Viorel Cernica

N. 4 iunie 1957, Sascut, jud. Bacău. Stabilit la Câmpina, județul Prahova. Filosof, eseist, poet. Fiul Victoriei și al lui Nicolae Cernica. Absolvent al Universității din București, Facultatea de Istorie-Filosofie, doctor în Filosofie. Profesor universitar la Universitatea din București. Cercetător la Institutul de Filosofie și Psihologie „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române. Conducător de doctorat abilitat în domeniul Filosofie, Universitatea din Bucureşti (2015). Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2006. A debutat în 1986 în Revista de filosofie. Debut în volum în 1999 cu monografia Exerciții fenomenologice asupra filosofiei românești interbelice (Mihai Dascăl, 1999). A colaborat cu pagini de literatură în revistele Aisberg, Astra, Ateneu, Axioma, Caiete critice, Caiete silvane, Contemporanul, Convorbiri literare, Dealul melcilor, Idei în dialog, Libris, Lumea gorjenească, Poezia, Revista nouă, Romanian Review, Viaţa românească etc., respectiv cu studii de specialitate în Revista de filosofie, Revue Roumaine de Philosophie, Cercetări filosofico-psihologice, Analele Universităţii Bucureşti. Filosofie, Anthropos, Hermeneia, Balkan Journal of philosophy, Concordia etc. Traduceri: tezele de doctorat ale lui Marin Ştefănescu susținute la Paris în 1915, în vol. Dualismul logic, Editura Academiei Române, 2019. Premii literare: Premiu la Concursul de eseu filosofic J.J. Rousseau organizat de Serviciul Cultural al Ambasadei Franţei la Bucureşti, 1993; Diploma de onoare acordată de revista Axioma şi de Editura ”Premier”, 2005; Diploma de onoare acordată de Revista nouă și de Cercul literar ”Geo Bogza”, 2009; Premiul Academiei Române „Mircea Florian” în 2015, pentru lucrarea Judecată și timp. Fenomenologia judicativului (2013).

Opera: filosofie: Exerciţii fenomenologice asupra filosofiei româneşti interbelice (Mihai Dascăl, 1999, reed. 2006); C. Rădulescu-Motru şi proiectul antropologic kantian (Mihai Dascăl, 2000, reed. 2008); Căutarea de sine şi chemările tradiţiei (Mihai Dascăl, 2002); Topos-ul formal şi istoric al silogisticii (Editura Academiei Române, 2003); Proiectele filosofiei kantiene (Institutul European, 2004); Fenomenul şi nimicul. Proiectul fenomenologic – concept şi aplicaţii (Paideia, 2005, reed. 2022); Cetatea sub blocada ideii. Schiţă fenomenologică a istoriei gândirii politice (Institutul European, 2005); Situaţiile existenţiale (Paideia, 2007); Judecată şi timp. Fenomenologia judicativului (Institutul European, 2013); Lucrări de Istoria filosofiei românești, 2 vol. (Editura Universității din București, 2015); Temporalitatea experienței non-judicative. Timpul lenei (Editura Universității din București, 2017). eseuri literar-filosofice: Răstiri către sine. Încercări de ideologie polifonică (Paideia, 2006); Răstiri către cei de-o seamă cu sine. Încercări noi de ideologie polifonică (Paideia, 2009). poezie: Urechea tăcerii (Premier, 2005); Rezervaţii naturale. Poeme şi noeme în cheia ideologiei polifonice (Muzeul Literaturii Române, 2013).

Referințe critice: Angela Botez, Christian Crăciun, Florin Dochia, Lucian Gruia, Mona Mamulea, Ștefan Munteanu, Vianu Mureșan, Florian Roatiș, Constantin Schifirneț, Constantin Trandafir, Gheorghe Vlăduțescu. Referințe în dicționare, istorii literare: B. Crăciun, D. Crăciun-Costin, Dicționarul scriitorilor români de azi (Porțile Orientului, 2011); Adrian Lesenciuc, Critica de direcție, vol. III. Inelul. Deschideri vectoriale (Junimea, 2024).

„Pare surprinzător că Viorel Cernica, profesor de filosofie, cu cărți solide în acest domeniu, scrie poeme în care meditația (atât de dragă veleitarilor) e lăsată în plan secund. El nu transpune mecanic, în versuri, concepte, ci le foloseşte liber. În sens creator, oferind loc imaginilor şi expresiilor specific lirice, în recepţia cea mai nouă a cuvântului. Poetul se interesează mai mult de acurateţea şi coerenţa scriiturii, fără nici o urmă de «expresivitate» trucată.” (Constantin Trandafir)

„Universitarul Viorel Cernica, un redutabil eseist, pasionat de istoria filosofiei (a filosofiei românești în particular), preocupat deopotrivă de fenomenologie și hermeneutică, deși primele intenții investigative s-au concentrat asupra logicii clasice și problematicii silogistice, este unul dintre interpreții rafinați ai sistemului filosofic al lui Constantin Rădulescu-Motru, pe care a încercat, începând de la teza de doctorat, susținută în 1999, să îl citească prin prisma proiectului antropologic kantian. Eseistul este, totodată, continuator în filosofia românească în ceea ce privește hermeneutica prejudicativului [...], adică în ceea ce privește situarea în afara orizontului judicativ în ciuda iminenței trecerii dincolo de prag.” (Adrian Lesenciuc)