ?” (Viorel Stefanescu)

„Temele poeziei lui Tudor Cristian Roșca revin ciclic, ca niște statui într-un orologiu magic, care apar la ora exactă, dar imperceptibil schimbate – ceea ce creează senzația de tragedie lirică.  La acest poet se poate întâlni cel mai ”serios” ludic pus în scenă, printre cele mai desăvârșite tehnici de mânuire a limbajului; în condeiul său, ironia, bine temperată și profundă, creează un continuu dialog cu sine.” (Iulian Grigoriu)