Alina Gherasim

N. 13 decembrie 1973, București, în familia pictorilor Amelia și Marin Gherasim. Prozatoare. Artist vizual. Absolventă a Universității Naționale de Arte din București (6 ani) în 1998. Membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, secția Pictură București din 1998 și membră a Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din anul 2025. A colaborat cu numeroase publicații, printre care: Viața Românească (rubrica Stil), România Literară, Libris, Epithet, Ramuri, LaPunkt, Literomania, Observator Cultural. Debutează în 2016 cu volumul de proză scurtă Femeia-valiză, editura Oscar Print. Ca artist vizual, numeroase expoziții în țară și în străinătate, călătorii de studiu și cercetare, și premii și distincții, printre care Mențiunea specială pentru grafică, la Bienala Internaţională de pictură, grafică, sculptură – Meeting Point (Arad, 2011). Nominalizată la Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România, la Salonul Mic (Bucureşti, 2014).

Opera: proză: Femeia-valiză (Oscar Print, 2016, reed. 2019); Colonia de cormorani (Oscar Print, 2017); Noemi știe ea de ce (Oscar Print, 2017); Noemi știe ea de ce e la Paris (Oscar Print, 2018); Armor (Oscar Print, 2018); Liniște, începe apusul! (Oscar Print, 2019); La Socrate (Oscar Print, 2020); Noemi știe ea de ce e la New York (Oscar Print, 2020); Piața Trapez (Oscar Print, 2021); O vară în cuvinte puține (Oscar Print, 2021); Tăcerea – Povestiri de la Vechiul Testament la lumea de azi (Oscar Print, 2022); Plămânul de mătase – povești de dragoste (Oscar Print, 2024).

Referințe critice: Alexandru Colțan, Simona Constantinovici, Romeo Aurelian Ilie, Adrian Lesenciuc, Aurora Liiceanu, Cristian Pătrășconiu, Ioana Pârvulescu, Simona Preda, Robert Șerban, Florin Toma.

,,Ceea ce aduce în peisajul literaturii actuale e o scriitură care se remarcă prin această fragilitate și delicatețe a notației, devoalând o putere auctorială remarcabilă de a reuși în texte de dimensiuni reduse să creeze o atmosferă contagioasă. Cu o derulare factuală restrânsă la simple întâmplări, cel mai adesea banale și greu de imaginat că pot fi purtătoarele unor înțelesuri atât de adânci ale vieții, proza Alinei Gherasim recompune din simpla notație contextul purtător al stării de spirit a personajului și deschizător spre arcul hermeneutic la care e împins lectorul. Alina Gherasim alege să scrie altfel, delicat, despre o umanitate fragilă, păstrând resorturile forței auctoriale pentru a sublinia ceea ce este simplu, discret, adânc și perpetuu: dragostea, în multiplele ei ipostaze, care face să se oprească aerul respirării în lectură. Care transformă aerul greu al contemporaneității sufocate de porniri individualiste în aerul diafan al propriei literaturi.” (Adrian Lesenciuc)

„Culorile, mirosul, sunetele/foșnetul se îmbină dând ideea de închidere a cercului complet al simțurilor, cum numește McLuhan senzorialitatea umană. Alina Gherasim aduce ideea interesantă a legăturii dintre lucruri și oameni, așa cum „zmeul se leagă de copil” prin sfoara lui. În câteva povestiri, Alina Gherasim se referă la trecut –, sondând memoria –, în altele atacă ironic prezentul, abundența de rețete despre viața fericită, postmodernitatea izbitoare, atât de galeșă și de nepăsătoare, evenimentele firmelor, timpul petrecut și valorile prezentului. Contextele alese de autoare sunt atât de diferite, o mănăstire, o pușcărie, cafenele, vile și locuințe, vacanțe și călătorii.” (Aurora Liiceanu).