Sorin Antohi

N.20 august 1957, Tîrgu-Ocna, județul Bacău. Fiul Anetei (n. Tătaru) și al lui Nicolae Antohi. Istoric al ideilor, eseist, traducător. Absolvent al Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1984) și al École des Hautes Études en Sciences Sociales, Paris. (1991). Profesor, cu experiență didactică, printre altele, la Central European University din Budapesta, la Universitatea din Michigan, la Universitatea din Leipzig, la Université Paul Valéry-Montpellier III, Montpellier. Membru fondator al Grupului pentru Dialog Social (GDS). Membru în Academia Europaea. Este membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala Brașov din anul 2024. Debutează în 1973 în revista Corolar a Liceului „Costache Negruzzi” din Iași cu un eseu despre impresionism, cu accent pe Renoir. În volum a debutat cu Utopica. Studii asupra imaginarului social (Editura Științifică, 1991). A colaborat la următoarele publicații (selectiv): Amfiteatru, Apostrof, Argeș, Astra, Ateneu, Convorbiri literare, Criterion, Curtea de la Argeș, Dialog, Dilema, 22, Echinox, Euresis, Forum studențesc, Helion, Korunk, Opinia studențească, Orizont, Revista de Istorie și Teorie Literară, România literară, Secolul 20, Sfera Politicii, Transilvania, Vatra, Viața Românească.

Opera: volume de autor: Studii asupra imaginarului social (Editura Științifică, 1991; ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Idea, 2005); Civitas imaginalis. Istorie şi utopie în cultura română (Litera, 1994; reed. Polirom, 1999);  Exerciţiul distanţei. Discursuri, societăţi, metode (Nemira, 1997; reed. 1998); Imaginaire culturel et réalité politique dans la Roumanie moderne. Le stigmate et l'utopie, trad. din rom. de Claude Karnoouh şi Mona Antohi (Paris-Montréal, L’Harmattan, 1999); Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public (Polirom, 2007); volume în colaborare: Al treilea discurs. Cultură, ideologie şi politică în România, convorbiri cu Adrian Marino (Polirom, 2001); Mai există viitor? România la început de mileniu, convorbiri cu Mihai Şora (Polirom, 2001); Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie şi morală în România, convorbiri cu Alexandru Zub (Polirom, 2002); Ceea ce ne uneşte. Istorii, biografii, idei, convorbiri cu Moshe Idel (Polirom, 2006); România noastră. Conversaţii berlineze, convorbiri cu Virgil Nemoianu (Editura Muzeului Național al Literaturii Române și Editura Cuvântul, 2009; ediţia a doua, revăzută, Institutul European, 2009; ediția a treia (in Virgil Nemoianu, Opere, Vol. 8), Editura Spandugino, 2017); Le Néant roumain. Un entretien/ Neantul românesc. O convorbire, cu Emil Cioran şi Luca Piţu (Polirom, 2009, eBook 2012); „Brazde peste haturi” Revisited. Pagini salvate dintr-un samizdat colectiv (Opera Magna, 2011). Cu Dan Petrescu, Luca Pițu, and George Pruteanu (Artelul textual); Oameni și patrii. Istoriile și geografiile identității, convorbiri cu Jean-Jacques Askenasy (Polirom, 2021); volume coordonate: Dialog şi libertate. Eseuri în onoarea lui Mihai Şora, în colaborare cu Aurelian Crăiuţu (Nemira, 1997); Between Past and Future: The Revolutions of 1989 and Their Aftermath, în colaborare cu Vladimir Tismăneanu (Budapesta-New York, CEU Press, 2000, 2001; trad.rom. de Marilena Andrei, Elena Neculcea şi Livia Szász), De la utopie la istorie. Revoluţiile din 1989 şi urmările lor, (Curtea Veche, 2006); Religion, Fiction, and History. Essays in Memory of Ioan Petru Culianu, I-II (Nemira, 2001); Ioan Petru Culianu. Omul şi opera (Polirom, 2002); Narratives Unbound. Historical Studies in Post-Communist Eastern Europe, în colaborare cu Balázs Trencsényi şi Péter Ápor (Budapesta-New York, CEU Press, 2007); Modernism şi antimodernism. Noi perspective interdisciplinare (Editura Cuvântul și Editura Muzeului Național al Literaturii Române, 2008); ediții îngrijite: Ioan Petru Culianu, Jocurile minţii. Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie, ediţie îngrijită de Sorin Antohi şi Mona Antohi, studiu introductiv de Sorin Antohi (Polirom, 2002; ediția a II-a revăzută și adăugită, 2019); traduceri (în colaborare cu Mona Antohi): Pierre Manent, Istoria intelectuală a liberalismului. Zece lecţii (Humanitas, 1992; reed. 2013); Alain Besançon, Anatomia unui spectru. Economia politică a socialismului real (Bucureşti, 1992, revăzută, cu titlul Anatomia unei stafii. Falimentul unei utopii întrupate, Humanitas, 2014); Alain Besançon, Confuzia limbilor. Criza ideologică a Bisericii (Humanitas, 1992); Katherine Verdery, Compromis şi rezistenţă. Cultura română sub Ceauşescu (Humanias, 1994); Mihai Şora, Despre dialogul interior. Fragmente dintr-o antropologie metafizică (Humanitas, 1995); Alain Besançon, Dilemele mîntuirii (Humanitas, 2001): Mircea Eliade, Făurari și alchimiști (Humanitas, 2019).

Referințe critice: Daniel Barbu, Alexander Baumgarten, Ștefan Borbély, Romulus Bucur, Elaine L. Kleiner, Adrian Marino, Alexandru Matei, Mircea Mihăieș, Dan C. Mihăilescu, Mihail Neamțu, Victor Neumann, Mircea Opriță, Nicholas Plagne, Cristian Preda, Dan Stanca.

„Sorin Antohi este unul dintre puținii intelectuali critici de anvergura mondială de care dispune in prezent cultura română. Ca fost prorector al Universității Central-Europene din Budapesta, a construit instituții interdisciplinare prestigioase (Pasts Inc.), a moderat reuniuni internaționale simandicoase și a beneficiat de burse culturale de ținută, evoluând într-un anturaj instituțional solicitant și extrem de exigent cu erorile, in care putini universitari români bine cotați în țară ar fi putut face față. Partener de dialog al unor nume celebre de dincoace si de dincolo de Atlantic, coordonator de volume de referință și impecabil amfitrion de reuniuni științifice cu larg ecou printre specialiști, Sorin Antohi s-a făcut remarcat peste tot ca un problematizant atipic, raționalist și critic, trăitor la intersecția dintre totalitarismul destrămat căruia îi aparține prin biografie si universalismul socio-cultural de sorginte liberală căruia a decis sa i se alăture prin pregătire, adică, întrucâtva, prin distanțare critică de trecutul care îl determină.” (Ștefan Borbély, Contemporanul, nr.5(674)/2008)

„În orice cultură, dar mai cu seamă într-una marginală, cu dezvoltare sincopată, hărțuită și hătrănită, ca a noastră, oamenii de anvergura și calibrul lui Sorin Antohi sunt extrem de rari și, ca atare, prețioși. Un om al conjuncţiei, nu al disjuncţiei. Un mijlocitor esenţial între oameni, culturi, stiluri şi şcoli de gândire, pedagog neobosit, natură catalitică şi coagulantă. Un hiperconstructiv. Un istoric al ideilor înzestrat cu erudiţie literară, apetit pentru politologie, deschidere filosofică, vorbind cu charismă şi farmec amfitrionic engleză, franceză şi germană, autorul câtorva cărţi de referinţă (printre care „Exerciţiul distanţei“, 1997, „Civitas imaginalis. Istorie şi utopie în cultura română“, 1999) şi al unor volume dialogale (cu Mihai Şora, Adrian Marino, Alexandru Zub, Moshe Idel), eseist, traducător, coordonator de serii editoriale la Humanitas, dar şi de lucrări colective apărute sub egida Central European University, cu sediul la Budapesta, unde Antohi a fost mai mulţi ani profesor şi prorector.” (Dan C. Mihăilescu, 22).