Tony Mott

Pseudonimul Antonetei Galeș, n. în 1970, la Brașov. Fiica Nataliei (născută Mott) și a lui Victor Gunea. A absolvit studii universitare de licență în cadrul Universității Transilvania din Brașov și studii masterale în resurse umane și în comunicare la Școla Politică de Studii Politice și Administrative București. Membră a Uniuni SCriitorilor din România, filiala Brașov, din 2024. Devut în 2008 cu romanul Roșu (Pastel). Romanul Toamna se numărăr cadavrele a fost tradus în limba engleză, Deadly Autumn Harvest (Corylus Books, 2023). Prezentă în numeroase volume colective: Noir de București, Noir de Cluj, Noir de Crăciun etc. publicate de editura Tritonic. Premii: premiul myster&thriller pentru romanul Ultima vară otrăvită, acordat de către Asociația Culturală Libris Cultural, în cadrul LibFest (2022), premiul Romanul Anului 2022 acordat de Consorțiul Cultural Corona pentru Când vine primăvara (2023) și premiu la Concursul Național de Dramaturgie organizat de Uniunea Scriitorilor din România, filiala București-Dramaturgie, și de Muzeul Național al Literaturii Române pentru piesa „Șapte zile de divorț” (2024).

Opera: poezie: hohote & clocote (Pastel, 2010); proză: Roșu (Pastel, 2008); Doi (Tritonic, 2012); Juieta avea un pisoi (Tritonic, 2014); Un glonț pentru Julieta (Tritonic, 2016); Nu dați cu pietre în Julieta (Tritonic, 2017); Iarna crimelor perfecte (Tritonic, 2019); Toamna se numără cadavrele (Tritonic, 2020); Ultima vară otrăvită (Tritonic, 2021); Când vine primăvara (Tritonic, 2022); Anotimpul mireselor (Tritonic, 2023); nonficțiune (sub numele real, Antoneta Galeș): Caietul Fericirii (Brașov, 2019); neFericirea noastră cea de toate zilele (Creator, 2021).

Referințe critice:

,,Într-un subgen de roman care aduce de fiecare dată în prim plan problema libertății omului, a securității individuale aparate de autorități, însăși condiția umană este subiect al dezbaterii. Ultima vară otrăvită nu exclude condiția umană ca miză, iar excedarea limitelor subgenului se face prin complexa condiționare de ancorele pe care le împrumută din incitantul Galapagos al lui Kurt Vonnegut, un roman care aduce temele grave ale stagnării sau involuției ființelor umane în decorurile apocaliptic și postapocaliptic pe care le proiectează. O continuitate firească intre logica atipicã a lui Vonnegut și atipicitatea deducției lui Gigi Alexa face din lectura romanului lui Tony Mott mai mult decât simpla încercare de a urmări, după indiciile din pagini, un parcurs investigativ. Transformă particularul acestei investigații într-una despre ființa umană și condiția ei.” (Adrian Lesenciuc, Ateneu, 2022)

„Cred că Tony Mott a găsit o soluție a salvării acestui gen literar (roman polițist) azi, o ieșire a sa din comercial și dintr-o reprezentare a marginalității: augmentarea povestii polițiste cu problematizări ale umanului, cu personaje credibile, consistente (și nu schematice), cu analize comportamentale și psihologice profesioniste.” (Laurențiu-Ciprian Tudor, Libris, 2023).