Vasile Oltean

N. 22 martie 1948, Deal, jud. Alba. Filolog. Absolvent de studii universitare în filologie română, germanică și teologie. Muzeograf, profesor și preot. Doctor în lingvistică și teologie. Membru fondator și președinte al „Despărțământului Cultural Astra Brașov”, membru al filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România. Director al Muzeului „Prima școală românească” din Șcheii Brașovului. Și-a dedicat aproape jumătate de veac studiului documentelor rare din muzeu. A studiat un volum uriaș de docuente istorice, majoritatea redactate cu caractere chirilice și a publicat circa 50 de lucrări în volum. Debutul editorial s-a produs în 1980 cu studiul Întâia școală românească. A publicat peste 1.000 de articole în reviste de specialitate, orecum și numeroase studii în volum, având ca principală team de interes tradițiile și limba romînească din Șcheii Brașovului. Premiul „Mircea Florian” al Academiei Române în 2011 pentru lucrarea Primul parimiar românesc. „Cetățean de Onoare” al Municipiului Brașov din 2023

Opera: Autor a circa 30 de lucrări, dintre care cele mai relevante sunt. Întâia școală românească (Brașov, 1980); Acte, documente și scrisori din Șcheii Brașovului (Minerva, 1981); Școala românească din Șcheii Brașovului (Editura Științifică și Enciclopedică, 1989); Imnul Național „Deșteaptă-te Române” (Orientul Latin, 1989); Muntele Baiul, documente inedite (în colaborare cu Horia Salcă ; Transilvania Expres, 1999); Junii Brașovului și Troițele lor din Șcheii Brașovului (Semne, 2001); Valea Oanei – Valea Plângerii (în colaborare cu Ioan Olteanu ; Bren, 2001); Istoricul Troițelor din Șcheii Brașovului (Editura pentru Viață, 2001); Moartea lui Mihai Viteazul la Turda (Ermetic, 2001); Prima școală românească în Șcheii Brasovului (Tipografia Moldova, 2004); Catalog de carte veche din Șcheii Brasovului, volumul I (Edict Production, 2004); Imnul național Deșteaptă-te Române, scurt istoric (Salco, 2005); Istoria tiparului brașovean (TipoMoldova, 2005) ; Mitropolitul Andrei Șaguna în documentele din Șcheii Brașovului (Andreiana, 2008, reed. Catalog de carte veche din Șcheii Brasovului, volumul II (Edict Production, 2009);Repertoriul localităților din Transilvania (lucrare concepută de acad. Nicolae Stoicescu și completată de V. Oltean; Andreiana, 2013); Configurația istorică și bisericească a Brașovului (Andreiana, 2013); Sfântul Constantin Brâncoveanu și brașovenii (Andreiana, 2014) ; Junii din Șcheii Brașovului: monografie istorică (Libris Editorial, 2017); Diaconul Coresi (Basilica, 2019). A îngrijit apariția lucrării O cronică necunoscută din vremea lui Mihai Viteazul. Nürenberg – 1603 (Andreiana, 2019)

Referințe critice:

„Puţine locuri mi-au marcat destinul aşa cum a făcut-o prima şcoală românească din Şcheii Braşovului. Am ajuns acolo într-o zi de toamnă a anului 1981, în urmă cu aproape 35 de ani. Părintele Vasile Oltean, directorul de atunci şi de astăzi al aşezămîntului, în acea vreme profesor de limba română, m-a aşezat printre vechi ceasloave şi documente scrise pe hîrtia secolelor XVII-XIX, care foşnea între degetele adolescenţei mele ca aripile unor fluturi mari de noapte, şi a fost primul meu dascăl în deprinderea paleografiei chirilice, pe care o stăpînesc pînă în ziua de astăzi şi o exersez cu mare plăcere, de fiecare dată cînd mă aflu într-o biserică veche, pe pietre de pisanii şi inscripţiile frescelor.” (Marius Oprea, Observator cultural, nr.826/2016)

„Cel mai harnic dintre cărturarii care s-au aplecat asupra recuperării memoriei culturale a Brașovului, părintele Vasile Oltean, reputat filolog și muzeograf, fondator și actualmente președinte al „Despărțământului Cultural Astra Brașov”, cunoscut în special ca director al Muzeului „Prima școală românească” din Șchei, a lăsat o operă monumentală privitoare la patrimoniul cultural al orașului din sud-estul Transilvaniei în care a ales să-și desfășoare activitatea. A fost preocupat în special de recuperarea documentelor privitoare la întemeierea școlii brașovene de pe lângă Biserica Sfântul Nicolae, motiv pentru care primele lucrări, de la începutul deceniului nouă al secolului trecut, s-au focalizat pe un spațiu cultural precis localizat, Șcheii Brașovului, și pe un focar de transmitere culturală de la generație la generație, prima școală românească: Întâia școală românească (1981) și Acte, documente și scrisori din Șcheii Brașovului (1982). Adevărata recunoaștere ca cercetător al literaturii române vechi și al istoriei școlii autohtone vine în anul 1989, odată cu publicarea unei lucrări de referință: Școala românească din Șcheii Brașovului.” (Adrian Lesenciuc, Critica de direcție, vol. III. Inelul. Deschideri vectoriale, 2019).