Teodor Sandu

N. 2 martie 1970, Petricani, jud. Neamț, cu numele de Teudor Sandu. Fiul Silviei (fostă Enea) și al lui Anton Sandu. Poet. Studii universitare în domeniul științelor juridice și master în management public. Este membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala Brașov din anul 2022. Debutează în anul 2010 cu volumele de poezie  Tablouri și clipe, Mireasma lacrimilor şi Răbdarea pietrei. În luna noiembrie 2012 devine membru al Cenaclului literar „Nichita Stănescu" coordonat de către Aurelian Titu Dumitrescu la Centrul Cultural al Ministerului Afacerilor Interne. Este inclus în Dicționarul Literaturii din Județul Neamț, realizat de profesorul  Constantin Tomșa, în luna noiembrie 2014 și în volumul Poeme Nemțene – Secvențe Culturale din județul Neamț, Editura Cetatea Doamnei (2016), realizat de prof. Emil Bucureșteanu. Colaborări la publicațiile Conta, Acolada, Oltart, Ramuri, Orient latin, Ex Ponto, Discobolul, Civica, Constelații diamantine, Boema.

Opera: poezie: Tablouri și clipe (Conta, 2010); Mireasma lacrimilor (Conta, 2010); Răbdarea pietrei (Conta, 2010); Eternitatea personală (Conta, 2011), Șiroiesc păsări peste apus (TipoMoldova, 2013); Negustorul de aripi (Eikon, 2018), Arta necugetării (Eikon, 2021); interviuri: Cartea Reculegerii - Aurelian Titu Dumitrescu într-o convorbire cu  Teodor Sandu (Eikon, 2015).

Referințe critice: Adrian Alui Gheorghe, Paul Aretzu, Emil Bucureșteanu, Ciprian Chirvasiu, Aurelian Titu Dumitrescu, Lucian Gruia, Viorica Lidia Hanaru, Adrian Lesenciuc, Nicolae Macovei, Octavian Mihalcea, Constantin Tomșa, Geo Vasile, Constantin Voinescu.

„Volumul de versuri al lui Teodor Sandu, Șiroiesc păsări peste apus (Editura Tipo Moldova, Iași, 2013), pornește de la anumite abordări cu accentuată patină paradisiacă, amintind amplitudinea unor inubliabile arealuri lirice. În stadiul prezent, individualitatea pătrunde printre zodii înstrăinate, ce nu pot decât să amintească de acele glorioase tempi passati. Multiplicitatea semnelor creatoare aderă la un deosebit fior al libertății ce preconizează viitoare accepțiuni salvatoare. „Plânsul trandafirilor” oglindește condiția actuală, discret vegheată de nimbul speranței. Până în momentul elucidării, poetul introspectează cu asiduitate straturile existențiale la care poate avea deocamdată, acces. Poeziile lui Teodor Sandu desfășoară o ideatică afină discursurilor cu tentă apodictică, percutantele metafore întregind acest tablou profund. Interogațiile ating zone eterate. Misterul, profund muzical, învăluie ființa versurilor din Șiroiesc păsări peste apus” (Octavian Mihalcea, Conta, 2017)

„Nu este simplu să creezi un echilibru (joc al aparențelor înșelătoare) între persiflare și gravitate, să convertești ludicul în reflexivism. Dar este ceea ce face Teodor Sandu în volumul Negustorul de aripi (Editura Eikon, București, 2018, cu o prezentare pe coperta a IV-a de Adrian Alui Gheorghe) […]. Lirica lui Teodor Sandu se consolidează prin acumularea de stări (cu o sferă semantică restrânsă), uneori contrastive, deprimare, deziluzie existențială, perplexitate, privarea de idealuri (de aripi), dar și iubire (absolută) și modalități de a trăi limita, de a experimenta punctul extrem. Predominantă este însă melancolia și, chiar atunci când adresează  imnuri erotice, o face dintr-o perspectivă compensatorie, pentru a se salva din neant. ” (Paul Aretzu, Luceafărul de dimineață, 2020).