Tatiana Niculescu

Prozatoare, traducătoare. Absolventă a Facultății de Litere a Universității București și a Institutului European de Jurnalism Robert Schuman de la Bruxelles. Între 1995 și 2008, Tatiana Niculescu a fost redactor și realizator de programe, iar apoi redactor-șef la secția română a postului de radio BBC World Service, la Londra și București. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2024. A impus în literatura română contemporană genul biografiei. Din opera sa au fost traduse lucrările Mistica rugăciunii și a revolverului: Viaţa lui Corneliu Zelea Codreanu în poloneză, Seducătorul domn Nae: Viaţa lui Nae Ionescu și Spovedanie la Tanacu în italiană. A tradus din Brant Pitre, Frank Wilczek și C.S. Lewis. Romanul Spovedanie la Tanacu a fost adaptat pentru scenă pentru piesa de teatru în regia lui Andrei Șerban, cu premiera la New York în 2007, și a servit ca scenariu pentru filmul premiat la Cannes în 2012, în regia lui Cristian Mungiu, cu titlul Dincolo de dealuri.

Opera: volume de autor: proză: Spovedanie la Tanacu (Humanitas, 2006, reed. 2008, 2021, Polirom 2012); Nopţile Patriarhului (Polirom, 2009, reed. Humanitas, 2019); Povestea domniţei Marina și a basarabeanului necunoscut (Polirom, 2013); Regina Maria: Ultima dorinţă (Humanitas, 2015, reed. 2016, 2018, 2020); Mihai I, ultimul rege al românilor (Humanitas, 2016, reed. 2020, 2022); Mistica rugăciunii și a revolverului: Viaţa lui Corneliu Zelea Codreanu (Humanitas, 2017, reed. 2021);Tăierea fecioarelor (Humanitas, 2018, ed. a doua); Ei mă consideră făcător de minuni: Viaţa lui Arsenie Boca (Humanitas, 2018); Regele și Duduia: Carol II și Elena Lupescu dincolo de bârfe și clișee(Humanitas, 2019); Seducătorul domn Nae: Viaţa lui Nae Ionescu (Humanitas, 2020); Nepovestitele iubiri: 7 minibiografii sentimentale (Humanitas, 2021); Singur: Viața lui Mihail Sebastian (Humanitas, 2022); Englezul din Gara de Nord (Humanitas, 2023); Delicioasa poveste a cozonacului românesc (Humanitas, 2024); Sfântul nr. 6 (Humanitas, 2025) teatru: Brâncuși contra SUA (ebook, Humanitas, 2021); traduceri: Brant Pitre, Fiul lui Dumnezeu? Pledoarie pentru Isus (Humanitas, 2017); Brant Pitre, Isus Mirele: Cea mai frumoasă poveste de dragoste a tuturor timpurilor (Humanitas, 2018); Frank Wilczek, Fundamentele lumii fizice (Humanitas, 2021); C.S. Lewis, De ce, Doamne? O radiografie a suferinței (Humanitas, 2024); volume coordonate: Iubirea din oglindă: Despre sex și identitate (Humanitas, 2017); Cartea întâmplărilor: Mistere, ciudăţenii, uimiri (Humanitas, 2019); volume îngrijite: Maria, regina României, Gânduri pentru vremuri grele (Humanitas, 2020).

Traduceri din opera proprie: Spovedanie la Tanacu (în italiană, trad. Anita Bernacchia; Hacca, 2013); Seducătorul domn Nae: Viaţa lui Nae Ionescu (în italiană, trad. Horia G. Cicortaș și Igor Tavilla, Castelvecchi, 2021); Mistica rugăciunii și a revolverului: Viaţa lui Corneliu Zelea Codreanu (în poloneză, trad. Kazimierz Jurczak; Universitas, 2023).

Referințe critice:

„De la alegerea temelor (și a personajelor) până la stilistica interogației și la nimbul răspunsurilor, în care misterul conviețuiește spectaculos cu evidența, istoria cu atemporalitatea, Tatiana Niculescu e, prin coregrafia sa literară, mereu aceeași, de fiecare dată altfel. În Sfântul nr. 6, e riguroasă documentar, curajoasă hermeneutic, atentă la realități, dar și la cearcănul lor de opacitate (din care nici umorul nu e exclus). Ai mereu în mână literatură fără literaturizare, talent fără paradă, adevăruri fără dogmă. Pe scurt – o autoare predestinată să-și răsfețe cititorii.” (Andrei Pleșu)

„Lipsa unei receptări critice consistente a cărților Tatianei Niculescu cred că vorbește, așa cum observă cu acuitate autoarea, tocmai despre caracterul „neîncadrabil” al biografiei de la noi. Dacă în spațiul britanic, sursa principală de inspirație pentru Tatiana Niculescu, biografia literară are o tradiție care merge până la sfârșitul secolului al 17-lea, când anticarul John Aubrey scrie Brief Lives, o colecție de scurte biografii despre personalități cunoscute, la noi, ideea de biografie e asociată încă de la începutul secolului al 20-lea cu o specie de configurație franceză, și anume biografia romanțată. Paradoxul, însă, e altul: deși trăim într-o lume în care interdisciplinarul pare să facă regulile jocului academic, iar înclinația predilectă este înspre o lectură a textului ficțional în cheie sociologică, pare că există o oarecare reticență critică, canonică, aș zice, la ideea de (re)întâlnire a literaturii cu istoria..” (Amalia Cotoi, Vatra, 2024).