Voicu Bugariu

Unul dintre numle sub care semnează Voicu-Teofil Bugariu, n. 6 iulie 1939 în Vâlcele, jud. Covasna. cunoscut și sub pseudonimele Paul Antim și Roberto R. Grant. Fiul Silviei și al lui Ioan Gheorghe Bugariu. Prozator și critic literar. Doctor în Filologie la Universitatea din Iaşi, în 1983. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bra;ov, din 1973. A debutat în 1965. Debutul editorial s-a produs în 1970, cu volumul de povestiri SF Vocile vikingilor. A colaborat la majoritatea revistelor literare importante din România. Prezent în aproximativ treizeci de antologii SF din țară și din străinătate. Jurnalistică în cotidienele importante de dinainte şi de după 1989. Corespondent al postului de radio Deutsche Welle din Köln între 1990 și 1994. A fost redactor la revistele Astra (1966-1974) și Luceafărul (1974-1992). Povestiri semnate de Voicu Bugariu au fost traduse în franceză, engleză, maghiară, polonă, bulgară, slovacă, germană și italiană. Premii literare: Premiul CC al UTC, pentru Vocile vikingilor (1971), Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Braşov, pentru Incursiuni în literatura de azi (1971), Premiul Statueta de Argint, la Conferinţa Internaţională a autorilor de literatură SF, Poznan (Polonia), 1973, Premiul Opera Omnia al Filialei Bra;ov a Uniunii Scriitorilor din România, (2016).

Opera: romane: Literaţii se amuzau (Ed. Militară, 1983); Curajul (Ed. Militară, 1985); Coborâre în ape (Ed. Militară, 1986); Platforma (Ed. Militară, 1988); August-Decembrie (Ed. Militară, 1990); Fiul din America (online, 2008); Curtezana onestă şi astrologul (Pavcon, 2011; reed. 2019); Monolog sub pat (Pastel, 2016); sub pseudonimul Paul Antim: Dispariţia unui contabil (Dacia, 1977); Balaban şi statuia (Dacia, 1981); Un casanova călătoreşte spre iad (Sylvi, 1991); povestiri: Mozart şi moartea, online (2003); romane SF: Sfera (Albatros, 1973, reed. 2013, Pavcon, 2020); Visul lui Stephen King (Pygmalion, 2002); Profetul naiv (Pavcon, 2023); romane SF (sub pseudonimul Roberto R. Grant): Zeul apatiei (Sedona, 1998); Animalul de beton (Dacia, 1999); Generatorul de realitate (în foileton, în Colecția de povestiri Științifico-Fantastie, 1998); povestiri SF: Recital de balet vechi (în Colecția de povestiri Științifico-Fantastie, 1966); Cecul iubirii (în Colecția de povestiri Științifico-Fantastie, 1967); Reîntoarcerea (în Colecția de povestiri Științifico-Fantastie, 1968); Scrisoare (în Colecția de povestiri Științifico-Fantastie, 1969); Vocile vikingilor (Albaros, 1970, reed. Nemira, 2013); Lumea lui Als Ob (Albatros, 1981, reed. Eagle, 2010); Mozart și moartea (LiterNet, 2024);  critică şi istorie literară: Incursiuni în literatura de azi (Eminescu, 1971); Zaharia Stancu (Albatros, 1974); Patria şi cuvântul poetic (Albatros, 1977); Analogon (Cartea Românească, 1981); Existenţe ironice. Personajele lui Marin Preda (online , 2006); Literaţi şi sefişti. O confruntare de mentalităţi (Revista electronică Pro-Scris, 2007), Ion Topolog. O mitologie a iubirii (Minerva, 2011, reed. Pastel, 2019); Amintirile unui sefist part-time (Pavcon, 2020); reportaj: Cuvintele unei călătorii (Junimea, 1981). 

Referințe critice: Catălin Badea-Gheracostea, Valeriu Cristea, Radu Pavel Gheo, Dumitru Micu, Radu-Ilarion Munteanu, Mircea Opriță, Cornel Robu, Alex Ștefănescu, Andrei Terian, Laurenșiu Ulici.

„Eseist şi autor de volume (ştiinţifico-)fantastice, Voicu Bugariu pare să-şi fi construit activitatea literară printr-un mecanism al compensaţiilor. Şi nu e vorba aici doar de cunoscuta formulă „poet şi critic”, ci mai ales de afinităţile elective ale scriitorului, care practică o proză onirică şi speculativă, dar comentează, în egală măsură, opere din linia realismului canonic. Dovadă stau monografia despre Zaharia Stancu (1974) şi, nu mai puţin, chiar cartea de faţă. În fine, ce poate fi mai contrastant decât ludicul jovial personajelor lui Preda (măcar din prima parte a creaţiei) şi tonul grav, împovărat de responsabilităţi al comentatorului? […] Cartea lui Voicu Bugariu e o cercetare serioasă şi avizată care, fără să ofere o imagine radical nouă a prozatorului, creează, totuşi, un portret plauzibil şi coerent, lăsându-ne astfel să aruncăm o privire în ungherele unei opere încă insuficient explorate. (Andrei Terian, LiterNet)

„Voicu Bugariu scrie „ascuțit”, are simț de observație și mai ales o bună ironie în descrierea situațiior convenționale, a comportamentelor automatizate. În acest sens, pginile care evocă întâlnirile scriitorului D. u oamenii de știință și cu ziariștii mi s-au părut a fi cele mai bune”. (Valeriu Cristea, România literară, nr. 5/1974).