Daniel Puia-Dumitrescu

N.14 aprilie 1980, Brașov. Istoric literar, poet, traducător. A studiat teologia la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, apoi a urmat cursurile masteratului de teologie si studii pastorale al Universitatii din Leeds, Marea Britanie. A continuat cu studii filologice, absolvind masteratul de scriere creatoare si traduceri (2009) si sectia de romana-engleza (2012) ale Facultatii de Litere din cadrul Universitatii „Transilvania” din Brasov. Este doctor in filologie (noiembrie 2013). Preot. Membru al Uniunii SCriitorilor din România, filiala Brașov, din 2021. Redactor și colaborator la numeroase publicații din țară. A colaborat la următoarele publicații: Corpul T,  Libris, Gazeta de Transilvania, Telegraful, Observator, Rondul de Sibiu, România Liberă, Jurnalul Național, Poesis International, Hyperion, Lumea Credinței etc. și la publicații online. A tradus din limbile engleză, franceză și italiană.. A publicat în volum traducerea din Ressurection  a Arhiepiscopului de Canterburry, Rowan Williams (2021). A publicat primul text literar pe platforma literară www.poezie.ro, în anul 2003. A debutat editorial cu poezie, cu volumul Mugur de stâncă (Marineasa, 2005). A fost inclus în Junii 007, antologia de texte literare coordonate de Alexandru Mușina (Aula, 2007) și în antologia de poezie Lumina de Avarie (Tracus Arte, 2012). Nominalizat la Premiul Tânărul critic al anului 2016 (agentiadecarte.ro), finalist al premiului pentru debut în istorie literară al publicației Observator cultural 2016, pentru O istorie a Cenaclului de Luni.

Opera: poezie: Mugur de stâncă (Marineasa, 2003);Povești cu telecomandă (Tracus Arte, 2010);  literatură pentru copii: Meister Ulricus și Împăratul (ediție bilingvă, română-germană; Tipotex, 2011); Schitul Lacu, români din Athos. Povești cu tâlc pentru cei mici (Agnos, 2021); istorie literară: O istorie a Cenaclului de Luni (Cartea Românească, 2015); lucrări teologice: Christianism in Its Youth (Agnos, 2020); traduceri: Rowan Williams, Arhiepiscopul de Canterburry, Învierea (Agnos, 2021). A publicat numeroase studii și articole de teologie.

Referințe critice: Andreea Andrușca, Paul Cernat, Marius Chelaru, Cosmin Ciotloș, Eugen Istodor, Nicolae Manolescu, Marius Prochipiuc, Ovidiu Simion, Cristian Teodorescu, Cristian Vasile, Karin Zall.

„La origine o teză de doctorat a tînărului poet şi critic braşovean Daniel Puia-Du­mitrescu, O istorie a Cenaclului de Luni (Cartea Românească) este prima abordare socioistorică apărută pînă acum despre această grupare cu rol-cheie în literatura română a ultimelor decenii. Amplu documentată, bazată preponderent pe metoda interviurilor multiplu focalizate cu participanţi la cenaclu şi pe cercetarea arhivelor disponibile, lucrarea lui D.P.-D. oferă o bază de date inconturnabilă pentru orice investigaţie viitoare a fenomenului, o descriere densă a mediului instituţional, dublată de o imersiune în intimitatea unei epoci şi în atmosfera universitară a formării generaţiei ’80. Foarte importante mi s-au părut a fi, între altele, observaţiile care identifică în asemenea medii potenţiale nuclee ale societăţii civile de după 1989. Ceea ce reiese cu pregnanţă din succesiunea şi suprapunerile rememorărilor e politica implicită a Cenaclului, de la rolul de interfaţă strategică multiplă al lui Nicolae Manolescu, la ierarhiile interne ale comunităţii generaţioniste, cu regulile şi codurile ei nescrise, cu aliaţii şi adversarii ei, cu modurile sale specifice de a interacţiona cu Sistemul..” (Paul Cernat, Observator cultural, nr.814/2016)

„Nu este prima lucrare despre Cenaclul de luni, dar este, dacă nu mă înșel, a doua scrisă de cineva pentru care cenaclul de la Casa studențșilor „Grigore Preoteasa” (1977-1983) este istorie. Et pour cause: autorul s-a născut în 1980. Concepția cărții este diferită de cele anterioare. În „Introducere”, Daniel Puia-Dumitrescu excplică de ce a socotit necesar să recurgă într-un studiu cu caracter istoric la „tehnici sociologice”, citând numele câtorva autorități în materie. Explicația mi s-a părut un pic fastifdioasă. Cartea e structurată astfel: n prim capitol examinează prezența membrilor Cenaclului în arhivele fostei Securități; al doilea trasează istoria propriu-zisă a Cenaclului prin intermediul unor interviuri solicitate de autor membrilor sau prin intermediul unor intervenții publicistice ale unora dintre ei. Important este că autorul a consultat dosare aflate la CNSAS, din care extrage informații pe care le consideră utile, nu atât pentru fizionomia morală și intelectuală a poeților, cât pentru atmosfera politică în care s-au ținut ședințele Cenaclului. Această țintă a studiului îl determină, probabil, pe Daniel Puia-Dumitrescu să arunce o privire și în dosarele unor scriitori care nu s-au numărat printre membrii Cenaclului, dar pe care îi consideră „apropiați” acestora. Dacă participanții au exclusiv dosare de urmărire informativă, printre „apropiați” sunt și câțiva informatori, recrutați tocmai spre a-i „supraveghea” pe colegii lor” (Nicolae Manolescu, România literară, 2016)