Search Results

Corina Ozon. (2025). La bonheur est un act de courage. Traduction Simona Ferrante. Rafael Editions. 212p „În acest roman, Le bonheur est un acte de courage  [n.a. traducerea în franceză a romanului Tentații , Herg Benet, 2016], Corina Ozon sparge tabuurile moștenite dintr-o societate comunistă în care dictatura a dominat nu doar peisajul politic, ci și viața de familie și, mai ales, individul. Într-adevăr, izolarea personală începe cu întemnițarea vorbirii, gândirii și speranțelor umane. Iar libertatea individuală se naște acolo unde mentalitățile patriarhale se estompează, lăsând loc viselor fiecăruia dintre noi” (Rafael Editions)

Roxana Baltaru. (2025). nădejdea mea, entropia. Poezie. Colecția Arca. Neuma. 66p „m-ai întrebat ce-i aia entropie caută, ți-am spus la pagina unde se îndreaptă sistemele când se clatină din molecule” (Roxana Blataru)

N. 13 decembrie 195, Suceava. fiul Didinei Hușanu și al lui Vlad Roșca. Poet, traducător. Absolvent al Universității de Medicina și Farmacie Grigore T. Popa, Iași, 1985. Medic primar la Spitalul Orășenesc Nehoiu. A debutat în 1976 în Convorbiri literare. Debut editorial:  memorii , Editura Junimea, 1985, pentru care a primit Premiul de debut al editurii, 1981 și Premiul național de poezie al UTC, 1986. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sud Est, 2007, transferat la Filiala Brașov, 2024. Colaborări la Cronica, Amfiteatru, Opinia studenţească, Dialog, Antares, Ateneu, Porto Franco, De Cuvinte, Tomis, etc. A tradus (în colaborare cu Viorel Ştefănescu) T.S.Eliot, Old possum’s Book of Practical Cat, sub titlul Cartea lui Moş Oposum despre pisicile poznaşe, Editura Alma, Galaţi, (1996), reeditată la Humanitas (2009). Alte traduceri din: Horatiu, Martial, Stephane Mallarmé, Ezra Pound, Wisława Szymborska  etc .  În afara premiilor pentru volumul de debut a ma fost recompensat cu premiul Cartea de poezie a anului, Festivalul naţional de poezie „Sensul iubirii” pentru studiu de bărbat trăgând o sfoară (2002); Premiul Filialei Sud-Est a Uniunii Scriitorilor din România pentru 20/21 (2007).   Opera: poezie: memorii  (Junimea, 1985); studiu de bărbat trăgând o sfoară (Fundaţia Culturală Antares, 2002; reed. 2023); 20/21 (Fundaţia Culturală Antares, 2007);  animale şi planete (Fundaţia Culturală Antares, 2008); nișteversuri (Editura Centrului Cultural Dunarea de Jos, 2011);  5 poezii fără sfârșit (Fundaţia Culturală Antares, Galaţi, 2019); traduceri: T.S.Eliot, Old possum’s Book of Practical Cat (Alma, 1996 reed. Humanitas, 2009). Traduceri din opera proprie în alte limbi: studiu de bărbat trăgând o sfoară (tradus în franceză de Constantin Frosin; Fundaţia Culturală Antares, 2003)   Referințe critice:  „Marea performanța a textelor, însă, îmi pare a fi aceea că, pe lânga temele tratate și referenții  propriu-ziși, extraliterari, acestea își teoretizează - sau măcar își expun - în jocul interior atât poetica generică de care țin sau la care aderă, cât și specia în care se încadrează (aproape) fiecare. Situată inițial în underground, o astfel de poezie este, în primul rând, una pentru connaisseurs. Dar nu asta e condiția spre care tind mulți dintre noi ?” (Viorel Stefanescu)   „Temele poeziei lui Tudor Cristian Roșca revin ciclic, ca niște statui într-un orologiu magic, care apar la ora exactă, dar imperceptibil schimbate – ceea ce creează senzația de tragedie lirică.  La acest poet se poate întâlni cel mai ”serios” ludic pus în scenă, printre cele mai desăvârșite tehnici de mânuire a limbajului; în condeiul său, ironia, bine temperată și profundă, creează un continuu dialog cu sine.” (Iulian Grigoriu)

Vernisaj expoziție de artă vizuală Marți, 1 aprilie 2025, a avut loc vernisajul expoziției de artă vizuală intitulată „ANALOGII” a familiei (de artiști brașoveni) Țăroi (Decebal Gabriel, Ioan Aron, Victoria și Vladimir Ioan). Cu acest prilej a avut loc prezentarea nr. 27 (1/2025) al Revistei literare Libris ilustrată cu tablourile lui IOAN-ARON ȚĂROI, talentatul artist brașovean care ne-a părăsit în luna noiembrie a anului trecut.  Acestuia i-a fost dedicat un dosar (pag. 95-101; un portret și un interviu cu Victoria Țăroi). Au prezentat Victoria Țăroi, Decebal Gabriel Țăroi și Anca Ianchiș (din partea Revistei literare Libris).

N. 13 iulie 1942, Cața, jud. Brașov. Poet, libretist și dramaturg de expresie germană. Scenarist și regizor. Absolvent al Facultății de Teologie, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, absolvent al Facultății de Filologie, la Universitatea „Babeș-Bolyai”. Jurnalist la Karpatenrundschau din Brașov, ulterior secretar literar la Teatrul German din Sibiu. A emigrat în R.F. Germania în 1978 ca urmare a retragerii de către cenzură a volumului Mit rotem Wein viel lieber , apărut la Editura Albatros (1976) și a intervenției scriitorului Günter Grass . Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov. A scris scenariul filmului Fürchte dich nicht, Jakob! (Nu te teme, Jakob!) , în regia lui Radu Gabrea (1981). A realizat filme documentare despre viața și activitatea lui Conrad Haas și Herman Oberth, precum și Der Glockenkaufer (Negustorul de clopote) , filmat în peste 30 de sate săsești din Transilvania sau Ein Dorf erwacht. Siebenbürgen und der Prinz (Un sat se trezește. Transilvania și prințul) . A regizat în 1994 filmul dedicat lui paul Celan, Im Süden meiner Seele – Paul Celans Bukarester Jahre  . Organizator de evenimente culturale, printre care al festivalului bienal de literatură Condeierul satului Cața/ Transilvania, Dorfschreiberpreis von Katzendorf/ Sieben-bürgen. Din 2011 acordă Premiul Condeierul Satului Cața/ A debutat în 1969 cu volumul de versuri Kreise ums Unvollendete. Gedichte , la Editura Tineretului. Premii literare: în 1985 a primit bursa Deutscher Literaturfonds din Darmstadt, iar în 1986 Premiul pentru literatură Andreas Gryphius din partea Ministerului Culturii din Germania. A fost rcompensat și cu două premii pentru film, acordate de Bundes-innenministeriums.   Opera: proză: poezie: Kreise ums Unvollendete. Gedichte (Ed. Tineretului, 1969); Ausgespielt (Joc terminat) (Dacia, 1972); Paß für Transsilvanien. Gedichte (Urheber Verlag, 1979); Einladung zu einer Schüssel Palukes (Parnaß, 1980); Abschiedsgerüchte / Zvonuri de adio (ediție bilingvă, trad. Laura Fota; volum apărut la 27 de ani după ce a fost interzis de cenzura comunistă; Albatros, 2005); Mein Vaterland ging auf den roten Strich - Gedichte aus den Jahren keiner Begeisterung 1975-1978  (Patria mea făcea trotuarul roșu - poezii din anii nici unui entuziasm 1975 - 1978) (Hora, 2006);  Die Angst der Parkbank vor dem Abendrot. Gedichte  (Connewitzer Verlagsbuchhandlung, 2016); dramaturgie: Umzug - Stück in zwei Kammern  (Mutarea - piesă in două camere), dramă (1970); Viele Grüße Michael Kohlhaas  (Salutări, Michael Kohlhaas), dramă (1977); Tanz mit der Stille  (Dansul cu tăcerea), dramă (1996); Ossis Stein , dramă (premiera la 7 noiembrie 2012, la Teatrul Radu Stanca din Sibiu, Secția Germană, spectacol cu traducere în limba română cu titlul Povara lui Ossi , 2012. A publicat dramaturgia în lucrarea Ossis Stein  (Pop Verlag, 2020); eseu: Larissa googelt Hermanstadt. Eine Zeitreise ( Heimatgemeinschaft der Deutschen aus Hermannstadt e.V., 2018). Prezent în antologia Michaela Nowotnick und Florian Kührer-Wielach (Hrsg.):  Wohnblockblues mit Hirtenflöte. Rumänien neu erzählen ( Verlag Klaus Wagenbach, Berlin, 2018)   Referințe critice: Raluca Cerhanoschi-Condurățeanu, Delia Cotârlea, Walter Mayr, Michaela Nowotnick, Titu Popescu, Jürgen Schlezack, Un Cristian, Holger Wermke, Elise Wilk.   „Versurile lui Frieder Schuller oferă o imagine sumbră a orașului de pe râul Cibin la jumătatea și sfârșitul anilor ‘70. Cu toate acestea, portretul social rezultat pretinde o sferă de valabilitate mai largă: reflectă mediul comunist, condițiile sociale și cultural-politice ale acelor vremuri” (Delia Cotârlă)   „ „Im Süden meiner Seele” (“În sudul sufletului meu”) a fost filmat în România, în ciuda circumstanțelor acelor vremuri. Filmul relatează anii petrecuți în București ai tânărului Paul Celan și crearea celui mai cunoscut poem al său „Todesfuge” (Fuga morții). Documentarea și sursa de inspirație a regizorului Frieder Schuller a fost puternic influențată de martorii contemporani și prietenii lui Celan, care mai erau încă în viață la acea vreme. Aceștia i-au relatat anii 1945-1947, ca fiind cei mai fericiți ani din viața poetului. […] Regizorul peliculei despre Celan, Frieder Schuller, este un poet de limbă germană, libretist, scenarist și regizor, originar din România. În perioada în care a trăit în România, acesta a lucrat ca jurnalist și secretar literar. Odată ajung în Germania, acesta a înființat casa de producție de filme Transsilvania Film GmbH. Tot înainte de căderea regimului comunist, acesta a realizat un documentar despre “Hermann Oberth” și a regizat filmul “În sudul sufletului meu”. Cel mai recent film a fost realizat la Viscri, acolo unde prințul Charles deține o casă, de aici și numele filmului “Un sat se trezește. Transilvania și prințul”, un film documentar, unde scenariul și regia de sunt scrise de Frieder Schuller. ” (Un Cristian, Observator cultural, 2020).

N.14 aprilie 1980, Brașov. Istoric literar, poet, traducător. A studiat teologia la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, apoi a urmat cursurile masteratului de teologie si studii pastorale al Universitatii din Leeds, Marea Britanie. A continuat cu studii filologice, absolvind masteratul de scriere creatoare si traduceri (2009) si sectia de romana-engleza (2012) ale Facultatii de Litere din cadrul Universitatii „Transilvania” din Brasov. Este doctor in filologie (noiembrie 2013). Preot. Membru al Uniunii SCriitorilor din România, filiala Brașov, din 2021. Redactor și colaborator la numeroase publicații din țară. A colaborat la următoarele publicații: Corpul T ,  Libris , Gazeta de Transilvania , Telegraful , Observator , Rondul de Sibiu , România Liberă , Jurnalul Naționa l, Poesis International , Hyperion , Lumea Credinței  etc. și la publicații online. A tradus din limbile engleză, franceză și italiană.. A publicat în volum traducerea din Ressurection  a Arhiepiscopului de Canterburry, Rowan Williams (2021). A publicat primul text literar pe platforma literară www.poezie.ro , în anul 2003. A debutat editorial cu poezie, cu volumul Mugur de stâncă  (Marineasa, 2005). A fost inclus în Junii 007 , antologia de texte literare coordonate de Alexandru Mușina (Aula, 2007) și în antologia de poezie Lumina de Avarie (Tracus Arte, 2012). Nominalizat la Premiul Tânărul critic al anului 2016 ( agentiadecarte.ro ), finalist al premiului pentru debut în istorie literară al publicației Observator cultural  2016, pentru O istorie a Cenaclului de Luni.   Opera: poezie: Mugur de stâncă (Marineasa, 2003); Povești cu telecomandă (Tracus Arte, 2010);  literatură pentru copii: Meister Ulricus și Împăratul  (ediție bilingvă, română-germană; Tipotex, 2011); Schitul Lacu, români din Athos. Povești cu tâlc pentru cei mici  (Agnos, 2021); istorie literară: O istorie a Cenaclului de Luni (Cartea Românească, 2015); lucrări teologice: Christianism in Its Youth (Agnos, 2020); traduceri: Rowan Williams, Arhiepiscopul de Canterburry, Învierea  (Agnos, 2021). A publicat numeroase studii și articole de teologie.   Referințe critice: Andreea Andrușca, Paul Cernat, Marius Chelaru, Cosmin Ciotloș, Eugen Istodor, Nicolae Manolescu, Marius Prochipiuc, Ovidiu Simion, Cristian Teodorescu, Cristian Vasile, Karin Zall.   „La origine o teză de doctorat a tînărului poet şi critic braşovean Daniel Puia-Du­mitrescu, O istorie a Cenaclului de Luni (Cartea Românească) este prima abordare socioistorică apărută pînă acum despre această grupare cu rol-cheie în literatura română a ultimelor decenii. Amplu documentată, bazată preponderent pe metoda interviurilor multiplu focalizate cu participanţi la cenaclu şi pe cercetarea arhivelor disponibile, lucrarea lui D.P.-D. oferă o bază de date inconturnabilă pentru orice investigaţie viitoare a fenomenului, o descriere densă a mediului instituţional, dublată de o imersiune în intimitatea unei epoci şi în atmosfera universitară a formării generaţiei ’80. Foarte importante mi s-au părut a fi, între altele, observaţiile care identifică în asemenea medii potenţiale nuclee ale societăţii civile de după 1989. Ceea ce reiese cu pregnanţă din succesiunea şi suprapunerile rememorărilor e politica implicită a Cenaclului, de la rolul de interfaţă strategică multiplă al lui Nicolae Manolescu, la ierarhiile interne ale comunităţii generaţioniste, cu regulile şi codurile ei nescrise, cu aliaţii şi adversarii ei, cu modurile sale specifice de a interacţiona cu Sistemul..” (Paul Cernat, Observator cultural, nr.814/2016)   „ Nu este prima lucrare despre Cenaclul de luni, dar este, dacă nu mă înșel, a doua scrisă de cineva pentru care cenaclul de la Casa studențșilor „Grigore Preoteasa” (1977-1983) este istorie. Et pour cause: autorul s-a născut în 1980. Concepția cărții este diferită de cele anterioare. În „Introducere”, Daniel Puia-Dumitrescu excplică de ce a socotit necesar să recurgă într-un studiu cu caracter istoric la „tehnici sociologice”, citând numele câtorva autorități în materie. Explicația mi s-a părut un pic fastifdioasă. Cartea e structurată astfel: n prim capitol examinează prezența membrilor Cenaclului în arhivele fostei Securități; al doilea trasează istoria propriu-zisă a Cenaclului prin intermediul unor interviuri solicitate de autor membrilor sau prin intermediul unor intervenții publicistice ale unora dintre ei. Important este că autorul a consultat dosare aflate la CNSAS, din care extrage informații pe care le consideră utile, nu atât pentru fizionomia morală și intelectuală a poeților, cât pentru atmosfera politică în care s-au ținut ședințele Cenaclului. Această țintă a studiului îl determină, probabil, pe Daniel Puia-Dumitrescu să arunce o privire și în dosarele unor scriitori care nu s-au numărat printre membrii Cenaclului, dar pe care îi consideră „apropiați” acestora. Dacă participanții au exclusiv dosare de urmărire informativă, printre „apropiați” sunt și câțiva informatori, recrutați tocmai spre a-i „supraveghea” pe colegii lor”  (Nicolae Manolescu, România literară, 2016)

N.20 august 1957, Tîrgu-Ocna, județul Bacău. Fiul Anetei (n. Tătaru) și al lui Nicolae Antohi. Istoric al ideilor, eseist, traducător. Absolvent al Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1984) și al École des Hautes Études en Sciences Sociales, Paris. (1991) . Profesor, cu experiență didactică, printre altele, la Central European University din Budapesta, la Universitatea din Michigan, la Universitatea din Leipzig, la Université Paul Valéry-Montpellier III, Montpellier . Membru fondator al Grupului pentru Dialog Social (GDS). Membru în Academia Europaea. Este membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala Brașov din anul 2024. Debutează în 1973 în revista Corolar a Liceului „Costache Negruzzi” din Iași cu un eseu despre impresionism, cu accent pe Renoir. În volum a debutat cu Utopica. Studii asupra imaginarului social (Editura Științifică, 1991). A colaborat la următoarele publicații (selectiv): Amfiteatru, Apostrof, Argeș, Astra,   Ateneu, Convorbiri literare, Criterion, Curtea de la Argeș, Dialog, Dilema, 22, Echinox, Euresis, Forum studențesc, Helion, Korunk, Opinia studențească, Orizont, Revista de Istorie și Teorie Literară, România literară, Secolul 20, Sfera Politicii, Transilvania, Vatra, Viața Românească.   Opera: volume de autor: Studii asupra imaginarului social (Editura Științifică, 1991; ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Idea, 2005);  Civitas imaginalis. Istorie şi utopie în cultura română  (Litera, 1994; reed. Polirom, 1999);  Exerciţiul distanţei. Discursuri, societăţi, metode  (Nemira, 1997; reed. 1998); Imaginaire culturel et réalité politique dans la Roumanie moderne. Le stigmate et l'utopie , trad. din rom. de Claude Karnoouh şi Mona Antohi (Paris-Montréal, L’Harmattan, 1999); Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public (Polirom, 2007); volume în colaborare: Al treilea discurs. Cultură, ideologie şi politică în România , convorbiri cu Adrian Marino (Polirom, 2001); Mai există viitor? România la început de mileniu , convorbiri cu Mihai Şora (Polirom, 2001); Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie şi morală în România , convorbiri cu Alexandru Zub (Polirom, 2002); Ceea ce ne uneşte. Istorii, biografii, idei ,   convorbiri cu Moshe Idel (Polirom, 2006); România noastră. Conversaţii berlineze , convorbiri cu Virgil Nemoianu (Editura Muzeului Național al Literaturii Române și Editura Cuvântul, 2009; ediţia a doua, revăzută, Institutul European, 2009; ediția a treia (in Virgil Nemoianu, Opere , Vol. 8), Editura Spandugino, 2017); Le Néant roumain. Un entretien/ Neantul românesc. O convorbire , cu Emil Cioran şi Luca Piţu (Polirom, 2009, eBook 2012); „Brazde peste haturi” Revisited. Pagini salvate dintr-un samizdat colectiv (Opera Magna, 2011). Cu Dan Petrescu, Luca Pițu, and George Pruteanu (Artelul textual); Oameni și patrii. Istoriile și geografiile identității , convorbiri cu Jean-Jacques Askenasy (Polirom, 2021); volume coordonate: Dialog şi libertate. Eseuri în onoarea lui Mihai Şora , în colaborare cu Aurelian Crăiuţu (Nemira, 1997); Between Past and Future: The Revolutions of 1989 and Their Aftermath, în colaborare cu Vladimir Tismăneanu (Budapesta-New York, CEU Press, 2000, 2001; trad.rom. de Marilena Andrei, Elena Neculcea şi Livia Szász), De la utopie la istorie. Revoluţiile din 1989 şi urmările lor ,   (Curtea Veche, 2006); Religion, Fiction, and History. Essays in Memory of Ioan Petru Culianu, I-II (Nemira, 2001); Ioan Petru Culianu. Omul şi opera (Polirom, 2002); Narratives Unbound. Historical Studies in Post-Communist Eastern Europe, în colaborare cu Balázs Trencsényi şi Péter Ápor   (Budapesta-New York, CEU Press, 2007); Modernism şi antimodernism. Noi perspective interdisciplinare  (Editura Cuvântul și Editura Muzeului Național al Literaturii Române, 2008); ediții îngrijite: Ioan Petru Culianu, Jocurile minţii. Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie, ediţie îngrijită de Sorin Antohi şi Mona Antohi, studiu introductiv de Sorin Antohi (Polirom, 2002; ediția a II-a revăzută și adăugită, 2019); traduceri (în colaborare cu Mona Antohi): Pierre Manent, Istoria intelectuală a liberalismului. Zece lecţii (Humanitas, 1992; reed. 2013); Alain Besançon, Anatomia unui spectru. Economia politică a socialismului real  (Bucureşti, 1992, revăzută, cu titlul Anatomia unei stafii. Falimentul unei utopii întrupate , Humanitas, 2014); Alain Besançon, Confuzia limbilor. Criza ideologică a Bisericii  (Humanitas, 1992); Katherine Verdery, Compromis şi rezistenţă. Cultura română sub Ceauşescu  (Humanias, 1994); Mihai Şora, Despre dialogul interior. Fragmente dintr-o antropologie metafizică  (Humanitas, 1995); Alain Besançon, Dilemele mîntuirii  (Humanitas, 2001): Mircea Eliade, Făurari și alchimiști (Humanitas, 2019).   Referințe critice: Daniel Barbu, Alexander Baumgarten, Ștefan Borbély, Romulus Bucur, Elaine L. Kleiner, Adrian Marino, Alexandru Matei, Mircea Mihăieș, Dan C. Mihăilescu, Mihail Neamțu, Victor Neumann, Mircea Opriță, Nicholas Plagne, Cristian Preda, Dan Stanca.   „Sorin Antohi este unul dintre puținii intelectuali critici de anvergura mondială de care dispune in prezent cultura română. Ca fost prorector al Universității Central-Europene din Budapesta, a construit instituții interdisciplinare prestigioase (Pasts Inc.), a moderat reuniuni internaționale simandicoase și a beneficiat de burse culturale de ținută, evoluând într-un anturaj instituțional solicitant și extrem de exigent cu erorile, in care putini universitari români bine cotați în țară ar fi putut face față. Partener de dialog al unor nume celebre de dincoace si de dincolo de Atlantic, coordonator de volume de referință și impecabil amfitrion de reuniuni științifice cu larg ecou printre specialiști, Sorin Antohi s-a făcut remarcat peste tot ca un problematizant atipic, raționalist și critic, trăitor la intersecția dintre totalitarismul destrămat căruia îi aparține prin biografie si universalismul socio-cultural de sorginte liberală căruia a decis sa i se alăture prin pregătire, adică, întrucâtva, prin distanțare critică de trecutul care îl determină.” (Ștefan Borbély , Contemporanul, nr.5(674)/2008)   „În orice cultură, dar mai cu seamă într-una marginală, cu dezvoltare sincopată, hărțuită și hătrănită, ca a noastră, oamenii de anvergura și calibrul lui Sorin Antohi sunt extrem de rari și, ca atare, prețioși. Un om al conjuncţiei, nu al disjuncţiei. Un mijlocitor esenţial între oameni, culturi, stiluri şi şcoli de gândire, pedagog neobosit, natură catalitică şi coagulantă. Un hiperconstructiv. Un istoric al ideilor înzestrat cu erudiţie literară, apetit pentru politologie, deschidere filosofică, vorbind cu charismă şi farmec amfitrionic engleză, franceză şi germană, autorul câtorva cărţi de referinţă (printre care „Exerciţiul distanţei“, 1997, „Civitas imaginalis. Istorie şi utopie în cultura română“, 1999) şi al unor volume dialogale (cu Mihai Şora, Adrian Marino, Alexandru Zub, Moshe Idel), eseist, traducător, coordonator de serii editoriale la Humanitas, dar şi de lucrări colective apărute sub egida Central European University, cu sediul la Budapesta, unde Antohi a fost mai mulţi ani profesor şi prorector.” (Dan C. Mihăilescu, 22).

N.13 iulie 1971, sat Frenciugi, Șcheia, jud. Iași. Fiul Elenei și al lui Constantin Simota. Poet. Absolvent al Liceul Teoretic „Nicolae Iorga”, profilul filologie. Studii universitare în domeniul științelor juridice. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2007. Colaborări la publicațiile Gând românesc , Cetatea culturală , Dealul Melcilor , Luceafărul , Vremea , Vatra veche , Caietele de la Araci . Colaborator cu poezie la volumele colective Un fel de colind  (1996); Flacără și vis  (1996); Cuvinte întrupate  (2004, 2008); Florilegiu (2013). Membru și ulterior președinte al Cenaclului Buna Vestire din Miercurea-Ciuc. A debutat în revista liceului, Axa . Debut editorial cu volumul de versuri Dialog în cer , 1995. A colaborat în diverse recitaluri cu actorii Camelia Paraschiv-Katai și Sergiu Aliuș de la Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu-Gheorghe. În 2022, Ioan Lăcătuș și Ciprian Hugianu publicau la Editura Eurocarpatica din Sfântu-Gheorghe lucrarea Profesioniștii noștri. 32 Ionel Simota la 50 de ani. Premii literare: Premiul filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru poezie în 2010 pentru volumul Desculț printre cuvinte. Premiul „Cartea anului” pentru Capitol cu îngeri dintr-un volum colectiv (Magic Print, 2016) în cadrul Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România. I s-a decernat în 2019 Premiul Pro Harghita din partea Consiliului Județean Harghita.   Opera: poezie: Dialog în cer  (Alutus, 1995); Frânturi de zbor  (Miercurea-Ciuc, 1995); Ramuri de dor  (Miercurea-Ciuc, 1997); Poeme (Miercurea-Ciuc, 1999); Lumina cuvântului meu  (Neptun, 2000); Casa cu salcâmi  (Eurocarpatica, 2002);  Îngerul meu  (Eurocarpatica, 2003); De dorul tău  (Neptun, 2003); Turnul tăcerii , antologie (Eurocarpatica, 2006); La poalele ochilor tăi (Eurocarpatica, 2006); Aripi de cenușă  (Eurocarpatica, 2008); Desculț printre cuvinte  (Eurocarpatica, 2009); Opere complete , vol.I, II (Eurocarpatica, 2012); Tăcerea îngerilor (Eurocarpatica, 2012); Dialog în cer,  antologie (TipoMoldova, 2014);  Cântare pământului  (ePublishers, 2014);  Cântare şi tăcere,  antologie (Eurocarpatica, 2015),  Caligrafia iubirii (Magic print. 2015); Capitol cu îngeri dintr-un volum Colectiv  (Magic Print, 2016); Lecții cu fluturi (Magic Print, 2017); Poezii . Lecții cu fluturi, Sentimente cu păsări. Mirări (Artprinter, 2021); Pietrele care nu tac (Eurocarpatica, 2024). audiobooks: Mirări (Asociația Cenaclului Literar Buna Vestire, 2021)   Referințe critice: A.I. Brumaru, Ligia-Dalila Ghinea, Adrian Lesenciuc, Ramona Moldovan, Doru Munteanu, Raisa Pinteac, Vitalie Răileanu, Ion Topolog, George Țărnea. Referințe în dicționare, istorii literare: B. Crăciun, D. Crăciun-Costin, Dicţionarul scriitorilor români de azi (Editura Porţile Orientului, 2011); acad. Mihai Cimpoi, Traian Vasilcău, Enciclopedia scriitorilor români sontemporani de pretutindeni  (Tipografia Centrală, 2019); Ion Topolog Popescu, Lector-lictor, vol.I (Pastel, 2013).    „Ionel Simota vine în poezia româna cu o voce aparte, proaspătaă și inconfundabilă. De la un volum la altul poetul se reinventează prin ton, mesaj, viziune, construcție, rostire și abordare într-o arhitectură care-i poartă propria amprentă și matrice. Un poet de factura intimistă, care se descoperă pe sine în prefacerile metaforice ale versului. E obsedat de cuvânt, de semantica lui, de puterea de a acoperi sentimentul și trăirea, într-o caligrafie proprie, în destinul ce i-a fost hărăzit sau și l-a asumat.Temele poetului sunt aceleași în fiecare carte, ca într-un veritabil catehism literar: pământul, străbunii, familia, copilăria, timpul, iubirea, patria, istoria, cuvântul, poezia, limba română, zborul, relația cu divinitatea, anotimpurile, îndoiala sau incertitudinea, ca universuri și stări ale rostului său in lume. ” (Doru Munteanu)   „ Poetul Ionel Simota aduce nouă, cititorilor atenți, o poezie izvorâtoare din inadecvarea structurală a creatorului ei la realitatea la care, totuși, din mers, îți concentrează atenția:Eu scriu în limba pietrei/ Și-a facerii, și-a pâinii, / Cu sacra unduire prin suflete a mâinii, / Cu plâns nestins al vetrei / Precum am învățat, / Scriu cu oftat de sfânt, în pieptul meu lăsat, / Cu limba unui basm /Pecetluit pe creștet, / Cu sângele din neam, ce încă nu veșted... /Scriu apăsat, în suflet, /Ca totuși să rămână / Frumoasă încântare, în Limba Mea, Română... (Eu scriu, p.24). Astfel poetul încearcă să realizeze o sinteză a motivelor lirice ale cărților sale anterioare, prezente tocmai cu punctele de sprijin care i-au permis autorului să-și delimiteze un teritoriu liric aproape pragmatic. […] Poezia lui Ionel Simota pare izvorâtă din bonomia cu care poetul contemplă lumea, îmbinând rafinamentul cu demnitatea condiției fragile a omului ce reliefează expresia explorării asidue a unor motive care-i definesc stilul liricului inconfundabil, aflat pe aripa zborului poetic în adeziune... ” (Vitalie Răileanu, Libis, nr.3/2021).

N. 26 aprilie 1997, Cluj-Napoca. Poetă și traducătoare. Nepoata scriitorului și universitarului clujean Gavril Scridon. A studiat literatură comparată la King’s College London și scriere creativă la Universitatea din Oxford. Membră a Uniunii Scriitorilor din România din 2023. A debutat în 2016 în Wild Court: an international poetry journal . A publicat primul volum de versuri în limba română în 2021, Hotare , în urma câștigării unui concurs literar organizat de Editura Universitară, „Împlinește un vis”. A colaborat la publicații românești: România literară , Observator cultural , Steaua , dar în special la publicații din Marea Britanie și Statele Unite: The London Magazine , Oxford Review of Books , Wild Court , World Literature Today. Asymptote Journal , Oxford Poetry , The Theatre Times , European Literature Network , Syntopic , Apofenie , Harana Poetry , Caesura , Delos UF , E Ratio , Napkin Poetry Review . Este redactor pentru poezie la E Ratio Poetry Journal . A publicat patru volume de versuri în străinătate. A tradus în engleză din opera lui Ion D. Sîrbu, Ioan Flora, Ion Cristofor și Traian T. Coșovei (în colaborare cu Adam J. Sorkin). A câștigat Premiul Editorial STAAR din partea Universității Oxford pentru activitatea de jurnalist cultural (2020) și a fost nominalizată de publicația Oxford Review of Books  la secțiunea Short Fiction Prize (2019). A câștigat premiul I la „Festivalul Literatura tinerilor” organizat de Uniunea Scriitorilor la Neptun (2023) și a fost desemnată scriitoarea lunii septembrie la Gala Scriitorii Anului (2023).   Opera: poezie: Hotare (Editura Univrsitară, 2021); A Romanian Poem (MadHat Press, 2022); Calendars (Broken Sleep Books, 2022); Across The Nile-Green Sky  (Graeyng Ghost Press, 2022); Unicornucopia (Ethel Press, 2022); eseuri: coeditor (alături de Robert Gabriel Ciobanu) al lucrării Exerciții pentru o altfel de diversitate  (Presa Universitară Clujeană, 2022); traduceri (în volum): Ion Cristofor, Soomewhere a blind child  (Nacked Eye Publishing, 2021); Traian T. Coșovei, Night with a Pocketful of Stones  (în colaborare cu Adam J. Sorkin; Broken Sleep Books, 2021); Mihaela Coșescu, The Story of a Laddle  (2022).   Referințe critice: Ion Cristofor, Adrian Lesenciuc, Mihok Tamas, Andrei Mocuța, Mircea Popa, Simona Preda, Alexandru Sfârlea, Chris Tănăsescu.   „Dacă Andreea Iulia Scridon își definește statutul său social ca unul ambivalent, de româncă și de americancă, e sigur că percepția ei despre lume e apropiată de cea a unui George Steiner, cel care considera, în După Babel, că „orice exercițiu al limbajului, chiar monolingv, este deja un act de traducere”, „traducerea fiind, formal și pragmatic, implicită în orice act de comunicare”. Iar eruditul poet mexican Octavio Paz sublinia că a învăța să vorbești înseamnă a învăța să traduci. După marele poet amintit, poezia nu e decât o punte între limbajul universului și universul limbajului.” (Ion Cristofor, Andreea Iulia Scridon și lirismul ca traducere. Syntopic.ro )   „Andreea Iulia Scridon plonjează direct în amănuntele vieţii cotidiene din care extrage cu plăcere banalul. Elementul baladesc îi străbate cântecul insolit, mereu adaptat sau demontat, când elegie, când cântecel, când tânguire, când descântec sau invocaţie. Farmecul sau farmecele zicerii străbat spaţiul şi timpul conjugând într o formulă sui generis sacrul cu profanul şi iubirea cu moartea. Râsul şi dansul, dedublarea şi bucuria devin forţe complementare ale sufletului postmodern, trecut prin experienţa emigrării. Hotare oferă radiografia sufletului feminin atras în plasa de păianjen a însoritei Florida, ispitit mereu de vârtejul înălţimilor sau de abisul cel mai adânc. Un repertoriu din care nu lipsesc metamorfoza, pribegia, nostalgia, exilul.” (Andrei Mocuța, Arca, nr.1/2022).

N. 20 august 1947, Pârscov, jud. Buzău. Prozator, critic literar, eseist. Absolvent al Facultății de Filologie, Universitatea din București. Profesor de limba română la Școala din Pârscov, actualmente pensionar. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Brașov, din 2010. Colaborări la publicațiile România literară , Convorbiri literare , Tomis , ProSaeculum , Caligraf , Oglinda literară  etc. Colaborator în realizarea lucrărilor Monografia comunei Pîrscov  (2004), O Tulce literară  (1981), Mărturisirea de credinţă literară  (2008). Inițiator și redactor șef al revistei de cultură Întrezăriri . A debutat în 1968 cu o cronică de carte în revista Tomis . Debut editorial cu romanul Vâsla de sare , în 2006. Premii literare: Premiul special de creaţie literară V. Voiculescu (2012). Premiul „Opera omnia” al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România în 2024.   Opera: proză: Vâsla de sare  (Editura Casei Corpului Didactic Buzău, 2006, reed. eLiteratura, 2015); 14 povestiri  (Editgraph, 2007); Tânărul Veronel  (Online, 2008); Minunata Adela  (Rafet, 2009); Viaţa şi opera lui Vasile Voiculescu , roman documentar (EuroPress Group, 2012); Speranţa  (eLiteratura, 2015); eseu, critică și istorie literară: Opera lui Ion Gheorghe , studiu monografic (Lorilav, 2010); Critice , cronici literare (Lorilav, 2011); Dicţionarul dascălilor pârscoveni : educatoare, învăţători, profesori, preoţi. 1830-2010  (Sfera, 2013); Ultimul poet dac  (EuroPress Group. 2013);  Lumina cuvintelor (Sfera, 2017); Tânărul Voiculescu între medicină și lite­ra­tură . (Teocora, 2020); Vasile Voiculescu. Povestea vieții ( Miron, 2022); Ion Caraion. Povestea vieții  (Miron, 2023)   Referințe critice: Stan Brebenel, Tudor Cicu, Theodor Damian, Dumitru Ion Dinu, Ioargu Gălățeanu, Nicolae Gâlmeanu, Ion Gheorghe, Ilie Mândricel, Ion Nedelcu, I. Nedelea, Elena Otavă, Ion Roșioru, Ion Stanciu, Alex Ștefănescu.   „Autor mereu surprinzător, din variate perspective – să amintim doar ritmicitatea apariţiilor anuale după debutul editorial târziu, din 2006, pe când se pregătea să rotunjească al şaselea deceniu de viaţă, cu un roman care îi dezvăluia concludent condeiul de prozator cu ţinte bine alese şi mijloace abil reglate, îndeobşte mai greu de aflat la un “începător”, sau amplitudinea preocupărilor scriitoriceşti îmbrăţişate, multă vreme în paralel cu apostolatul didactic în spaţiul spiritual al limbii şi literaturii române – , Gheorghe Postelnicu îşi întâmpină acum cititorii cu o nouă surpriză: volumul de faţă, care alătură sub acelaşi titlu două din romanele sale apărute anterior – Tânărul Veronel (2008) şi Minunata Adela (2009). Inedita ofertă se vrea, probabil, un experiment de natură a dovedi că juxtapunerea celor două cărţi (de fapt, avem de-a face cu o ofertă trei într-unu, dacă ţinem seama că şi Tânărul Veronel aducea sub aceleaşi coperte, ca primă parte, volumul de debut al autorului – Vâsla de sare) este o întreprindere cu posibilităţi de a-l bucura pe cititor cu ceva mai mult decât s-ar aştepta.” (I. Nedelea)   „Gheorghe Postelnicu vine recent dinaintea cititorului de pretutindeni cu o nouă carte: „Lumina cuvintelor”, editura Sfera, 2017 […] Prin această carte Gheorghe Postelnicu are puterea să exprime cele dinlăuntrul omului, bucuriile lui, descoperirile lui, supărările, trăirile lui... Lumea întreagă dezvăluită de lumină (în interviurile de faţă) se desfăşoară în faţa cititorului ca un labirint. „Criticul, dacă îl ţine cureaua, scrie eseuri despre autori care nu mai sunt în viaţă”, se mărturiseşte autorul cărţii, lui Marin Ifrim, cel care îi ia şi domniei sale un interviu. Iar „revistele de cultură, chiar dacă au tiraje mici, chiar dacă sunt citite de puţini oameni, sunt lumina şi stâlpii de intrare ai societăţii” – mai spune Gheorghe Postelnicu – dar pentru ca cititorii să-i cunoască pe cei care trudesc şi fac revista să apară, calea e interviul luat scriitorului (care publică şi în revistă) de un jurnalist profesionist. ” (Tudor Cicu).

N. 7 octombrie 1964 în Ardeoani, jud. Bacău. Romancier. A urmat clasele I-VIII, în Ardeoani, iar apoi, după absolvirea primilor 2 ani de liceu în Municipiul Moineşti, jud. Bacău, a urmat cursurile unei şcoli aeronautice la Braşov. A lucrat aproximativ 10 ani în aviaţie. Între timp, a terminat liceul, obţinând diploma de bacalaureat. În anul 1990 a urmat cursurile unei şcoli militare din Bucureşti, devenind angajat al Ministerului de Justiţie. A absolvit Şcoala Populară de Arte, secţia actorie, clasa profesorului Petre Sirin. Alţi câţiva ani a studiat muzica, învățând să cânte la diferite instrumente.  A debutat în 2000 cu romanul Am stat cu femeia față în față . A publicat la Editurile Orientul Latin și Pastel din Brașov. Membru al Uniunii Scriitorilor din Româniam, filiala Brașov, în 2008.   Opera: proză: Am stat cu femeia faţă în faţă  (Orientul Latin, 2000); Batalion disciplinar (Orientul Latin, 2001); Copiii străzii se răzbună  (Orientul Latin, 2002); Ucigaşul care plânge  (Orientul Latin, 2003); Lecţie de viaţă  (Orientul Latin, 2004); Operaţie pe suflet deschis  (Pastel, 2005); Antidot pentru desfrâu  (Pastel, 2009); Amalgam (Pastel, 2011); Jivine (Pastel, 2013); Un Fiu de Dumnezeu a murit pentru tine (Pastel, 2015); Oglinda sufletului tău (Pastel, 2017).   Referințe critice: A.I. Brumaru, Ion Itu, Victor Sterom, Ion Topolog Popescu   „ E vorba așadar, precum în romanul aceste al lui Adrian Pleșcau, de o proză de glorificare a instinctului (vezi Denis de Rougemont), o proză, de fapt, proslăvire a vieții, viața neînsemnând oare și instinctul eliberat de spirit? Avem adică de a face în acest caz cu o mistică a vieții, una ce a dat însă naștere (ca să ne întoarcem la criticul francez evocat) unor frumoase opere literare. ” (A.I. Brumaru)   „ Scriitor de factură modernă, Adrian N. Pleșcău este în al șaptelea roman, Antidot pentru desfrâu, un introspectiv lucid, pentru care creația constituie o încercare de ordonare a haosului interior, de eliberare de sub tirania unor obsesii cognitive și ontologice. Adevărul este că libertatea prozatorului Adrian N. Plescau se revendică din estetica autenticității. […] Perspectiva interpretativă a lui Adrian N. Pleșcău e una de adâncime, de împingere a cunoașterii spre zonele misterioase și tainice ale adevărurilor fundamentale, sugerate prin intermediul conexiunilor metafori-simbolistice ale momentelor unui timp-răstimp asumat. ” (Victor Sterom).

N. 30 martie 1973, Făgăraș. Poetă, prozatoare și traducătoare. Profesoară de limba engleză, stabilită la Barcelona. A studiat filologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov,  din 2023. A debutat în 1996 în Tribuna . A publicat primul volum de versuri în limba spaniolă în 2016, Mil y una muertes , tradus ulterior în limba română (2018). A colaborat la publicații românești: Tribuna , Echinox , Contemporanul. Ideea europeană , Poezia , Luceafărul de dimineață , Revista de traduceri literare  ș.a., dar în special la publicații din Spania și din America Latină: în catalană: Revista digitală de cultură Núvol , Revista digitală de literatură și traducere a Pen Club catalán visat.cat , Quadern de les idees , Vilaweb , paperdevidre și în spaniolă: Sibila , Clarín , Vuelapalabra , Nueva York Review Poetry , Círculo de Poesía , Vallejo & Co , Oresteia , La libélula vaga , P oéticas mediterráneas , Estación poesía , Revista Internacional de Poesía Ulrika , Altervoxmedia , Radio Bukowski  ș.a.. A publicat mai multe volume de versuri în română, spaniolă, catalană. A tradus în engleză în catalană, din catalană în română și invers, din spaniolă în catalană și din română în spaniolă. Nume importante ale literaturii române se află pe lista scriitorilor traduși de Corina Oproae: Marin Sorescu, Ana Blandiana, Lucian Blaga, Dinu Flămând, Angela Marinescu, Tatiana Țîbuleac, Ioan Es Pop, Svetlana Cârstean ș.a. Prezentă în multiple antologii publicate în Spania și America Latină. În 2020 i-a fost tradusă în suedeză de Teresa Wennberg, o antologie publicată la Simon Editor, Jönköping, intitulată Tidig eviget . I s-au decernat numeroase premii, printre care Premiul de traducere Marin Sorescu al Primăriei Craiova, 2014, pentru traducerea în limba catalană a antologiei din poezia lui Marin Sorescu, Per entre els dies , Premiul de traducere poetică Cavall Verd, Rafel Jaume, din Palma de Mallorca, 2014 aceeași lucrare, Premiul de traducere poetică Jordi Domènech, Barcelona, 2015, pentru traducerea în limba catalană a volumului Patria mea A4 / La meva pàtria A4 , a poetei Ana Blandiana, Premiul Nollegiu pentru cea mai bună carte de poezie tradusă în limba catalană în 2018 pentru traducerea din engleză în catalană a volumului Red bird / Ocell roig  a poetei americane Mary Oliver, Premiul Nollegiu pentru cea mai bună carte de poezie publicată în limba spaniolă în 2021 pentru cartea mea Desde dónde amar  ș.a. În 2024 a fost recompensată cu premiul Tusquets Editores pentru debutul său în proză, romanul La casa limón .   Opera: poezie: Mil y una muerte s (Garua Libros, 2016; rom. O mie și una de morți , Școala Ardeleană, 2018); Intermitencias (Sabina Editorial, 2018, rom. Intermiten țe, Școala Ardeleană, 2022); Temprana eternidad (Caza de libros/ Ulrika Editores, 2019); La mà que tremola  (Café Central, 2020); Desde dónde amar  (Editorial Pre-Textos, 2021); Un rosario de soles  (Nautilus Ediciones, 2023); proză: La casa limón  (Tusquets Editores, 2024); traduceri (în catalană): Marin Sorescu, Per entre els dies  (Lleonard Muntaner Editor, 2013); Ana Blandiana, La meva pàtria A4 (Eumo Editorial, 2015); Lucian Blaga, Els poemes de la llum  (Café Central, 2015); Ana Blandiana, La por a la literatura  (Café Central, 2016); Dinu Flamand, Ombres i escullera  (Café Central, 2019); Ana Blandiana, Variacions sobre un tema donat (Eumo Editorial, 2021); Angela Marinescu, Em menjo els versos  (Godal Edicions, 2022); Tatiana Țîbuleac, L’estiu en què la mare va tenir els ulls verds  (Amsterdam Libres, 2022); traduceri (în spaniolă): Gellu Naum, Athanor (La Central, 2017); Ioan Es. Pop, Los mundos lívidos (Ediciones Pen Press, 2020); Lucian Blaga, La luz que siento  (Pre-Textos, 2022); Ioan Es. Pop/Angela Marinescu, Un hueco en los huesos  (Escarabajo, 2022); Antología de la poesía del siglo XX en Rumanía  (Visor Libros, 2022); Svetlana Cârstean, Soy otra  (Visor Libros, 2023); traduceri (din engleză în catalană): Mary Oliver, Red bird/ Ocell roig  (Godall Edicions, 2018); traduceri (din catalană în spaniolă): La hora del deshielo , 15 poetas catalane s ( Escarabajo Editorial, 2021) ; traduceri (din catalană în română): Antoni Clapés, L’arquitectura de la llum/ Arhitectura luminii  (Școala Ardeleană, 2021).   Referințe critice: José Ángel Cilleruelo, Dinu Flămând, Susana González Turigas, Miquel Angel Llauger, Adrian Lesenciuc, Laia López Manrique, Martín López Vega, Fulgencio Martínez, Xavier Montoliu, Jordi Nopca, Víctor Obiols, Ion Pop, Enric Umbert Reixach, Xavier Serrahima, Jordi Valls Pozo   „ Salut din toată inima publicarea acestei cărți și în limba română. Este un text emoționant care își păstrează forța și restituit limbii în care autoarea și-a făcut primele game. Dar este și o experiență neobișnuită, în primul rând pentru Corina Oproae, care va fi trecut prin toate fazele dubitative confruntând cele două texte. Dialogul dintre ele deschide o nouă viață acestei sensibile elegii, iar cele două oglinzi sporesc profunzimea textului și amplifică identitatea autoarei. ” (Dinu Flămâ nd)