Nicu Alifantis

Numele sub care semnează Nicu-Valeriu Alifantis. N.31 mai 1954, Brăila. Poet. Fiul al Evdocsiei  și al lui Menelaus Alifantis. Studii de teatrologie la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică. Muzician, actor, cântăreț, compozitor. Membru al Uniunii Teatrale din România (UNITER) din 1990, al Uniunii Cineaștilor din România (UCIN) din 2015, al Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România (APLER) din 2022 și al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov din 2024. Debut componistic în 1972, Furtuna de Ostrovski, Teatrul „Mari Filotti” din Brăila, debut scenic în 1973, Televiziunea Română, debut discografic în 1976 cu EP-ul Cântec de noapte, Electrecord. A debutat editorial cu volumul Scrisori nedesfăcute (Editura Nemira, 1997). Poeme traduse în engleză de Daniel Ioniță, Testament. Anthology of Romanian Verse (Sydney, 2016). Premiul UNITER pentru muzică de teatru (1991); Premiul pentru muzica de scenă din spectacolul Ubu Rex cu scene din Macbets (1991); Premiul pentru muzică de teatru, Constanța (19995); Premiul pentru muzică de scenă de la spectacolul Cadavrul viu (2002); Cetățean de onoare al Municipiului Brăila (2017); Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004).

Opera: poezie: Scrisori nedesfăcute (Nemira, 1997, reed. 2014); Face carte (Alifantismusic, 2014, reed. 2016); 45 de poeme la întâmplare (Alifantismusic, 2018, reed. 2025); Între ieri și mâine (Tracus Arte, 2020); Bazar (Alifantismusic, 2025); alte genuri: Dicționarul lui Alifantis (Alifantismusic, 2014, reed. 2019); Memorabilia - A treisprezecea noapte. Albumul colecției Alifantis (Editura Muzeului Literaturii Române, 2022); cărțile albumelor (carte + disc): 5 săptămâni în balon, vol. I și II (Alifantismusic, 2006); Mozaic (Alifantismusic, 2013); Șotron, carte de colorat (Alifantismusic, 2015); Țara de unde vin... (Alifantismusic, 2018); Memorabilia - Theatre Music Collection (Alifantismusic, vol. I Muzică de teatru, 2018; vol. II Recitaluri, 2018; Cartea discurilor, 2018); Carnet de soldat. Cartea concertului la UM 01671 (Alifantismusic, 2019); Cincizeci de ierni peste decembrie (Alifantismusic, 2019), Leoneedislove (Alifantismusic, 2021); Cartea Discului N. Alifantis - N. Stănescu (Alifantismusic, 2023);  Cartea Discului A. Frățilă - N. Stănescu (Alifantismusic, 2023); alte lucrări: Alina Celia Cumpăn, Wasted Gift/ Har risipit, (Kindle Edition, 2015); Daniel Ioniță, Daniel Raynaud, Adriana Paul, Eva Foster, Testament. Romanian Poetry from its Origins to the Present (Australian-Romanian Academy Publishing, 2016; 2020); Laurențiu-Ciprian Tudor, Jurnal de cuplu/ A couple’s diary (Brumar, 2019); Calendar haios pe-un an (Alifantismusic, 2022); Caiet program Corifeii 20 ani (Alifantismusic, 2023); Lucian Vasilescu, Alcoforado - o poveste (Integral, 2023); Laurențiu-Ciprian Tudor, Memorie de Alifant. Carte de taifas (Tracus Arte, 2023); Caiet program Alifantis & FragileBand. Poveste de iarnă. (Alifantismusic, 2023); Caiet program Alifantis & Zan. 30 de ani.  (Alifantismusic, 2023); Mirel Leventer, ARHimagini. Club A. (Mirel Leventer, 2024).

Referințe critice: Radu Beligan, Emil Boroghină, Emil Brumaru, Tudor Gheorghe, Daniel Ioniță, Ion Lucian, Marius Manta, Horațiu Mălăele, Marin Moraru, Dragoș Adrian Neagu, Nichita Stănescu, George Stanca, Ioana Todea, Marius Tucă, Laurențiu Ulici.

„Nicu Alifantis ne scrie cu sufletul pe cântecul vieții fiecăruia din noi cuvintele-i simple, afectuoase, dulci-amare, lăsându-ne destrămați o clipă, reînviindu-ne apoi, mai bucuroși, mai teferi, întru poezia-i caldă. În inima mea, toată blândețea-l simte poet de când lumea și-s fericit să o spun și altora. Și s-o repet până la îngeri!”. (Emil Brumaru, 1997)

„Poeticitatea muzicii?! Ei bine, da în pofida aparentei nepotriviri terminologice. Vreau să spun că în compozițiile sal mai tare decât gândirea muzicală e gândirea poetică. Și nu trebuie să fii decât un bun ascultător ca să înțelegi asta...

Și are sigur legătură cu natura interiorizată și stăruitor reflexivă a unui poet pe care masca histrionică, proprie actorului și, în genere, omului de scenă, începe să-l doară și să i se revele xa o subminare a chipului adevărat, ca o deviere de Destin.” (Laurențiu Ulici, 1997)