Silviu Dudescu

N. 2 decembrie 1967, Onești. Poet. a fost, pe rând, elev la o școală profesională din Brașov (profil turnător formator), „voluntar” la „Șantierul Național al Tineretului” Poarta Albă-Midia- Năvodari, angajat la „Uzina Steagul Roșu” (Întreprinderea de autocamioane), student neabsolvent al Facultății de Drept din București, absolvent al Facultății de Științe Economice, masterand (între 2007-2009) la cursurile de scriere creatoare coordonate de Alexandru Mușina la Facultatea de Litere din Brașov, apoi masterand la cursurile de Arta Actorului (Universitatea de Arte din Târgu Mureș), actor în câteva zeci de filme, reclame și piese de teatru. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2024. A debutat literar în revista Astra în 1996. Debut editorial: Gândurile inimii, volum de versuri publicat la Editura Orientul Latin (2005). A fost inclus în volumul colectiv 13 al Cenaclului Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România, coordonat de Ion Topolog și Adrian Lesenciuc. A colaborat la revistele brașovene Astra, Corpul T și la Gazata de Transilvania/ Foaie pentru minte, inimă și literatură. I s-a acordat premiul pentru debut al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul 13 (c2design, 2006).

Opera: poezie: Gândurile inimii (Orientul Latin, 2005); Stand-up poetry (Transilvania Express, 2010); Espresso lung, fără zahăr (Tracus Arte, 2016); Eva și raiul domestic (Tracus Arte, 2023).

Referințe critice: Andrei Bodiu, Cristian Ghinea, Daniel Luca, Mihaela Malea Stroe, Ion Oprișor, 

„Silviu Dudescu este, mai întâi de toate, o persoană foarte interesantă. Economist de profesie și actor de vocație, Silviu Dudescu a trecut recent printr-o experiență-limită, o boală grea pe care cred că a învins-o în primul rând datorită naturii sale puternice și tonice. Poezia sa, care a trecut până astăzi prin varii “purgatorii”, inclusiv prin experiența masteratului de scriere creativă al Facultății de Litere a Universității Transilvania din Brașov, e rândul unei realități percepute ca spectacol, un spectacol comic și tragic totodată, în care eul e actant sau martor. Tocmai la poezia ca spectacol face trimitere și titlul volumului – Standt up Poetry. Este aici, dincolo de jocul de suprafață, o intenție de definire a poeziei ca punere în scenă.” (Andrei Bodiu)

„Într-o lume complice la propria banalizare – o lume aparent anostă, indiferentă – Silviu Dudescu încearcă, uneori cu disperare, să prindă clipa, clipa aceea esenţială, fulguraţia, strălucirea unică şi irepetabilă a unei faţete a cotidianului expusă efemer la lumină.  Clipa aceea esenţială, care dă sens existenţei. Clipa pentru care viaţa merită trăită. Cartea de faţă asta şi este. Dincolo de poezie, poem, poem în proză, este o colecţie de clipe esenţiale puse în ramă. Momentul ridicat la rang de instantaneu etern, rezumat al existenţei, precum vechile tabluri de nuntă, din care străbunicii ne zâmbesc şi acum, cu aerul conveţional-fericit al clişeelor sepia. Silviu Dudescu, poet al contemporaneităţii, care-şi construieşte lirica cu mijloace moderne, se află printre noi pentru a ne spune, la un „Espresso lung, fără zahăr”, ce se află dincolo de acest zâmbet şablon.” (Cristian Ghinea).