Denisa Crăciun

N. 8 octombrie 1977, Craiova. Poetă, traducătoare. Fiica Floarei și a lui Titi Crăciun. Doctor în literatură comparată la Universitatea Clermont-Auvergne, Franța (2016), postdoctorat la Universitatea Pasquale Paoli din Corté, Corsica (2024). Profesor universitar. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov (din 2022). Locuiește în Clermont-Ferrand. A debutat cu poezie în revista Bilete de ucenici (1993), revista liceului „Tudor Arghezi” din Craiova. Debut editorial în limba franceză cu volumul Cennare è focu di ogni vita (Cenușa și focul oricărei vieți, editat de Centrul Cultural al Universității din Corsica, 2006) și în limba română cu volumul Incipit vita nova (Editura Timpul, Iași, 2018). A tradus în limba română din Tristan Tzara, Salah Stétié, Vénus Khouri-Ghata, José Manuel de Vasconcelos. A tradus în franceză din propria operă și din poeți români contemporani.

Opera: poezie: Cennare è focu di ogni vita (CCU, Corsica, 2006); Incipit vita nova (Timpul, 2018); Între Sistolă și epistolă (Eikon, 2021); La fleur de figuier (Unicité, 2022); Estera (Aius, 2022); Danse Lilith/Balla Lilith (ed. bilingvă, Unicité, 2023); Dies irae (Hertzog, 2023); traduceri: Tristan Tzara, Cinéma calendrier du cœur abstrait. Maisons /Cinema calendar al inimii abstracte. Case (Aius, 2017); Salah Stétié, L’Autre côté brûlé du très pur/ Cealaltă parte arsă a celui prea pur (Timpul, 2018); Vénus Khoury-Ghata, Allumer sa lampe vole un morceau à la nuit/ Aprinzi lampa și o bucată de noapte zboară (Timpul, 2018); José Manuel de Vasconcelos, Em torno de crateras/Autour des cratères/Ingiru à e boccaffocu/În preajma craterelor (Albiana, 2024);

Traduceri din opera proprie: Danse Lilith/Balla Lilith (traducere în corsicană de Ghjacumu Thiers, Unicité, 2023).

Referințe critice: Constantina Raveca Buleu, Florian Copcea, Luminița Cornea, Jean-Pierre Dubost, Toma Grigorie, Adrian Lesenciuc, Angela Nache Mamier, Petrișor Militaru, Cassian Maria Spiridon, Ada Stuparu, Anca Șerban, Dumitru Velea, Thomas Vercruysse,   Ștefan Vlăduțescu, George Vulturescu.

„La capătul tuturor ipostazelor sale, arta poetică a Denisei Crăciun poate fi concentrată în covingerea că „poezia e delir un delir beatific sublim” (poemul Află), adevăr străin confraţilor fără har. Deseori, fragmentele veterotestamentare şi secvenţele cristice (…) suportă hibridizări de ordin esoteric, panteist sau mitologic. Astfel, poemul Şi mai sus încorporează în logica sa ascensional‑spirituală o creatură benevolentă din mitologia persană numită Simorg, metaforă a divinităţii în sufism (o găsim în Manavi/ Mathnavi, unul dintre cele mai influente texte ale literaturii Islamului, scris în a doua jumătate a secolului al XIII‑lea de către faimosul poem Rumi): „Un foc în noapte/ unitar şi multiplu/ mi‑ai dăruit două iubiri/ două anotimpuri/ într‑unul mi‑am tăiat inima/ şi‑am aruncat‑o câinilor din lanţ/ iar în celălalt alături de Simorg/ am zburat pe muntele Qaf/ şi mai sus/ printre fulgere/ tu erai/ fără ochi/ te‑am privit/ fără gură ţi‑am zis/ te iubesc cu două iubiri”. Dintr‑o cu totul altă sferă vine Tipheret, cel de‑al şaselea element din Arborele Sefirotic, asociat, printre altele, spiritualităţii şi frumuseţii, a cărui unicitate relaţională garantează transmutarea şi inversarea polarităţilor. Acestora li se alătură Marea Zeiţă, dar şi Lilith (figura centrală din Danse Lilith, volumul poetei apărut în limba franceză) în poemul Cea de‑a doua venire a Ei, într‑un subtil exerciţiu de remitologizare cu subtile implicaţii esoterice” (Constantina Raveca Buleu, Contemporanul, nr. 12/2023)