Corina Ozon

S-a născut la Timișoara și locuiește în București. A absolvit Facultatea de Filologie, secția Română-Franceză (Universitatea de Vest din Timișoara) și Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (Universitatea București). Are un doctorat în cotutelă română-franceză (Universitatea București și Universitatea Paul Valéry Montpellier 3) și este cadru didactic universitar asociat invitat la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării și Facultatea de Litere- Universitatea București. Este realizatoarea podcastului „Rețeaua de povești” și a proiectului online dupa35.com.. A debutat în 2014 cu u Zilele amanților (Herg Benet), devenit primul volum dintr-o serie de șase cărți (2014-2021), care a strâns o comunitate mare de cititori. A contribuit cu proze în mai multe volume colective și a publicat în reviste culturale. Cărțile autoarei au fost prezentate și la evenimente în afara țării : Londra, Roma, Torino, ICR Bologna, Madrid, Lyon, Chambéry, ICR Viena, Toronto, Montreal, Detroit, Chicago, ICR Tel Aviv, Paris. Cartea de debut „Zilele amanților” a fost pusă în scenă de Teatrul independent „Teatru la infinit” (Sibiu) în anul 2019. În 2025, romanul Tentații a fost tradus în limba franceză cu titlul Le bonheur est un acte de courage, publicat în Franța la Rafael Éditions. În anul 2015, Corina Ozon a fost primul autor român premiat cu Silver for Excellence la Gala internațională PR Award, pentru promovarea cărților în online, iar în 2017 a fost în Top 100 femei de succes realizat de revista Capital.

Opera: proză: seria Amanții (Herg Benet): Zilele amanților (2014); Nopțile amanților , (2015), Amanții 3.0 (2015); Divorțurile amanților (2018); Drumurile amanților (2018); Carantina amanților (2021); Până când mă voi vindeca de tine (Herg Benet, 2016, reed. 2019); Tentații (Herg Benet, 2016); Codul lui Zoran (Herg Benet, 2018); Dincolo de furtună (Herg Benet, 2019); Povești scrise în palmă (Național, 2022); Cineva în orașul ăsta te iubește (Trei, 2023); eseuri: Despre iubire, cu instrucțiuni de folosire (Univers, 2017); Voci digitale în pandemie. Mediatizarea online a scriitorilor prin autoexpunere. Strategii de promovare a cărților (Tritonic, 2023); literatură pentru copii: Motanul Tomiță și 9 povești din magazinul pentru animale (Editura pentru Artă și Literatură, 2024).

Traduceri din opera proprie: Tentații (în franceză, Simona Ferrante; Rafael Éditions, 2025).

Referințe critice: Ana Barton, Violeta Borzea, Rodica Bretin, Dan Burcea, Doru Căstăian, Mihai Dinu, Adrian Lesenciuc, Cleopatra Lorințiu, Cristina Nemerovschi, Alexandru Petria,  Daniela Rovența-Frumușani, Liviu Surugiu, Mihaela-Alexandra Tudor, Stelian Țurlea, Alexandru Voicescu.

„Scriitura Corinei Ozon reușește un lucru cu adevărat dificil. Să abordeze într-o manieră lejeră un subiect aparent frivol și să dea în același timp impresia de seriozitate și profunzime. De fapt, textele Corinei nu sunt frivole, dar relevă, în maniera unui Milan Kundera, de exemplu, superficialitatea ca structură a lumii și, în special, a lumii oamenilor moderni, care iubesc pe fugă, colorat, zgomotos și la limita inconsistenţei. Literatura aceasta se citește cu plăcere și cu anxietate pentru că ne regăsim total în ea, pentru că plângem și râdem în ea, pentru că ne privim ca într-o oglindă. Iar râsul, iarăși în cheia lui Kundera, survine eliberator din contemplarea zadarnicelor și veșnicelor chinuri ale dragostei, puse iar și iar în aceleași «ridicole iubiri».” (Doru Căstăian, 2015)

„Poveștile scrise în palmă ale Corinei Ozon își găsesc locul în paginile acestei cărți precum constelațiile luminând pe un cer senin sub ochiul atent al unei naratoare care încearcă să sesizeze dincolo de cuvinte fulguranța unei nostalgii ce traversează sufletul însetat de iubire, amintind neîncetat urgența trăirii depline, a iubirii fără măsură și a suferinței care pândește la fiecare colț. […]. Exercițiul din acest volum de proză scurtă al Corinei Ozon constă tocmai în a sesiza această parte luminoasă a ființelor pe care le pune în scenă. Pentru aceasta, ea face apel la un aliat fidel, identificat în această sintagmă sugestivă, puternică despre capacitatea de reziliență a ființei care caută fericirea adevărată: „între gest și cuvânt este timpul care vindecă”.” (Dan Burcea, 2022)