Mircea Moț

Numele sub care semnează Teodor Mircea Moţ, n. 22 martie 1950, Târnova, jud. Arad. Eseist. Fiul Anei (n. Palade) şi al lui Terentie Moţ. Absolvent al Facultăţii de Filologie, Universitatea „Babeş-Bolyai”, doctor în filologie al aceleiaşi universităţi (1986). Profesor de limba română şi inspector de specialitate la Inspectoratul Şcolar al judeţului Hunedoara (1973-1999), inspector de specialitate la ISJ Braşov. A debutat în revista Familia, în 1967. Debut editorial în volumul colectiv Tineri poeţi (1970), apărut la Editura Tineretului, cu o prefaţă de Eugen Simion. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Braşov. Colaborări la publicaţiile: Astra, Contemporanul, Familia, Steaua, Orizont, Acolada, Cetatea Culturală, Vatra, Convorbiri Literare, Iaşul Literar, Apostrof, Tribuna, Mişcarea literară, România Literară etc. A coordonat lucrări cu caracter didactic.: Dicţionar de termeni literari cu aplicaţii (1999); Ghid pentru bacalaureat (împreună cu Gheorghe Crăciun, Florin Şindrilaru şi Nicolae Manolescu); Concepte fundamentale pentru studiul literaturii române (2011); Gramatica de la A la Z (2012); Dicţionar de personaje literare (gimnaziu); Dicţionar de personaje literare ( liceu);Dicţionar de texte literare interpretate pentru clasele V-VIII (2013); Sugestii de lectură. Clasa a V-a, clasa a VIII-a etc. Premiul pentru eseu al revistei Tribuna. Premiul Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor pentru volumul Poveşti în oglindă. Premiul „Cartea anului” pentru O capodoperă în șapte lecturi (2020).

Opera: poezie: Tineri poeţi, volum colectiv (Editura Tineretului, 1970); eseuri, critică și istorie literară: Despre Bacovia (Orator, 2002); Titu Maiorescu. Breviar (Aula, 2003); Ion Creangă sau pactul cu cititorul (Editura Paralela 45, 2004); Povești în oglindă  (Eikon, 2004, reed. 2008, 2009); Însemnări din La Mancha (Editura Academiei, 2015); O capodoperă în șapte lecturi (Ecou Transilvan, 2020); Complicități selective. Eseuri (Ecou Transilvan, 2022). Literatură pentru copii: Doi motani năzdrăvani și prietenii lor (Ecou Transilvan, 2020).

Referințe critice: Cezar Boghici, Viorel Chirilă, Al. Cistelecan, Adrian Costache, Constantin Cubleşan, Mircea Doreanu, Gheorghe Grigurcu, Lucia Hardauţ, Liviu Ioani, Viorel Mureşan, Lacramioara Stoie, Nicolae Stoie, Florin Şindrilaru, Simona Vasilache, Cristian Vieru. Referințe în dicționare, istorii literare: Aurel Sasu, Dicţionarul biografic al scriitorilor români (Paralela 45, 2006); Constantin Cubleșan, Ion Creangă în conștiința criticii (Tribuna, 2006); Gheorghe Grigurcu, Reflecții critice (Convorbiri literare, 2008).

„Fin degustător al creațiilor literare, Mircea Moț nu le abordează de regulă „din prima“, ci, posibil, după lecturi repetate, într-un spirit meditativ, întorcându-le pacient pe mai multe fețe, menționând nu o dată mai multe unghiuri de înțelegere. Tactica d-sale exegetică e diversă. Uneori ia în vizor „centrul“ spre a-i găsi componente, nuanțe, tangențe neluate în seamă până acum, alteori se aplică asupra elementelor „marginii“, căutând a stabili itinerariile acestora, uneori sinuoase, care le apropie de „centru“. Al doilea procedeu e mai frecvent. Nimic improvizat, totul bizuit pe o reflexivitate atentă, pe o disciplină „ardeleană“. Anevoie ar putea fi contrazis, combătut. O atare onestitate „gospodărească“ nu exclude tentația disociativă și asociativă, într-un cadru în care apar oportune referințe la autori deopotrivă autohtoni și străini. Fără grabă, Mircea Moț construiește imagini critice plauzibile grație solidității investigative, tinzând la limpezimile unui bilanț.” (Gheorghe Grigurcu, România literară, nr.8/2022)

„În două decenii de eseistică, critică și teorie literară, Mircea Moț ajunge, cu Complicități selective / eseuri, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2022, la a cincea sa carte cu acest profil. Celelalte sunt de literatură pentru copii sau îngrijiri și adnotări de ediții din operele altor scriitori. Cuprinsul e heteroclit, atât sub raportul vârstelor literaturii, cât și în privința genurilor și speciilor abordate. Scriitorii clasici, indiferent de secol, au parte de câte două, trei sau chiar patru eseuri succesive. Întâlnim aceeași critică simbologică și tematică din cărțile precedente, numai că dusă acum la citirea textului cu lupa și desfacerea lui până la ultima fibră.” (Viorel Mureșan, Caiete silvane, 2022).