Ionel Simota

N.13 iulie 1971, sat Frenciugi, Șcheia, jud. Iași. Fiul Elenei și al lui Constantin Simota. Poet. Absolvent al Liceul Teoretic „Nicolae Iorga”, profilul filologie. Studii universitare în domeniul științelor juridice. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2007. Colaborări la publicațiile Gând românesc, Cetatea culturală, Dealul Melcilor, Luceafărul, Vremea, Vatra veche, Caietele de la Araci. Colaborator cu poezie la volumele colective Un fel de colind (1996); Flacără și vis (1996); Cuvinte întrupate (2004, 2008); Florilegiu (2013). Membru și ulterior președinte al Cenaclului Buna Vestire din Miercurea-Ciuc. A debutat în revista liceului, Axa. Debut editorial cu volumul de versuri Dialog în cer, 1995. A colaborat în diverse recitaluri cu actorii Camelia Paraschiv-Katai și Sergiu Aliuș de la Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu-Gheorghe. În 2022, Ioan Lăcătuș și Ciprian Hugianu publicau la Editura Eurocarpatica din Sfântu-Gheorghe lucrarea Profesioniștii noștri. 32 Ionel Simota la 50 de ani. Premii literare: Premiul filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru poezie în 2010 pentru volumul Desculț printre cuvinte. Premiul „Cartea anului” pentru Capitol cu îngeri dintr-un volum colectiv (Magic Print, 2016) în cadrul Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România. I s-a decernat în 2019 Premiul Pro Harghita din partea Consiliului Județean Harghita.

Opera: poezie: Dialog în cer (Alutus, 1995); Frânturi de zbor (Miercurea-Ciuc, 1995); Ramuri de dor (Miercurea-Ciuc, 1997); Poeme (Miercurea-Ciuc, 1999); Lumina cuvântului meu (Neptun, 2000); Casa cu salcâmi (Eurocarpatica, 2002); Îngerul meu (Eurocarpatica, 2003); De dorul tău (Neptun, 2003); Turnul tăcerii, antologie (Eurocarpatica, 2006); La poalele ochilor tăi (Eurocarpatica, 2006); Aripi de cenușă (Eurocarpatica, 2008); Desculț printre cuvinte (Eurocarpatica, 2009); Opere complete, vol.I, II (Eurocarpatica, 2012); Tăcerea îngerilor (Eurocarpatica, 2012); Dialog în cer, antologie (TipoMoldova, 2014); Cântare pământului (ePublishers, 2014); Cântare şi tăcere, antologie (Eurocarpatica, 2015), Caligrafia iubirii (Magic print. 2015); Capitol cu îngeri dintr-un volum Colectiv (Magic Print, 2016); Lecții cu fluturi (Magic Print, 2017); Poezii . Lecții cu fluturi, Sentimente cu păsări. Mirări (Artprinter, 2021); Pietrele care nu tac (Eurocarpatica, 2024). audiobooks: Mirări (Asociația Cenaclului Literar Buna Vestire, 2021)

Referințe critice: A.I. Brumaru, Ligia-Dalila Ghinea, Adrian Lesenciuc, Ramona Moldovan, Doru Munteanu, Raisa Pinteac, Vitalie Răileanu, Ion Topolog, George Țărnea. Referințe în dicționare, istorii literare: B. Crăciun, D. Crăciun-Costin, Dicţionarul scriitorilor români de azi (Editura Porţile Orientului, 2011); acad. Mihai Cimpoi, Traian Vasilcău, Enciclopedia scriitorilor români sontemporani de pretutindeni (Tipografia Centrală, 2019); Ion Topolog Popescu, Lector-lictor, vol.I (Pastel, 2013). 

„Ionel Simota vine în poezia româna cu o voce aparte, proaspătaă și inconfundabilă. De la un volum la altul poetul se reinventează prin ton, mesaj, viziune, construcție, rostire și abordare într-o arhitectură care-i poartă propria amprentă și matrice. Un poet de factura intimistă, care se descoperă pe sine în prefacerile metaforice ale versului. E obsedat de cuvânt, de semantica lui, de puterea de a acoperi sentimentul și trăirea, într-o caligrafie proprie, în destinul ce i-a fost hărăzit sau și l-a asumat.Temele poetului sunt aceleași în fiecare carte, ca într-un veritabil catehism literar: pământul, străbunii, familia, copilăria, timpul, iubirea, patria, istoria, cuvântul, poezia, limba română, zborul, relația cu divinitatea, anotimpurile, îndoiala sau incertitudinea, ca universuri și stări ale rostului său in lume. ” (Doru Munteanu)

„Poetul Ionel Simota aduce nouă, cititorilor atenți, o poezie izvorâtoare din inadecvarea structurală a creatorului ei la realitatea la care, totuși, din mers, îți concentrează atenția:Eu scriu în limba pietrei/ Și-a facerii, și-a pâinii, / Cu sacra unduire prin suflete a mâinii, / Cu plâns nestins al vetrei / Precum am învățat, / Scriu cu oftat de sfânt, în pieptul meu lăsat, / Cu limba unui basm /Pecetluit pe creștet, / Cu sângele din neam, ce încă nu veșted... /Scriu apăsat, în suflet, /Ca totuși să rămână / Frumoasă încântare, în Limba Mea, Română... (Eu scriu, p.24). Astfel poetul încearcă să realizeze o sinteză a motivelor lirice ale cărților sale anterioare, prezente tocmai cu punctele de sprijin care i-au permis autorului să-și delimiteze un teritoriu liric aproape pragmatic. […] Poezia lui Ionel Simota pare izvorâtă din bonomia cu care poetul contemplă lumea, îmbinând rafinamentul cu demnitatea condiției fragile a omului ce reliefează expresia explorării asidue a unor motive care-i definesc stilul liricului inconfundabil, aflat pe aripa zborului poetic în adeziune...” (Vitalie Răileanu, Libis, nr.3/2021).