Roxana Baltaru

Numele sub care semnează Roxana-Diana Baltaru, n.11 aprilie 1991, Rădăuți. A copilărit în Vicovu de Sus. Poetă. Este absolventă a studiilor universitare de licență, master și doctorat la University of Essex (Marea Britanie). Lector universitar în sociologie la University of Warwick (Marea Britanie), actualmente conferențiar universitar la Universitatea din Bergen (Norvegia). Membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2024. A debuat în 2010 în revista Ramuri. În volum a debutat cu Grădina de naftalină (Casa de Pariuri Literare, 2021). A publicat poezie și proză în mai multe de antologii şi reviste literare: Vatra, Golan, Planeta Babel, Ramuri, Atitudini, Steaua, Convorbiri Literare, Tribuna, Luceafărul de dimineaţă, Poesis ș.a. A frecventat cenaclul literar „Zidul de Hârtie” (Suceava)  și a întemeiat cenaclul literar ,,Essex Solidarity”, frecventat de studenții români din Marea Britanie (University of Essex). Premii literare: Laureată a mai multor concursuri de poezie și proză, printre care: Marele Premiu, Concursul Naţional ,,Eusebiu Camilar şi Magda Isanos’’, poezie, 2010; Marele Premiu, Festivalul Naţional ,,Iulia Haşdeu’’, poezie, 2009; Marele Premiu, Concursul Naţional ,,Nichita Stănescu - Dreptul la timp’’, Ploieşti, poezie, 2010; Trofeul Concursului Naţional ,,Moştenirea Văcăreştilor’’, 2010; Premiul I, Concursul Naţional ,,Nora Iuga’’, 2010, poezie; Premiul I, Concursul Naţional ,,Moştenirea Văcăreştilor’’, 2010, secțiunile de proză și poezie; Premiul I, Concursul Naţional ,,Lucian Blaga’’, proză , 2010; Premiul I, Concursul Naţional ,,I.L.Caragiale’’ Ploieşti, proză, 2010. Volumul de debut a fost recompensat cu Premiul I la concursul ,,Porni Luceafărul”, secțiunea de Poezie în Manuscris (poezie nepublicată), 2021, Premiul II - Festivalul Național de Poezie „Nicolae Labiș“, ediția a 54-a, la secțiunea „Cea mai bună carte de poezie apărută în anul 2021” și Mențiune la concursul de debut în poezie ,,Alexandru Mușina”, 2021. În 2024 a primit Premiul I la Festivalul ,,Literatura Tinerilor” de la Neptun, organizat de Uniunea Scriitorilor din România.

Opera: poezie: Grăfina  de naftalină (Casa de Pariuri Literare, 2021). A publicat în reviste fragmente din romanul în lucru, Terminalul nostru, plecări.

A publicat lucrări științifice în domeniul sociologiei, în jurnale de specialitate precum: Higher Education, Studies in Higher Education, European Journal of Higher Education, și Globalisation, Societies and Education.

Referințe critice: Alexandra Alexandru, Al Cistelecan, Romeo Aurelian Ilie, Vlad Sibechi și Andrei Zbîrnea.

„Pare că prima grijă a Roxanei Baltaru în plimbările ei prin «Grădina de naftalină» este să nu dea ceva în foc, fie că-i vorba de nostalgii, fie că-i vorba de senzuale și erotice, fie că-i vorba de marginalii sociale. Cele scoase de la naftalină sînt aranjate în cadre biografiste, cu discretă dominanță tematică pentru fiecare secvență, dar și orînduite pe un fir aparent cronologic (sub forma unor capitole de biografie) și ținute într-o strictă disciplină minimalistă. Roxana veghează ca sub notațiile realiste – și cam deceptive – insinuanțele lirice doar să pîlpîie și nu cumva să prindă prea mare viteză de sugestie. Când «calcă pe asfalt», calcă pe asfalt și doar atît – în deplină denotativitate și într-un fel de conspirație tautologică între notație și real. Această «inapetență» pentru conotativitate e însă doar partea de provocare (Roxanei îi place să se joace, inclusiv de-a caligramarea), căci în partea de adevăr peste notațiile detașate, ca de spectator, cade întotdeauna o picătură narcotică. Roxana e o farmacistă subtilă a stărilor, făcîndu-le să survină aproape clandestin, dar inevitabil.” (Al. Cistelecan)

„Poemele Roxanei Baltaru pot fi descrise cumva ca un caleidoscop de imagini din trecut și prezent, ce se ciocnesc între ele ca într-o mișcare browniană, de unde și perpetua oscilare între estetica ermeticului și a elipsei, ce tinde să disloce logica discursului de pe fundamentele ei și discursul fluent, firesc, cuminte, chiar emoționant. Sunt poeme izvorâte fără doar și poate dintr-o minte și un suflet răvășite de schimbări- le bruște din viață, de imperativul adaptării la o nouă societate umană și de necesitatea rămânerii, măcar cu un sfert din suflet, acasă, în preajma celor dragi. În fond, avem de a face cu o poezie proaspătă, încă verde, ce lasă însă să se vadă mugurii unui discurs poetic de forță, de care ne vom bucura cu siguranță odată cu apariția următoarelor volume de versuri.” (Romeo Aurelian Ilie, Actualitatea literară, nr.115/2022)