Search Results

N.25 aprilie 1955, Gurbănești, jud. Călărași. Poet, prozator, critic literar. Fiul Voicăi și al lui Ștefan Manolache. Absolvent al Școlii postliceale de Electronică Industrială București și al Universității Politice și de Conducere București. Jurnalist. A  lucrat la principalele cotidiane centrale ( Tineretul Liber , România Liberă , Adevărul , Curentul , Evenimentul Zilei , Gardianul ) şi a condus departamentele de anchetă şi reportaj ale unora dintre acestea. Timp de un deceniu a fost redactor la cotidianul Ziarul Lumina al Patriarhiei Române.  Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (din 2017) și al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov (din 2019). A debutat cu proză scurtă în Scânteia tineretului (1993). Debut editorial cu romanul Nunți Înnecate (Editura Anca, 2008). Prezent în volume colective, ediții bilingve (română-engleză). Premii literare: Diploma de excelență în proză  „Mihail Sadoveanu” pentru romanul Nunți înecate  (2009), Societatea Culturală Apollon; Diploma de Excelență pentru romanele  Sâmbăta mută (2016) și Absconditus (2018) la Festivalul Internațional „Axis Libri”, Galați; Premiul  pentru proză „Daniel Drăgan”, al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România, acordat de Asociația Cenaclul Literar „Buna Vestire” din Miercurea-Ciuc, pentru romanul  A doua aflare (2022); Premiul Național pentru proză, obținut la Concursul Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”, ediția a XXXV-a, pentru romanul Violoncelul de țărână  (2023); Premiul „Niște țărani” pentru proză al Fundației Naționale „Niște țărani”, Ediția a XXVII-a (2025).   Opera: poezie: Ochiul din talpă (Detectiv literar, 2020); proză: Nunți înecate (Anca, 2008; reed. 2013); Sâmbăta mută (Detectiv literar, 2016); Absconditus (Detectiv literar, 2018); A doua aflare (Creator, 2021); Nunta lui Bacaliu (Hoffman, 2022); Violoncelul de țărână (Agnos, 2023); eseu, reportaje, apoftegme: Locuit de Athos. 200 plus trei tâlcuri și revelații (Editura Episcopiei Giurgiului, 2012); PLumea din cuvinte (Trinitas, 2015); teatru: Protocol de gradul 0 (Macarie, 2005).   Referințe critice: Paul Aretzu, Mioara Bahna, Theodor Codreanu, Florin Dochia, Adrian Lesenciuc, Marius Manta, Emilian Marcu, Ștefan Mitroi, Carmen Mușat, Viorel Patrichi, Florentin Popescu, Daniela Șontică, Elena Vieru, Corneliu Vlad, Radu Voinescu.   „Ceva din spiritul heraclitean al lui Dostoievski, așa cum l-a văzut Berdiaev, transpare și în proza lui Dumitru Manolache, cum transpare, de altfel, și dorința de salvare ontologică, devenită crez. Multiplele personaje dostoievskiene se infiltrează în pielea personajelor lui Dumitru Manolache. Procesul de purificare interioară, de înțelegere a răului și de redare a lui în întreaga paletă de fațete grotești are o miză personală și ontologică și la prozatorul nostru, asemenea procesului similar din opera maestrului rus”. (Adrian Lesenciuc, Tribuna, nr. 449/2021)   „Criticul onest poate avea surpriza să întâlnească autori semnificativi, nesemnalați nici măcar în dicționarele de largă cuprindere. Un asemenea caz, deocamdată nedreptățit, este Dumitru Manolache, optzecist prin naștere, nouăzecist prin debut editorial, douămiist (de fapt un transmodern) prin viziune creștină asupra lumii. Surpriza care mi s-a arătat și care îl plasează pe Dumitru Manolache printre scriitorii maturizați deplin, de luat în seamă de azi înainte, este romanul Absconditus. A scrie despre apărarea condiției creștine a omului este astăzi o întreprindere dintre cele mai dificile și mai riscante. Dumitru Manolache construiește o carte complexă, într-o structură compozițională simplă, cvasiclasică, aproape rebreniană, stăpânind, în același timp, fără excese, tehnicile moderne ale narațiunii”. (Theodor Codreanu, Caligraf, nr. 199/2018).

Numele sub care semnează Nicu-Valeriu Alifantis. N.31 mai 1954, Brăila. Poet. Fiul al Evdocsiei  și al lui Menelaus Alifantis. Studii de teatrologie la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică. Muzician, actor, cântăreț, compozitor. Membru al Uniunii Teatrale din România (UNITER) din 1990, al Uniunii Cineaștilor din România (UCIN) din 2015, al Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România (APLER) din 2022 și al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov din 2024. Debut componistic în 1972, Furtuna de Ostrovski, Teatrul „Mari Filotti” din Brăila, debut scenic în 1973, Televiziunea Română, debut discografic în 1976 cu EP-ul Cântec de noapte, Electrecord. A debutat editorial cu volumul Scrisori nedesfăcute (Editura Nemira, 1997). Poeme traduse în engleză de Daniel Ioniță, Testament. Anthology of Romanian Verse (Sydney, 2016). Premiul UNITER pentru muzică de teatru (1991); Premiul pentru muzica de scenă din spectacolul Ubu Rex cu scene din Macbets  (1991); Premiul pentru muzică de teatru, Constanța (19995); Premiul pentru muzică de scenă de la spectacolul Cadavrul viu (2002); Cetățean de onoare al Municipiului Brăila (2017); Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004).   Opera: poezie: Scrisori nedesfăcute (Nemira, 1997, reed. 2014); Face carte (Alifantismusic, 2014, reed. 2016); 45 de poeme la întâmplare (Alifantismusic, 2018, reed. 2025); Între ieri și mâine (Tracus Arte, 2020); Bazar (Alifantismusic, 2025); alte genuri: Dicționarul lui Alifantis (Alifantismusic, 2014, reed. 2019); Memorabilia - A treisprezecea noapte. Albumul colecției Alifantis (Editura Muzeului Literaturii Române, 2022); cărțile albumelor (carte + disc): 5 săptămâni în balon , vol. I și II   (Alifantismusic, 2006); Mozaic (Alifantismusic, 2013); Șotron, carte de colorat   (Alifantismusic, 2015); Țara de unde vin... (Alifantismusic, 2018); Memorabilia - Theatre Music Collection (Alifantismusic, vol. I Muzică de teatru, 2018; vol. II Recitaluri, 2018; Cartea discurilor, 2018); Carnet de soldat. Cartea concertului la UM 01671   (Alifantismusic, 2019); Cincizeci de ierni peste decembrie (Alifantismusic, 2019), Leoneedislove (Alifantismusic, 2021); Cartea Discului N. Alifantis - N. Stănescu  (Alifantismusic, 2023);  Cartea Discului A. Frățilă - N. Stănescu (Alifantismusic, 2023); alte lucrări: Alina Celia Cumpăn, Wasted Gift/ Har risipit, (Kindle Edition, 2015); Daniel Ioniță, Daniel Raynaud, Adriana Paul, Eva Foster, Testament. Romanian Poetry from its Origins to the Present (Australian-Romanian Academy Publishing, 2016; 2020); Laurențiu-Ciprian Tudor, Jurnal de cuplu/ A couple’s diary  (Brumar, 2019); Calendar haios pe-un an (Alifantismusic, 2022); Caiet program Corifei i 20 ani ( Alifantismusic, 2023); Lucian Vasilescu, Alcoforado - o poveste (Integral, 2023); Laurențiu-Ciprian Tudor, Memorie de Alifant. Carte de taifas (Tracus Arte, 2023); Caiet program Alifantis & FragileBand. Poveste de iarnă . (Alifantismusic, 2023); Caiet program Alifantis & Zan. 30 de ani.  (Alifantismusic, 2023); Mirel Leventer, ARHimagini. Club A. (Mirel Leventer, 2024).   Referințe critice: Radu Beligan, Emil Boroghină, Emil Brumaru, Tudor Gheorghe, Daniel Ioniță, Ion Lucian, Marius Manta, Horațiu Mălăele, Marin Moraru, Dragoș Adrian Neagu, Nichita Stănescu, George Stanca, Ioana Todea, Marius Tucă, Laurențiu Ulici.   „Nicu Alifantis ne scrie cu sufletul pe cântecul vieții fiecăruia din noi cuvintele-i simple, afectuoase, dulci-amare, lăsându-ne destrămați o clipă, reînviindu-ne apoi, mai bucuroși, mai teferi, întru poezia-i caldă. În inima mea, toată blândețea-l simte poet de când lumea și-s fericit să o spun și altora. Și s-o repet până la îngeri!”. (Emil Brumaru, 1997)   „Poeticitatea muzicii?! Ei bine, da în pofida aparentei nepotriviri terminologice. Vreau să spun că în compozițiile sal mai tare decât gândirea muzicală e gândirea poetică. Și nu trebuie să fii decât un bun ascultător ca să înțelegi asta... Și are sigur legătură cu natura interiorizată și stăruitor reflexivă a unui poet pe care masca histrionică, proprie actorului și, în genere, omului de scenă, începe să-l doară și să i se revele xa o subminare a chipului adevărat, ca o deviere de Destin.” (Laurențiu Ulici, 1997)

N. 8 octombrie 1977, Craiova. Poetă, traducătoare. Fiica Floarei și a lui Titi Crăciun. Doctor în literatură comparată la Universitatea Clermont-Auvergne, Franța (2016), postdoctorat la Universitatea Pasquale Paoli din Corté, Corsica (2024). Profesor universitar. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov (din 2022). Locuiește în Clermont-Ferrand. A debutat cu poezie în revista Bilete de ucenici (1993), revista liceului „Tudor Arghezi” din Craiova. Debut editorial în limba franceză cu volumul Cennare è focu di ogni vita  (Cenușa și focul oricărei vieți, editat de Centrul Cultural al Universității din Corsica, 2006) și în limba română cu volumul Incipit vita nova  (Editura Timpul, Iași, 2018). A tradus în limba română din Tristan Tzara, Salah Stétié, Vénus Khouri-Ghata, José Manuel de Vasconcelos. A tradus în franceză din propria operă și din poeți români contemporani.   Opera: poezie: Cennare è focu di ogni vita  (CCU, Corsica, 2006); Incipit vita nova  (Timpul, 2018); Între Sistolă și epistolă  (Eikon, 2021); La fleur de figuier  (Unicité, 2022); Estera (Aius, 2022); Danse Lilith/Balla Lilith  (ed. bilingvă, Unicité, 2023); Dies irae (Hertzog, 2023); traduceri: Tristan Tzara, Cinéma calendrier du cœur abstrait. Maisons /Cinema calendar al inimii abstracte. Case  (Aius, 2017); Salah Stétié,  L’Autre côté brûlé du très pur /  Cealaltă parte arsă a celui prea pur  (Timpul, 2018); Vénus Khoury-Ghata, Allumer sa lampe vole un morceau à la nuit /  Aprinzi lampa și o bucată de noapte zboară  (Timpul, 2018); José Manuel de Vasconcelos, Em torno de crateras / Autour des cratères / Ingiru à e boccaffocu / În preajma craterelor  (Albiana, 2024); Traduceri din opera proprie: Danse Lilith/Balla Lilith  (traducere în corsicană de Ghjacumu Thiers, Unicité, 2023).   Referințe critice: Constantina Raveca Buleu, Florian Copcea, Luminița Cornea, Jean-Pierre Dubost, Toma Grigorie, Adrian Lesenciuc, Angela Nache Mamier, Petrișor Militaru, Cassian Maria Spiridon, Ada Stuparu, Anca Șerban, Dumitru Velea, Thomas Vercruysse,   Ștefan Vlăduțescu, George Vulturescu.   „La capătul tuturor ipostazelor sale, arta poetică a Denisei Crăciun poate fi concentrată în covingerea că „poezia e delir un delir beatific sublim” (poemul Află), adevăr străin confraţilor fără har. Deseori, fragmentele veterotestamentare şi secvenţele cristice (…) suportă hibridizări de ordin esoteric, panteist sau mitologic. Astfel, poemul Şi mai sus încorporează în logica sa ascensional‑spirituală o creatură benevolentă din mitologia persană numită Simorg, metaforă a divinităţii în sufism (o găsim în Manavi/ Mathnavi, unul dintre cele mai influente texte ale literaturii Islamului, scris în a doua jumătate a secolului al XIII‑lea de către faimosul poem Rumi): „Un foc în noapte/ unitar şi multiplu/ mi‑ai dăruit două iubiri/ două anotimpuri/ într‑unul mi‑am tăiat inima/ şi‑am aruncat‑o câinilor din lanţ/ iar în celălalt alături de Simorg/ am zburat pe muntele Qaf/ şi mai sus/ printre fulgere/ tu erai/ fără ochi/ te‑am privit/ fără gură ţi‑am zis/ te iubesc cu două iubiri”. Dintr‑o cu totul altă sferă vine Tipheret, cel de‑al şaselea element din Arborele Sefirotic, asociat, printre altele, spiritualităţii şi frumuseţii, a cărui unicitate relaţională garantează transmutarea şi inversarea polarităţilor. Acestora li se alătură Marea Zeiţă, dar şi Lilith (figura centrală din Danse Lilith, volumul poetei apărut în limba franceză) în poemul Cea de‑a doua venire a Ei, într‑un subtil exerciţiu de remitologizare cu subtile implicaţii esoterice” (Constantina Raveca Buleu, Contemporanul, nr. 12/2023)

N. 21 august 1975, Câmpulung Moldovenesc. Poet, prozator, critic literar. Fiul al Vioricăi, n. Lazăr, și al lui Vasile Lesenciuc. Doctor în științe militare La Universitatea Națională de Apărare „Carol I” (2011) și în științele comunicării la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (2014), abilitat în informații și securitate națională (2017). Profesor universitar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov (din 2000), președinte al filialei (din 2013). Redactor-șef al revistei literare Libris , colaborator la numeroase publicații literare din țară. Membru în Colegiul Director al editurii Cartea Românească. A debutat cu poezie în revista Astra  (1997). Debut editorial cu volumul Antifilosofia  (Editura Mesagerul, Cluj-Napoca, 1998). A tradus poezie vizuală. Romanul Cimitirul eroilor a fost tradus în franceză și publicat la editura Bleu et Jaune, romanul Balada în albaneză și publicat la Onufri. În curs de apariție lucrări traduse în portugheză, greacă și franceză. Premii literare: Premiul Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru eseu (2006), pentru lucrarea Postmodernitatea. Un posibil model de structurare a mozaicului a-valoric și pentru proză (2009), pentru romanul Moartea noastră cea de toate zilele; Marele Premiu la Festivalul Național de Poezie „Octavian Goga”, Cluj-Napoca (2017); Premiul „Romanul anului” la Colocviul Romanului Românesc Contemporan, Alba-Iulia (2018) pentru Cimitirul eroilor ; Nominalizare la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pentru romanul Limbile vântului ; Nominalizare la Premiul Salonului de carte de la Chaumont pentru Cimitirul eroilor , ediția franceză; Medalia Meritul Cultural clasa a III-a, pentru Literatură (2019).   Opera: poezie: Antifilosofia (Mesagerul, 1998); Copilul-genune (Mesagerul, 1999); Laocoonia (Europrint, 2000); Liam (Ed. Albastră, 2001); Coliba de sânge (Pastel, 2014); Joc terț (Pastel, 2015); Cartea de apă. Cu Borges privind râul (Cartea Românească/ Polirom, 2016); gEneida (Școala Ardeleană, 2019); proză: Moartea noastră cea de toate zilele (Minerva, 2008); Cimitirul eroilor (Libris Editorial, 2017); Limbile vântului (Cartea Românească, 2018); Balada (Libris Editorial, 2020); Diez (Libris Editorial, 2020); Limba lui Hristos (Corint, 2024); eseu, critică și istorie literară: Puzzle cu umbre pe ape (Lux Libris, 2002); Postmodernitatea. Un posibil model de structurare a-valorică (Antet, 2005); Poezia vizuală (Antet, 2006); Ana Il, între strigătul metafizic și împăcarea cu Dumnezeu (Libris Editorial, 2018); Teoria golurilor-concept. Un model fractalic al raporturilor limbă-cultură (Ideea Europeană, 2020); Critica de direcție. Vol. I Analiza vectorială (Junimea, 2021); vol. II Inelul.Mărimi scalare (Junimea, 2024); vol. III Inelul. Deschideri vectoriale (Junimea, 2024); numeroase lucrări de specialitate publicate în țară și în străinătate; traduceri: Ana Maria Uribe, Tipoeme și anipoeme (Arania, 2012). Traduceri din opera proprie: Cimitirul eroilor (în franceză, Raymond Clarinard și Iulia Badea-Guéritée; Les Éditions Bleu et Jaune, 2024) și Balada (în albaneză, Spiru Fuchi și Altin Kaso, Onufri, 2024).   Referințe critice: Jorge Luis Antonio, Cezar Boghici, A.I. Brumaru, Constantin Cubleșan, Nicolae Manolescu, Marius Miheț, Ioan Paler, Irina Petraș, Maria Pilchin, Mircea Popa, Vasile Spiridon, Alex Ștefănescu, Radu Voinescu, Răzvan Voncu, Visar Zhiti; Referințe în dicționare, istorii literare: Petru Poantă, Dicționar de poeți. Clujul contemporan (Forum, 1998); Aurel Sasu,  Dicționarul Biografic al Literaturii Române  (Paralela 45, 2006), Răzvan Voncu, Prozatori români de azi  (Cartea Românească, 2024).   „Am remarcat mai demult, încă de la romanul Cimitirul eroilor (2017), predilecția lui Adrian Lesenciuc pentru romanul parabolic, pe care de altfel a și recunoscut-o el însuși. Argumentul său este că marile parabole literare […] conțin în filigran indicația unei căi de urmat pentru omenire. Cale pe care, firește, omenirea nu o urmează niciodată, dar asta e altă poveste. […] Avem în Limba lui Hristos un roman doldora de cultură și de miez. Scriindu-l, Adrian Lesenciuc a biruit, pe cont propriu, una dintre metehnele vechi ale prozatorului român, care, se știe, scrie numai „despre noi“ și „pentru noi“. Cel mai bun roman al său de până acum are o vădită semantică universală.” (Răzvan Voncu, România literară, nr.43-44/2024)   „Adrian Lesenciuc scrie versuri, romane, critică și istorie literară, eseuri, cu aceeași învățată dezinvoltură și pedantă aplecare asupra paginii, căci eleganța descinderilor sale în atâtea zone se sprijină pe o biblioteca impresionantă. Știe ce înseamnă ordinea și disciplina, așa încât poate cocheta liber cu formele haosului și ale neorânduielii, dispus oricând să le împrumute rigori. Gândește viața cu exuberanța unui locuitor lucid și implicat al viului, dar cântărește sobru și manifestările muritudinii. Toate astea, într-o eleganta limba romanească, atât de bine și bogat stăpânită, încât își poate îngădui și să se lase – cu încântare – în voia jocurilor ei de sonuri și cuvinte.” (Irina Petraș, postfață la gEneida)

Seri literare brașovene. Necesitatea pedagogiei și a culturii dialogului Vineri, 14 martie 2025, Librăria Șt.O. Iosif din Brașov a găzduit dezbaterea cu tema „Necesitatea pedagogiei și a culturii dialogului”, plecând de la volumul de interviuri al lui Laurențiu-Ciprian Tudor, „Arte și parte. Pentru o cultură a dialogului” (Editura pentru Artă și Literatură, 2024). Dezbaterea s-a înscris în seria de evenimente „Seri literare brașovene”, inițiată de Rodica Bretin și Anca Ianchiș din partea Asocieției Culturale „Epithet”, prezente alături de scriitorii Laurențiu-Ciprian Tudor, Ovidiu Moceanu, Adrian Lesenciuc și de editoarea cărții, Violeta Borzea. Evenimentul a fost însoțit de o prezentare de vinuri, făcută de Daniel Bichir, președintele Organizației Somelierilor din România.

Maraton liric. Ziua internațională a Poeziei Sâmbătă, 22 martie 2025, Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza” din Câmpina, în colaborare cu Librăria Elstar, au organizat un maraton liric cu ocazia Zilei Internaționale a Poeziei. Printre organizatori și invitați s-au numărat și poetele Maria Dobrescu, Cezara Răducu și Carmen-Tania Grigore, membre ale Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România.

Pseudonim literar al lui Doru Ioan Muntean, n. 10 septembrie 1946, Râciu, jud. Mureş. Romancier. Fiul Mariei şi al lui Dumitru Muntean. Absolvent al Facultăţii de Filologie, Universitatea Babeş-Bolyai. Profesor de limba şi literatura română, actualmente pensionar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Braşov, din 1995. Preşedinte al filialei timp de trei mandate, între 2001 şi 2013. A debutat în 1964 cu piesa de teatru  Exmatriculatul din a lX-a B,  jucată în două reprezentaţii la Teatrul de Stat din Turda. Debutul editorial s-a produs în 1983, cu romanul  Duminica Mare , apărut la Editura Dacia .  A colaborat la  Astra, Gazeta de Transilvania, Tribuna, Steaua, Orizont, România Literară, Luceafărul, Cuvântul românesc, Lumea românească  etc., precum şi la volumele colective  Rebreanu după un veac  (1986);  Sibiu – Hermannstadt în scrisori sentimentale  (2007);  Umbletul cuvintelor  (2009);  33 pentru totdeauna. Interviurile Astrei  (2009) ş.a.. Fragmente de proză traduse în maghiară, rusă, cehă şi spaniolă. Prezent în în dicţionare:  Who`s Who , (2002);  Dicţionarul scriitorilor de azi , (2011); Dicţionarul personalităţilor din România  (2011) etc. Premii literare:  Premiul „Vetrei româneşti”, Braşov, 1992; Premiile Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România în 1999, 2003 şi 2015; Nominalizare în 2015 la premiul Festivalului Naţional de Literatură FestLit Cluj-Napoca pentru romanul Secretul crucii . OPERA:  Duminica Mare , roman (1983);  Vinerea neagră , roman (1986);  Miercurea regală , roman, (1991);  Scrisoare din America , antologie, în colaborare, (1999); Viaţa de la fereastră , roman, (2003, reeditat în 2012); Secretul crucii , roman (2015); Viaţă de împrumut, roman (2016). REFERINŢE CRITICE (selectiv): B. Crăciun, D. Crăciun-Costin,  Dicţionarul scriitorilor români de azi,  Iaşi: Porţile Orientului, 2011; Mircea Zaciu, Nicolae Stoie, Ovidiu Moceanu, Ion Itu, Titu Popescu, Ion Buzaşi, Cornel Teulea, Laurenţiu Ulici, Mihai Ungheanu, Ioan Holban, George Pruteanu, Mircea Ghiţulescu, Artur Silvestri, Ion Topolog, Constantin M. Popa, Florin Berindeanu, Valentin F. Mihăescu, Emil Poenaru, Ion Spânu, Fănuş Băileşteanu, Ioana Bot.

Filiala Brașov a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu tristețe trecerea în veșnicie a eseistului, filosofului, criticului și istoricului literar Aurel Ion Brumaru. Aurel Ion Brumaru s-a născut la 2 aprilie 1943, în Strâmtura, jud. Maramureș. Filosof, eseist. Discipol al filosofului Petre Țuțea. Înscris la cursurile Facultății de Istorie-Filosofie, secția Defectologie, a Universității „Babeș-Bolyai”, absolvent al Facultății de Filosofie, secția Psihologie, Universitatea București. Fiul Paraschivei (n. Chiuzbăianu) și al lui Ion Brumaru. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 1993. Colaborări cu eseu și cronică de carte la publicațiile Gazeta literară, Contemporanul, Teatrul, România Literară, Luceafărul, Amfiteatru, Familia, Tribuna, Ramuri, Vatra, Transilvania, Ateneu, Cronica, Argeş, Poesis, Gazeta de Transilvania/ Foaie pentru Minte, Inimă şi Literatură, Vatra veche, NadOdrze (Polonia), Lumină Lină, Origini (U.S.A.). Colaborator la peste douăzeci de volume colective, lucrări coordonate de Florentin Popescu, Emil Manu, Ion Pogorilovschi, Mircea Brenciu-Freund, Dumitru Dem Ionașcu, Artur Silvestri, Irina Petraș, M. Diaconu etc. Redactor la Astra și Vatra veche. Lucrări traduse în franceză și italiană. A tradus din literatura universală, împreună cu Adrian Hamzea, lucrarea lui Tamasi Aron, Blazonarzii, Editura Kriterion, 1980. A debutat în 1965 în paginile Gazetei literare. Debutul editorial s-a produs în 1975 la Editura Eminescu, cu volumul Literatură și cunoaștere, în colaborare cu Mihai Nadin. Premii literare: Premiul “Octav Şuluţiu” – critică, istorie literară şi eseu – al Filialei Braşov al Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul Pariul cu legenda (1995); Premiul special “Octav Şuluţiu – 2001” al Filialei Braşov al Uniunii Scriitorilor din România, pentru volumul Despre Fiinţa Românească; Premiul “Octav Şuluţiu” pentru eseu (2006) pentru volumul Fiinţa muzicală; Diploma de Excelenţă acordată în 2004 de Asociaţia Română pentru Patrimoniu ARP; Diplomă de Excelenţă acordată în 2005 de Societatea Literară “Mihai Eminescu”, New York; Diplomă de Onoare acordată în 1994 de Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român ASTRA; Diplomă de Excelenţă acordată în 2012 de Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român ASTRA. Filiala Brașov a Uniuni Scriitorilor din România i-a acordat premiul Opera omnia (2019). OPERA: Eseuri: Literatură și cunoaștere, în colaborare cu Mihai Nadin (1975); Masca Princepelui (1977); Ființă și Loc (1990); Pariul cu legenda sau Viața lui Petre Țuțea așa cum a fost ea (1995); Despre Ființa Românească ( 2001); Repere ale gândirii românești, în colaborare cu Vasile Gogea (2003); Ființa muzicală, vol.I (2005); Destin deturant – schiță monografică Mihai Arsene (2007); Lecția labirintului. 11 prelegeri de Filosofie a culturii și o Addendă (nouă teme la propunerea studenților) (2012); Forma filosofică (2017); Pustia și călătorul, versuri regăsite (1969-1974) (2019); Apologii & Navigații (2019). Ultima lucrare publicată a fost culegerea de eseuri Întemeierea, publicată în 2024 la Editura Eikon.

Fundația Națională pentru Civilizația Rurală „Niște Țărani”, înființată de scriitorul Dinu Săraru, a organizat în data de 30 ianuarie 2025 la Hotel Marshal Garden din București Gala Premiilor omonime, ediția a 27-a. Scriitorului Dumitru Manolache i-a fost acordat Premiul „Niște Țărani” pentru proză.

N.19 noiembrie 1932, Blaj, jud. Alba, d. 28 august 2012. Fiul Elvirei Maria (n. Bucur) şi al lui Emil Poenaru. A urmat cursurile liceale în Blaj, ultimele două clase la Cluj-Napoca şi Facultatea de Drept a Universităţii „Babeş-Bolyai”, pe care a absolvit-o în 1955. Doctor în ştiinţe juridice la Universitatea din Bucureşti din 1961. Membru al Fiulialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România din 1971. A debutat cu versuri în 1952 la Steaua. A colaborat la revistele Astra , Flacăra , România literară , Argeş , Familia  etc. şi la Almanahul literar , Almanahul Flacăra  etc. În volum debutează cu romanul Sala de aşteptare la Editura Albatros (1972). A fost tradus în italiană ( La Collona di Traiani e Decebalo , Editura Nagard, Milano, trei ediţii, 1980, 1981, 1982) şi maghiară ( Holt person , piesă jucată la teatrul din Vesprem, 1984). A obţinut premii pentru piesa Apartamentul 13, montată în 1978 de Alexandru Tocilescu . În anul 2009, filiala Braşov a Uniunii Scriitorilor i-a decernat premiul „Opera Omnia“. A deţinut titlul de Senator al Academiei Internaţionale „Mediceea” (Firenze, 1989) şi de “Membre Académique” al Institutului de Afaceri Internaţionale (Paris, 1994). Din 2013, un amfiteatru al Universităţii „Transilvania” din Braşov poartă numele său. OPERA: Proză: Sala de aşteptare  (1972); Testamentul cu ilustraţii colorate  (1974); Complot la Sarmizegetusa  (1975). Lucrări de evocare istorică: Un monument pentru Decebal  (2001); Columna lui Traian şi Decebal  (2005); Trei recursuri pentru Horea, Şincai, Iancu  ( 2006). Numeroase piese de teatru jucate pe scenele din ţară:  Soarele de andezit (Braşov); Cafeaua actriţei  (Piteşti); Coloanele timpului  (Oradea); Clopote la zidirea lumii  (Braşov); Fluturii cenuşii  (Piteşti); Apartamentul 13  (Piteşti); Peronul mort  (Veszprem, Ungaria) etc. A realizat lucrări de specialitate (juridice): tratate, cursuri universitare, monografii,  comunicări ştiinţifice, studii în volume.

Pseudonim al lui Ion Sassu, n. la 19 octombrie 1915, Purcăreni, Braşov, d. 19 octombrie 2000, Braşov. Fiu al Mariei şi al lui Vasile Sassu. Absolvent al Şcolii Normale din Făgăraş. Culegător pasionat de folclor. Poet, prozator. Debut publicistic în 1936, în revista Plaiuri săcelene . Colaborează la Gazeta Transilvaniei, Tribuna, Ardealul, Drum nou, Luceafărul de ziuă. Redactor la Gazeta Transilvaniei , din 1944 al Foii pentru minte, inimă şi literatură şi redactor-şef al Gazetei Transilvaniei. Debutează în volum cu Poeme pentru omul nou (1947), publicat la Tipografia „Unirea” din Braşov. Primul secretar al filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România, delegat din partea Braşovului la conferinţa de constituire a uniunii în 25 martie 1949 la Bucureşti. Exclus din Partidul Comunist Român în 1952 şi din Uniunea Scriitorilor în 1959 (fiind reprimit abia după revoluţie). A fost inclus în Antologia lui Vasile Gionea (1945). În 1997, filiala Braşov a Uniunii Scriitorilor din România i-a decernat premiul „Opera omnia”. OPERA: Poeme pentru omul nou (1947); Poiana narciselor (1990); Musafirul de dimineaţă (1993); Comoara lui Carole (1994); Profeticul mâine (1997); Tâlcuiri pe ecran (2000). REFERINŢE CRITICE (selectiv): Vasile Gionea, Petre Homoceanul, Ana Blandiana, Dan Tărchilă, Ovidiu Moceanu.

N.18 septembrie 1931, Bujoreni, Vâlcea, d.4 decembrie 2009,Cheia, Prahova. A urmat cursurile Liceului „Moise Nicoară” din Arad. A frecventat Facultatea de filologie a universităţii bucureştene, secţia Limba şi literatura română, dar a fost exmatriculat în 1952, ca urmare a întâlnirilor cu poeţi nonconformişti, printre care Dimitrie Stelaru, Tudor George, Ludovic Antal. Absolvă în 1955 studiile universitare. A fost reporter la publicaţia La Roumanie nouvelle, profesor la Gherghiţa şi Vălenii de Munte în Prahova. Poet,. Prozator, dramaturg. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Braşov, şi primul secretar al filialei după 1989. A debutat cu versuri în Povestea vorbei, supliment editat de Miron Radu Paraschivescu al revistei Ramuri din Craiova (1966). În volum a debutat în 1969 cu Poeme banale. Înfiinţează, împreună cu Gheorghe Crăciun, Alexandru Muşina, Ovidiu Moceanu, Caius Dobrescu, Andrei Bodiu şi Marius Oprea revista Interval, a înfiinţat şi condus revistele Ecoul şi Accent. A fost distins cu premii ale filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România pentru poezie şi teatru (1980, 1986, 2003).. Cetăţean de onoare (post-mortem) al oraşului Vălenii de Munte. OPERA: versuri: Poeme banale (1969); Ora translucidă (1974); Pregatirea pentru echinox (1977); Amfora de rezervă (1979); Antinomii (1986); Învinşi de abstracţiuni (1995); Delapidatorul de timp (1996); Partitura pentru uimire (1999); proză: Departe între ieri si mâine (1991); Destin de împrumut (1995); Generatia Fast-Food (2001); teatru: Balerina portocalie (jucată, fără să fi fost publicată, prima dată în 1968); Cursa pentru Sfânta Elena (1968), Rodeo (1970), Acceptati retrovizorul (1971), Cenaclul adevărului (1976), Echipa de civilizare (1979), Stewardesa (1984), Viata între paranteze (1989), Teme-te de caii roz (1990), Vorbiti esperanto? (1993), Codul genţianei (1998), Eclipsa 99 sau nefireasca expansiune a întunericului şi restrangerea drepturilor de consum (1999), Vechiturile din garderoba istoriei (2000), incluse în antologiile de teatru radiofonic Multiplii faptului divers (1986) şi Cartela pentru iluzii (2003)