Cezar Pârlog

Numele sub care semnează Cezar-Mihai Pârlog, n. 23 februarie 1970, Cluj. Alt pseudonim literar: Sabin C. Popescu. Prozator. Fiul Marietei și al lui Ionel Pârlog. Studii de licență de inginerie, căi ferate, drumuri și poduri, masterate în infrastructuri pentru transporturi rutiere și relații internaționale, studii de securitate, doctorat în științe militare și informații. Membru în Uniunea Scriitorilor din Români, filiala Brașov, din 2018. Membru PEN Club România (2019). Membru al Cenaclului Literar „Lucian Blaga” Sinaia (2021). A debutat în Revista Forțelor Terestre  în 2007. În volum a debutat în 2014 cu lucrarea Flori, fete, fițe și băieți (Tracus Arte), pentru care a obținut Premiul Național „Vasile Voiculescu” (2015). A publicat proză scurtă în numeroase antologii și în revistele/ ziarele România literară, Luceafărul de dimineață, Tribuna, Dilema Veche, Caţavencii, Adevărul, Historia, 24FUN, Gazeta SF, Revista de Povestiri, Scriptor, Libris, Conta, Litere, Puterea, Tiuk ș.a., inclusiv în presa militară. Alte premii: Marele premiu „Marin Preda” la Festivalul Naţional de Literatură „Marin Preda” (2014), Premiul Revistei Luceafărul (2014), Premiul III la Concursul Național de literatură „Moștenirea Văcăreștilor” (2013), Premiul III la Concursul Național de proză „Ioan Slavici” (2021).

Opera: proză: Flori, fete, fițe sau băieți (Tracus Arte, 2014; 3 ediții); Life stuff sau Învățături pentru Andreea (Tracus Arte, 2016; 3 ediții); Electric Puzzle (Neuma, 2017); Ce mult te-am iubit! (Libris Editorial, 2018); Facts of life (Junimea, 2018).

Referințe critice: Paul Cernat, Liviu Comșia, Nina Corcinschi, Augustin Doman, Horia Gârbea, Adrian Lesenciuc, Nicoleta Milea, Felix Nicolau, Cătălin Stanciu, Laurențiu-Ciprian Tudor, Elena Vieru, Răzvan Voncu. Referințe în dicționare, istorii literare: Nina Corcinschi, Cărțile care mă iubesc (Jnimea, 2016); Răzvan Voncu, Prozatori români de azi (Cartea Românească, 2024); Adrian Lesenciuc, Critica de direcție, vol. II. Inelul. Mărimi scalare (Junimea, 2024).

„Îmi place mult, în Life stuff, bine ascunsul palier polemic al cărții. Sub polemica superficială, «civică» a la Facebook, la adresa realității, se ascunde o alta, profundă, de factură literară. Cezar Pârlog scrie un text care, pe un palier satisface gustul generației sale (egografie, simulacre, marginalitate, tragic al derizoriului, etc), iar pe de altul, de adîncime, îl subminează. E multă tristețe în privirea pe care naratorulo proiectează asupra lumii și destulă nostalgie pentru o viață mai plină de conținut, ca și pentru o literatură mai înaltă. Chiar și pan-erotismul și aplecarea către dionisiac, atunci cînd nu sînt o simpatică poză, sînt semne ale acestei melancolii a lui «ce-ar fi putut să fie», a unei normalități, se pare pierdute, pentru totdeauna.Fără multă publicitate, Cezar Pârlog a început un drum în proza noastră de azi, cu maturitate și cu prospețime a viziunii care-l evidențiază în peisajul, altminteri, destul de șters al auto-ficțiunii și mizerabilismului (pardon: minimalismului!) contemporan. Life stuff e un volum inteligent alcătuit și bine scris, care confirmă traseul ascendent al autorului.” (Răzvan Voncu, Prozatori români de azi, 2023)

„Aflat la vîrsta deplinei maturități, Cezar Pârlog e un prozator care se camuflează cu naturalețe complice în culorile cotidianului urban, pentru a ne spune mici povești despre viața noastră cea de toate zilele. Scrise cu umor conținut, povestirile sale alcătuiesc un caleidoscop pe cît de atașant, pe cît de derutant; ele amintesc uneori de microprozele lui Florin Iaru din volumul Fraier de București. Life stuff sau Învățături pntru Andreea este, sîntem lăsați să înțelegem, o «instalație», ca în artele contemporane.O instalație narativă, evident asamblată cu materialul clientului. Cu talent și cu un simț exersat al detaliului – în fond, atît Dumnezeu, cît și Diavolul se ascund în detalii! - , autorul mimează naivitatea și te asaltează cu instantanee multicolore, pînă cînd te trezești că-ți trage covorul realului de sub picioare și te aruncă în alte realități. Poți să te trezești atunci în viitor (un viitor care nu sună neapărat bine...), într-un nou basm, cu Alba-ca-Zăpada sau în lumea celor care nu cuvîntă. Venit după un prim volum de proză scurtă – eclecticul Flori, fete fițe sau băieți, insuficient observat -, Life stuff nu e o promisiune. E o confirmare. S-ar putea ca ea să aparțină unuia dintre cele mai interesante new entries din proza românească recentă.” (Paul Cernat, New Entry, Life stuff sau Învățături pentru Andreea,  2016, coperta 4)