Mihaela MALEA STROE

Numele sub care semnează Mihaela Stroe, n. 17 iunie 1957, Brașov. Semnează și Rodica Marinescu. Fiica Silviei (n. Oțetea) și a lui George Malea. Poetă, prozatoare, eseistă. Absolventă a Facultăţii de Filologie, Universitatea „Babeş-Bolyai” (1980), doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti (2002). Profesor de limba și literatura română la Colegiul „Nicolae Titulescu” din Braşov (1980 – 2015). Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Braşov, din 2009. A debutat în revista Liceului „Andrei Şaguna”, Muguri, 1973. Debut editorial cu romanul „Fatimata”, Editura Arania, 1995. Colaborări cu poezie, proză, teatru, eseu şi cronică de carte la publicaţiile: Astra, Revista română, Şcoala braşoveană/Corespondenţe, Sinteze literare, Tribuna învăţământului, Gazeta de Transilvania,  Axioma, Tribuna, Tabor, Luceafărul, Vitralii, Dacia Literară, Cetatea culturală, Hyperion, Steaua, Observator cultural, Spaţii culturale, Sisif, Curtea de la Argeș, Aisberg, Mozaic, Euphorion, România literară, Utopiqa, Ziarul Lumina, La pas prin Brașov, Limba română (Chișinău), Biblioteca lui Dan Culcer, Südostdeutsche Vierteljahresblätter, Alternanțe, Lumină Lină. Colaboratoare la cinci volume colective. Membră în redacţiile revistelor Astra, Libris şi Vatra veche.. Poeme traduse de Hans Bergel și Valeria Manta Tăicuțu în limbile germană, franceză şi engleză. Premii literare: premiul pentru debut „Darie Magheru”, acordat de filiala Braşov a Uniunii Scriitorilor pentru volumul Fatimata (1997); menţiune specială, acordată de Uniunea Democrat Creştină – Braşov, pentru piesa „Remiza” (1998); premiul „Arania” pentru cercetare ştiinţifică, pentru volumul Darie Magheru. Trasee tragice, de la Sisif la Pygmalion (2002); Marele Trofeu în cadrul concursului judeţean „Braşovul văzut de tineri” pentru realizarea proiectului „Scriitori braşoveni” (2007); premiul „Cartea anului” al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul Clipa de grație (2022); medalie pentru colaborare la revista Curtea de la Argeș.

Opera: poezie: Spre al nouălea cer (Pastel, 2008); Anotimp fără nume (ediție cvadrilingvă: română, engleză, franceză, germană; Pastel, 2008); 7x7 poeme de iubire (Pastel, 2009); Poemele ființei și ale semnelor (KronArt, 2012); Clipa de grație (Eikon, 2016); Alfabestiar (Eikon, 2020); Acolo unde... începe singurătatea (Eikon, 2023); proză: Fatimata (Arania, 1995; reed. Eikon, 2017); eseuri, studii: Darie Magheru. Trasee tragice, de la Sisif la Pygmalion (2002); Eseuri (KronArt, 2018). A coordonat volumul De la copii pentru copii (Pastel, 2007). Prezentă în numeroase antologii, în română, germană și engleză, printre care: Verlorener Horizont  Fünfzig Gedichte aus dem Rumänischen Auswahl und Übersetzung von Hans Bergel (Noack Block, 2012, trad. Hans Bergel) și Daniel Ioniță, Testament – 400 de ani de poezie românească/ 400 years of romanian poetry (Aramis, 2019, trad. Daniel Ioniță, Daniel Reynaud, Eva Foster)

Referințe critice: Ștefan Borbély, A.I. Brumaru, Ion Bălu, Liviu Comşia, Christian Crăciun, pr. Theodor Damian, Adrian Hamzea, Rodica Lăzărescu, Adrian Lesenciuc, Angela Nache Mamier, Valeria Manta Tăicuţu, Emilian Marcu, pr. Constantin Necula, Bianca Osnaga, Octavian Soviany, Tudorel Urian, Elena Vieru.  Referințe în dicționare, istorii literare: Aurel Sasu, Dicţionarul Biografic al Literaturii Române (Paralela 45, 2006); Irina Petraş, Literatură română contemporană. O panoramă (Ideea Europeană, 2008; reed. 2012); Emilian Marcu, Vitrina cărţilor (un deceniu de singurătate... în bibliotecă). (Pim, 2013).

„Polivalentă, reactivă, slovenind cu sârg, Mihaela Malea Stroe află în/prin scris „pătimirea cea roditoare”. Poeta, râvnind „clipa de grație”, descoperă lumina iubirii (înveșnicind clipa) doar încercată de o Golgotă lăuntrică. În Fatimata, ca roman al feminității, prozatoarea ne avertizează că „pustiul de cuvinte” ucide, îndemnând la scris; personaj-scriitor, Bogdana, în „Seara nucilor verzi”, degustând singurătatea, iubește așteptând „partea de lumină” și caută, cu „dezlegare” la scris, „cuvintele de penitență”, tămăduind lumea. Ca eseistă, răfuindu-se cu puzderia blogerilor anonimi, Mihaela Malea-Stroe își dezvăluie fibra de polemist; propunând „încercări de re-citire”, textele sale dovedesc informație precisă și mână sigură (de-ar fi să pomenim doar expedițiile erudite despre  „Miorița”, „Meșterul Manole”, Eminescu etc.).” (Adrian Dinu Rachieru)

„Sub toate aspectele, Mihaela Malea Stroe e „omul timpurilor noastre” şi al breslei literare din care face parte, respon­sabilizată fiind mai cu seamă de obligaţia de a descrie marasmul decât de aceea de a oferi soluţii de ieşire din el, fiindcă, indiferent de cât de cucer­nici am dori să ne arătăm, aproape nimeni nu mai crede că o imersiune în cristelniţă e, în sine, sufi­cientă, pentru a ne izbăvi de concertul apocaliptic care răsună în jurul nostru. În consecinţă, autoarea adastă, şi ea, pe cernoziomul răscolit al Apocalipsei şi al degenerescenţei planetare, selectând din grămăjoarele de cuvinte marcate cu aceeaşi literă, mici – şi, de multe ori, impecabile – scenarii convulsionale, care ar fi făcut, cu siguranţă, deliciul eminenţelor baroce, atrase cu precădere nu de sintaxa ca atare a declinului, cât de estetica acestuia.” (Ștefan Borbély)