George Bogdan

Nume sub care semnează Gheorghe Bogdan, n. 26 octombrie 1950, Vălenii de Munte. Fiul Elisebatei și al lui Gheorghe Bogdan. Poet. Începe să scrie din clasa a IX-a la Liceul Al. I. Cuza din Ploieşti. A absolvit Facultatea Industria Lemnului, Universitatea „Transilvania” din Braşov. A lucrat ca inginer la Întreprinderea de Prelucrare a Lemnului din Iaşi. Frecventează, începând din 1976 Cenaclul Junimea. Participă la mişcarea publică din decembrie 1989 de înlăturare a regimului comunist, pe 14 decembrie fiind prezent în Piaţa Unirii din Iaşi, locul unde revolta anticeauşistă a fost înăbuşită de regimul dictatorial. În 1992 se mută la Bucureşti şi devine ziarist la Dimineaţa, ulterior consilier la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. A debutat în 1978. A publicat poezie în revistele Luceafărul de dimineaţă, Amfiteatru, Cronica, Argeş, Antares ș.a. Debutul în volum s-a produs în 2013 cu volumul Tărâmul cu dimineți putrede, apărut la Editura Eminescu. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Brașov, din 2016. În 2014 i se acordă Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Braşov, pentru același volum. În 2015 primeşte Premiul pentru Poezie al Revistei literare Luceafărul de dimineaţă.

Opera: poezie: Tărâmul cu dimineți putrede (Eminescu, 2013); 1, Casa Revoltei (Tracus Arte, 2014); Dincolo de Calea Victoriei (Tracus Arte, 2015).

Referințe critice: Liviu Antonesei, Constanța Buzea, Marian Drăghici, Ioan Groșan, Adrian Lesenciuc, Mihaela Malea Stroe, Marius Oprea, Ion Roșioru, Eugenia Țarălungă.

„Atipic prin tematica poemelor, ca și prin zãbava dintre scrierea și publicarea unei excepționale cãrți ce are șanse enorme sã se înscrie drept cap al unei serii paradigmatice, George Bogdan e un poet în toatã puterea cuvântului, iar atitudinea sa civicã e una care-i face cinste și îndreptãțește așteptarea febrilã a viitoarelor sale apariții editoriale cu valențe documentare pe care timpul le va spori. Ca istoria sã nu se mai repete nu trebuie sã-i uitãm niciodatã ororile și rãtãcirile ideologice: iatã morala intrinsecã a cãrții pe care am citit-o pe nerãsuflate pentru noutatea și frumusețea ei.” (Ion Roșioru, Bucureștiul literar și artistic, nr.6(33)/2014)

„După cum mărturisește poetul George Bogdan, în prezentul volum (publicat la Editura Eminescu, București, în 2013) „aduce în față adnotările” de la Iași, „din anii de oțel ai dictaturii 1986, 1987, 1988 cu pana anului 2013”. Unul dintre meritele lui George Bogdan este că nu se oprește strict asupra acelor ani (de criză), ci se întoarce în timp pe vremea jertfelor se sânge ale luptătorilor anticomuniști, ochiul critic văzând și prezentul „capitalist” cu tarele lui. Prima stare pe care mi-a generat titlul „Tărâmul cu dimineți putrede” a fost lipsa de speranță, stare care cred că ne-a incercat pe toți trăitorii anilor '80. Citind Stampele din prima parte a cărții am avut senzația că, înainte de a vedea imaginea imprimată, stampa, aud scrâșnetul materialului dir din care e făcută matrița. Poate de aceea mi-aș îngădui să numesc lirismul lui George Bogdan un lirism metalic, degajând luciditate și forță, contururi precise, în măsură să dea acuratețe imaginilor de pe stampele primei părți sau din tablourile celei de a doua. Subtitlul părții a doua („Noaptea de dincolo de cortina de fier”) conține o altă sugestie - a trecerii abrupte de la „diminețile putrede” la întunericul nopții, că pe un tărâm blestemat, unde lumina zilei nu există” (Mihaela Malea Stroe, Poezia, nr.9-12/2016).