Simona Antonescu

N.20 ianuarie 1969, Galați. Prozatoare. Fiica Rodicăi și a lui Adrian Antonescu. A copilărit în localitatea Țintea, jud. Prahova. După absolvirea Liceului Constantin Dobrogeanu Gherea (actualul Colegiu Naţional Nichita Stănescu) din Ploieşti, a urmat cursurile Facultăţii de Chimie din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2017. A debutat în anul 2015 cu romanul Fotograful Curţii Regale, roman câştigător al Concursului de Debut al Editurii Cartea Românească şi al Premiului pentru Cartea de Debut al Uniunii Scriitorilor din România. De asemenea, Fotograful Curţii Regale s-a numărat printre finalişti la Festival du Premier Roman de Chambéry, în anul 2015. Romanul a devenit în scurt timp bestseller şi a fost reeditat în 2016, în prestigioasa colecţie Top 10+ a Editurii Polirom. În anul următor, Simona Antonescu a publicat la Editura Cartea Românească Darul lui Serafim, iar în 2017 a apărut la Editura Polirom romanul Hanul lui Manuc, reeditat în colecţia Top 10+, numărându-se printre romanele finaliste la Premiul Naţional pentru Proză Ziarul de Iaşi în anul 2018. Alte premii: Premiul Radio România Cultural, secțiunea Proză (2024), pentru romanul Chiajna din Casa Mușatinilor ; Premiul Național pentru Proză Ziarul de Iași (2024) pentru Chiajna din Casa Mușatinilor ; Premiul „Cartea Anului” al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România în 2019, pentru Ultima Cruciadă și în 2024 pentru Chiajna din Casa Mușatinilor.

Opera: proză: Fotograful Curţii Regale (Cartea Românească, 2015, reed. Polirom 2016); Darul lui Serafim (Polirom, 2016, reed. 2020); Hanul lui Manuc (Polirom, 2017, reed. 2018); Ultima cruciadă (Polirom, 2019); Maria Tănase. O fântână pe un drum secetos (Polirom, 2019); În umbra ei (Polirom, 2021, reed. 2024); Chiajna din Casa Mușatinilor (Polirom, 2023); literatură pentru copii: seria Istoria povestită copiilor (Nemi, 2018-2020, reed. Polirom, 2024), volumele: Decebal şi un solomonar misterios; Aeticus şi o călătorie în jurul lumii; Menumorut şi minele de aur de la Roşia Montană; Litovoi şi Şcoala Solomonarilor din Crângul Pământului; Mircea cel Bătrân şi şcoala scutierilor; Regina Maria și Marea Unire; Mihai copilul-rege; Vlad Țepeș și Ordinul Dragonului; Iancu de Hunedoara și legenda fântânii din castel.

Referințe critice: Gabriela Adameșteanu, Bianca Burța-Cernat, Radu Ciobanu, Bogdan Crețu, Dan Gulea, Elisabeta Lăsconi, Adrian Lesenciuc, Marius Miheț, George Neagoe, Florina Pârjol, Irina Petraș, Alexandru Oravițan, Cristian Teodorescu, Laurențiu-Ciprian Tudor, Stelian Țurlea; Referințe în dicționare, istorii literare: Mihai Iovănel, Istoria literaturii române contemporane 1990-2020 (Polirom, 2021); Adrian Lesenciuc, Critica de ditrecție, vol. II, Inelul. Mărimi scalare (Junimea, 2024).

„Am citit în patru reprize noul roman al Simonei Antonescu. După fiecare pauză m-am întors mai curios la ceea ce urma. Asta nu mi se prea întîmplă cu romanele care trec de cinci sute de pagini, chiar dacă respect hărnicia autorilor. Foarte bine construit, după o formulă clasică, Hanul lui Manuc e cel mai ambițios proiect epic al romancierei și, pentru gustul meu, cea mai bună carte a ei de pînă acum. Pentru cei care au citit și primele ei două romane: vor regăsi aici marile însușiri ale autoarei. Darul de povestitoare, putința de a zugrăvi personaje care să-ți rămînă în minte și, aici mai ales, știința de a lega între ele feluritele fire narative ale romanului într-un edificiu fără fisuri.” (Cristian Teodorescu)

„Fotograful Curţii Regale este un roman vintage, reuşind să capteze istoria cea mare prin istoriile mărunte, cu multe poveşti cu mister (Croitoresele), poveşti magice (Balta Vrăjitoarelor) sau fabuloase (Căsăndriţa Sânzienelor) şi naraţiuni iniţiatice (Lăutarii). Este dovada unui talent autentic, îi rămâne să confirme cu următoarea carte că este ceea ce promite aici: o mare scriitoare.” (Elena Lăsconi).