Angela Nache Mamier

N. 5 noiembrie 1949, Brașov. Poetă, critic literar. Fiica Bertei (n. Dudaș) și a lui Aurel Sasu. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. Stabilită, prin căsătorie, în Franţa, în 1987. Este membră a Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 2012 și membră a Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Québec. A colaborat la numeroase publicații românești: Astra, Vatra, Luceafărul, România literară, Tribuna, Braşovul literar şi artistic, Litere, Zona literară, Citadela etc. și franceze: Salmigondis, Le Carnet de Lierles, Midi Libre, Journal d’Elbeuf, Paris-Normandie, Thau info, Gardiolarem. A fost inclusă în Almanahul scriitorilor brașoveni din 1982, în Scriitori români din anii ’80-’90 (editor Ion Bogdan Lefter), în Brașovul în 100 de poeme (2000), în Antologia de poezie Hai Hui (2012) ș.a.. A avut o importantă activitate cenaclieră la cenaclurile de Luni, 19, Astra etc. În Franța a creat și animat cenaclul Musc’art. A fost invitată la festivaluri internaționale de poezie: Lodève, Rencontres du Sud (Frontignan), L’Echo de la Parole (Frontignan, Pézénas), Autre Sud –Marseille, Souffles-Montpellier. A creat și prezidat concursul internațional de poezie La poésie avant toute chose. A debutat în revista liceului, Preludii, coordonată de Petre Homoceanul, în 1967, iar în 1977 a apărut la rubrica „debuturi literare” în revista Luceafărul (descoperită de poetul Geo Dumitrescu). Debutul editorial: în 1982, cu volumul de poezie Miraculum, prefaţat de Mircea Iorgulescu şi premiat de Editura Dacia; Premiul „Cartea anului 2014” al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul de versuri scara b, apartamentul 3 (2016).

Opera: poezie: Miraculum (Dacia, 1982); Femina (Dacia, 1985); Dolor (ediție bilingvă, română-franceză; Editions Clapàs, 2007); Celebratio (ediție franceză, Kogaion, 2008); Exilium (e-book, 2012); Memoria (ediție bilingvă, română franceză; clairdeplume34, 2013); scara b, apartamentul 3 (Vinea, 2016); madame bovary votre fidèle amie (Vinea, 2014); perdeaua de fier/ le rideau de fer (ediție bilingvă, română-franceză; Vinea, 2020); critică literară: Matrițe stilistice în lirica de azi (Minela, 2021).

Referințe critice: Voicu Bugariu, A.I. Brumaru, Florin Caragiu, Bernadette Dubus, Victor Felea, Anatol Ghermanschi, Mircea Iorgulescu, Adrian Lesenciuc, Emil Manu, Cornel Moraru, Felix Nicolau, Radu Săplăcan, Mihai Sin, Laurențiu Ulici, André Vinas. Referințe în dicționare, istorii literare: B. Crăciun, D. Crăciun-Costin, Dicţionarul scriitorilor români de azi (Editura Porţile Orientului, 2011).

„În forţă revine Angela Nache-Mamier cu volumul scara b apartament 3, Editura Vinea. Căsătorită în Franţa încă din 1987, poeta a fost oarecum uitată, deşi în anii '80, după ce fusese publicată de Geo Gumitrescu, era activă atât în presa culturală, cât şi la Cenaclul de Luni şi la „Cenaclul 19” de la Braşov, alături de Alexandru Muşina şi Gheorghe Crăciun. Despre poezia Angelei Nache-Mamier s-au pro­nun­ţat numeroşi critici şi literaţi, mai toţi subliniind „împă­mântarea” ei, respectiv minimalismul rutinier şi domestic. În felul acesta, poeta se înscrie în efortul optzeciştilor de a umaniza inspiraţia, de a relativiza avânturile me­ta­fizice şi de a încerca să fie şi ei postmoderni. Tot ca optzeciştii, autoarea face metafizică din detaliu şi cotidian. Propriu-zis, volumul de faţă este o antologie care începe cu ciclul madame bovary – votre fidèle et savante lectrice, al cărui prim poem este citabil integral şi rele­vant pentru sursa inovaţiei poetice a autoarei.” (Felix Nicolau, Arca, nr.1-3/2015)

„Volumul bilingv „Memoria”, apărut în anul 2013 la editura franceză clairdeplume34, este, în gândul autoarei, poeta Angela Mamier Nache, „scris cu cerneala nostalgiei”, celebrând viața în ritmul ei de zi cu zi, cu punctele ei critice, cu ritualurile ei, cu gesturile și bucuriile-i simple, cu figurile ei neșterse și crizele sale proiectate în luminișul conștiinței. Aici cotidianul capătă nimbul unei arte poetice care recreează în memorie realitatea, transmițându-i prin rezonanță afectivă finețea, spontaneitatea și dramatismul mișcărilor spiritului, compasiunea față de tot ceea ce există și curge spre moarte cu un nestăvilit dor de viață.Poeta urmărește în manifestul ei poetic o repunere în lumină a figurii femeii, o restabilire a sa în demnitatea și expresivitatea specificului ei ce este amenințat, paradoxal, chiar de feminismul ce urmărește o uniformizare formală până la indistincție a genurilor.” (Florin Caragiu, 2015).