Eduard Dorneanu

N. 1 octombrie 1968, Mălini, jud. Suceava. Fiul Alexandrinei și al lui Neculai Dorneanu. Poet, prozator. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2017. Membru de Onoare al The United Nations of Art and Science (UNOTA), membru de Onoare al Consiliului Internațional pentru Arte/Secțiunea Literatură. A debutat în anul 2011 în revista Luceafărul de dimineaţă. A publicat poezii, articole şi proză în revistele: Timpul, Luceafărul de dimineaţă, Antares, Cultura, Dunărea de Jos, Boema, etc. sau articole în publicațiile online.A debutat editorial în 2011 la Editura Eurograph, Cluj-Napoca, cu volumul de poezie Gothic. Nominalizat pentru ,,personalitatea anului’’ (secțiunea ,,Literatură’’) - zona Suceava în Campania ,,Oamenii Timpului’’-2015.  Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Filiala Brașov a Uniunii Scriitorilor din România și Asociația Culturală Libris Cultural pentru volumul Poetica; Premiul ,,Mihail Sebastian” acordat de revista brăileană ,,Poem Caffe’ pentru același volum.

Opera: poezie: Gothic (Eurogaph, 2011); Frăţia trandafirului rupt (Eurogaph, 2011); Jurământul Templierului (Erograph, 2011); Rugăciunea de piatră (Eurograph, 2011); Neînţelese dimineţi (Eurograph, 2011); Jurnalul apelor purpurii, antologie (Eurograph, 2011; reed. Tracus Arte, 2020); Sacra Erotica (Tracus Arte, 2015), Sublimare (Eikon, 2017); Poetica (Eikon, 2021); Amprentele iubirii (Eikon, 2022); Dezmugurire (Editura Universitară, 2024); proză: Jurnal de nopţi şi dimineţi risipite (Editgraph, 2011); Jurnal de primăvară mutilată (Editgraph, 2011); 7,63 (Eikon, 2013); Mălini (Eikon, 2014); Departe de Troia (Eikon, 2016); Mălini, vol. II (Eikon, 2017), Mălini, vol III (Eikon, 2018), Mălini, vol IV (Eikon, 2020)

Referințe critice: Ruxandra Anton, Liviu Antonesei, Carmen Ardelean, Christian Crăciun, Kopi Kyçyku, Iolanda Malamen, A.G. Secară, Valeria Manta Tăicuțu, Stelian Țurlea, Radu Voinescu.

„Eduard Dorneanu, în ciuda dublului, pentru poezie şi proză, şi evidentului talent cu care este înzestrat nu se bucură de reputaţia pe care o merită. Nici măcar faptul că a publicat cîteva volume de poezie şi proză nu a ameliorat situaţia. Chiar şi eu l-am publicat, cu poezie şi proză, în Timpul, numai pentru că mi-a atras atenţia asupra calităţii literaturii sale o prietenă comună, o poetă atentă şi la creaţiile altora, nu doar la ale sale. Da, talentul său este chiar de calibrul 7,63, cum dovedeşte şi volumul ce poartă acest nume, pentru că literatura este o armă superioară tuturor celorlalte, cu pistolul mitralieră în frunte! Este uimitor modul în care autorul reuşeşte să ridice banalul vieţii, ba chiar şi al ,,vieţii la ţară" pînă la graniţele - adesea, dincolo de ele - magicului şi miraculosului. Vorbind despre antologia Jurnalul apelor purpurii (Tracus Arte, 2012), Radu Voinescu scria în prefaţă: ,,Poeticitatea atroce a acestei cărţi o individualizează în peisajul nostru literar". Lucru pe care îl pot scrie cu inima liberă şi în legătură cu această nouă apariţie. Ar mai trebui ca şi critica literară să devină atentă la individualităţi, nu doar la fenomene de grup, de gregaritate literară. Autorului îi doresc şi mult noroc, că talent poartă cu carul prin viaţa asta, iar editurii să dea o lovitură de calibrul 7, 63...”. (Liviu Antonesei)

„Sentimentele sunt dintre cele mai puternice la Eduard Dorneanu. El trece in decupajul poemelor sale fapte si intamplari dramatice ori de-a dreptul tragice, extrase dintre negurile unui timp revolut. Limbajul care realizeaza acest transfer, aceasta codare a istoriei nu este unul din cale-afara de vetust, ci mai curand are vesmantul specific timpului nostru. Si totul se intampla pentru ca la mijloc, sugereaza el, exista ceva care seamana cu o predestinare: "Cu 16 zile inainte de a ma naste am auzit moartea recitand dintr-o carte a tristetii,/ Si vocea ei domolea orice furtuna. Eu incepeam sa imbatranesc./Parintii mei petreceau alaturi de personajele lui Charles Dickens./ Imi cautau un nume printre eroi imaginari,/ in lumea celor inchisi in trecutul apatic." Trecutul devine viu sub privirea intoarsa catre inapoi a lui Eduard Dorneanu.” (Radu Voinescu)