Search Results

N.28 iulie 1962, Făgăraş. Fiu al Vioricăi, născută Tudoran şi al lui Ion Cătălui. Critic și istoric literar, eseist, publicist şi jurnalist cultural. Absolvent al Masteratului „Limba şi literatura română – Identitate în multiculturalitate” al Facultăţii de Litere a Universităţii „Transilvania” din Braşov. Licenţiat în Ştiinţe Juridice al Facultăţii de Drept „Simion Bărnuţiu” a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. A absolvit cursurile Şcolii „BBC” de Jurnalism Radio şi TV de la Bucureşti. Membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Brașov, din 2017 și membru în Consiliul Director al Filialei din 2023. Membru fondator al Association of Community Colleges (ACC), cu sediul în Danemarca și membru al Asociaţiei Naţionale a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România (ANBPR). Fost profesor și jurnalist, redactor de ştiri şi realizator de emisiuni culturale la Radio Braşov , actualmente bibliograf la Biblioteca Judeţeană „George Bariţiu” din Braşov, redactor în cadrul revistelor literare Astra , Libris  și Epithet , colaborator permanent al revistelor Tribuna , Luceafărul de Dimineață , Vatra Veche  ș.a. Debut absolut în 1988, cu studii, proză și cronici literare şi cinematografice în revista de cultură Orizonturi Româneşti  din Oslo. Redebutează în 1993 la Radio Braşov  cu cronici, recenzii și eseuri literare. De atunci, a publicat în numeroase reviste literare și culturale naționale, locale și de peste hotare aprox. 900 de cronici, recenzii, eseuri, studii literare, jurnale de călătorie, proză etc. Debut editorial absolut cu volumul de critică de artă şi istorie Biserici fortificate din judeţul Braşov. O sinteză şi un dicţionar  (Editura Orator, 2005), nominalizat la Premiile .ANBPR. Alte premii: Premiul Societăţii Ziariştilor şi Oamenilor de Cultură „Cincinat Pavelescu” din Braşov în 2015 pentru Mari controverse literare ; Premiul „Mira” al Societăţii Ziariştilor şi Oamenilor de Cultură „Cincinat Pavelescu” pentru Dinamica şi degradarea limbii române ; Premiul Fundației culturale “Memoria” în 2021pentru cea mai bună lucrare științifică în 2021 pentru Vertebre românești ; Premiul Mihail Diaconescu  pentru Istorie și Critică literară, oferit de revista Banchetul din Petroșani în 2023.   Opera: critică de artă: Biserici fortificate din judeţul Braşov. O sinteză şi un dicţionar (Orator, 2005); critică, teorie și istorie literară: Avangarda literară românească și visul  (Editura Universității Transilvania, 2012); Mari controverse literare  (Aldus, 2014); Literatură și revoluție. Revoluția din Decembrie 1989 în romanul românesc (IRRD, 2016); Tratat despre pseudodicţionare (KronArt, 2018); Miracolul realismului magic și universal. Perspective literare și filosofice  (Eikon, 2024); eseuri: Vertebre românești .  Mărturii ale rezistenţei anticomuniste (în colaborare cu Apollon Cristodulo şi Vlad Mitric-Ciupe, Eikon, 2020); Dinamica şi degradarea limbii române. Eseostudii şi cronici literare  (Casa Cărţii de Știință, 2020); , interviuri: Literatura ca povară: Interviuri cu scriitori români și străini (Junimea, 2022). Prezent în numeroase volume colective.   Referințe critice: Mihaela Albu, Cătălin Badea-Gheracostea, Andrei Bodiu, Virgil Borcan, A.I. Brumaru, Iulian Chivu, Sanda Cordoș, Sorin Lavric, Adrian Lesenciuc, Ovidiu Moceanu, Gernot Nussbächer, Florin Şindrilaru, Ion Topolog, Adrian Țion, Dumitru Velea. Referințe în dicționare, istorii literare: A.I. Brumaru, Apologii şi navigaţii , Bucureşti, Editura Eikon, 2019; Florin Șindrilaru, Chiriaşii secundei. Batalionul disciplinat , Braşov, Libris Editorial, 2019; Adrian Lesenciuc, Critica de direcție , vol. 3, Inelul. Deschideri vectoriale , Iași, Editura Junimea, 2024.   „ Cartea lui Iulian Cătălui, Avangarda literară românească și visul este o amplă și documentată cercetare a unui aspect foarte important din activitatea avangardei literare românești – preocuparea pentru fenomenul oniric. Reprezentând la bază o lucrare de disertație de masterat, cartea de față constituie o abordare cu totul interesantă a problematicii visului în preocuparea avngardei literare românești, temă cercetată parțial în studiile critice anterioare (...) Iulian Cătălui fructifică toate sursele bibliografice semnificative, integrându-le corect din punct de vedere științific unui discurs critic elevat, de foarte bună factură. Lucrarea Avangarda literară românească și visul se distinge prin nivelul științific, documentarea amplă, seriozitatea cu care Iulian Cătălui și-a conceput și realizat cercetarea ”. (Ovidiu Moceanu, Mișcarea literară, nr.4 (60)/2016)   „ Iulian Cătălui este un autor neconvențional care propune o a doua carte [Mari controverse literare] realizată cu acribia cercetătorului profund ancorat în literatura primei jumătăți a secolului trecut, în special în literatura de avangardă, care reușește să dea cercetării sale o formă ispititoare. (…) Avem în dezbatere, prin urmare, o lucrare consistentă, riguros configurată, (…) – o lucrare multiperspectivală și multidisciplinară, fundamentată solid din perspectivă politologică și sociologică, fundamentând la rândul său un construct cultural/ literar aparte.  Ironia din eseostudiile lui Iulian Cătălui este amară. Adâncimea ei, eroziunea subiectivă a unor constructe culturale angajante, ideologiza(n)te, îndeamnă lectorul la cumpătare, la dialog și mai ales la revizuirea propriilor lecturi. Jocul periculos cu accentele este dus cu măiestrie la final. (...). Iulian Cătălui are talentul de a submina excesele marginale ” (Adrian Lesenciuc, Mișcarea literară, nr.2 (54)/2015)

N. 22 martie 1948, Deal, jud. Alba. Filolog. Absolvent de studii universitare în filologie română, germanică și teologie. Muzeograf, profesor și preot. Doctor în lingvistică și teologie. Membru fondator și președinte al „Despărțământului Cultural Astra Brașov”, membru al filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România. Director al Muzeului „Prima școală românească” din Șcheii Brașovului. Și-a dedicat aproape jumătate de veac studiului documentelor rare din muzeu. A studiat un volum uriaș de docuente istorice, majoritatea redactate cu caractere chirilice și a publicat circa 50 de lucrări în volum. Debutul editorial s-a produs în 1980 cu studiul Întâia școală românească . A publicat peste 1.000 de articole în reviste de specialitate, orecum și numeroase studii în volum, având ca principală team de interes tradițiile și limba romînească din Șcheii Brașovului. Premiul „Mircea Florian” al Academiei Române în 2011 pentru lucrarea Primul parimiar românesc . „Cetățean de Onoare” al Municipiului Brașov din 2023   Opera: Autor a circa 30 de lucrări, dintre care cele mai relevante sunt. Întâia școală românească  (Brașov, 1980); Acte, documente și scrisori din Șcheii Brașovului  (Minerva, 1981); Școala românească din Șcheii Brașovului (Editura Științifică și Enciclopedică, 1989); Imnul Național „Deșteaptă-te Române”  (Orientul Latin, 1989); Muntele Baiul, documente inedite  (în colaborare cu Horia Salcă ; Transilvania Expres, 1999); Junii Brașovului și Troițele lor din Șcheii Brașovului (Semne, 2001); Valea Oanei – Valea Plângerii  (în colaborare cu Ioan Olteanu ; Bren, 2001); Istoricul Troițelor din Șcheii Brașovului  (Editura pentru Viață, 2001); Moartea lui Mihai Viteazul la Turda  (Ermetic, 2001); Prima școală românească în Șcheii Brasovului  (Tipografia Moldova, 2004); Catalog de carte veche din Șcheii Brasovului , volumul I (Edict Production, 2004); Imnul național Deșteaptă-te Române, scurt istoric  (Salco, 2005); Istoria tiparului brașovean (TipoMoldova, 2005) ; Mitropolitul Andrei Șaguna în documentele din Șcheii Brașovului (Andreiana, 2008, reed. Catalog de carte veche din Șcheii Brasovului,  volumul II (Edict Production, 2009 );Repertoriul localităților din Transilvania  (lucrare concepută de acad. Nicolae Stoicescu și completată de V. Oltean; Andreiana, 2013); Configurația istorică și bisericească a Brașovului (Andreiana, 2013); Sfântul Constantin Brâncoveanu și brașovenii (Andreiana, 2014) ; Junii din Șcheii Brașovului: monografie istorică (Libris Editorial, 2017); Diaconul Coresi (Basilica, 2019). A îngrijit apariția lucrării O cronică necunoscută din vremea lui Mihai Viteazul. Nürenberg – 1603  (Andreiana, 2019)   Referințe critice: „ Puţine locuri mi-au marcat destinul aşa cum a făcut-o prima şcoală românească din Şcheii Braşovului. Am ajuns acolo într-o zi de toamnă a anului 1981, în urmă cu aproape 35 de ani. Părintele Vasile Oltean, directorul de atunci şi de astăzi al aşezămîntului, în acea vreme profesor de limba română, m-a aşezat printre vechi ceasloave şi documente scrise pe hîrtia secolelor XVII-XIX, care foşnea între degetele adolescenţei mele ca aripile unor fluturi mari de noapte, şi a fost primul meu dascăl în deprinderea paleografiei chirilice, pe care o stăpînesc pînă în ziua de astăzi şi o exersez cu mare plăcere, de fiecare dată cînd mă aflu într-o biserică veche, pe pietre de pisanii şi inscripţiile frescelor. ” (Marius Oprea, Observator cultural, nr.826/2016)   „ Cel mai harnic dintre cărturarii care s-au aplecat asupra recuperării memoriei culturale a Brașovului, părintele Vasile Oltean, reputat filolog și muzeograf, fondator și actualmente președinte al „Despărțământului Cultural Astra Brașov”, cunoscut în special ca director al Muzeului „Prima școală românească” din Șchei, a lăsat o operă monumentală privitoare la patrimoniul cultural al orașului din sud-estul Transilvaniei în care a ales să-și desfășoare activitatea. A fost preocupat în special de recuperarea documentelor privitoare la întemeierea școlii brașovene de pe lângă Biserica Sfântul Nicolae, motiv pentru care primele lucrări, de la începutul deceniului nouă al secolului trecut, s-au focalizat pe un spațiu cultural precis localizat, Șcheii Brașovului, și pe un focar de transmitere culturală de la generație la generație, prima școală românească: Întâia școală românească (1981) și Acte, documente și scrisori din Șcheii Brașovului (1982). Adevărata recunoaștere ca cercetător al literaturii române vechi și al istoriei școlii autohtone vine în anul 1989, odată cu publicarea unei lucrări de referință: Școala românească din Șcheii Brașovului. ” (Adrian Lesenciuc, Critica de direcție, vol. III. Inelul. Deschideri vectoriale, 2019).

N. 19 iulie 1970, în Brașov. Teolog. Poet, prozator, eseist, critic și istoric literar. A absolvit Liceul de Științe ale Naturii la Brașov (1989) și Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” la Sibiu (1994), unde a obținut și titlul de doctor în teologie cu teza Contribuția Școlii Ortodoxe Teologice din Sibiu la dezvoltarea pedagogiei românești  (2005), și atestatul de abilitare (2017). Este preot și profesor universitar, decan al Facultății de Teologie din Sibiu. Conduce Centrul de cercetare teologică din cadrul universității sibiene. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2021. Membru a numeroase asociații profesionale, printre care ASTRA Sibiu, Societatea Academică de Antropologie, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Associazione Culturale Amici di Santa Croce și International Orthodox Theological Association. A debutat în 1995 în Revista teologică , iar în volum 2001 cu literatură omiletică, Iubite-voi, Doamne... și Iată, Mirele vine… ambele publicate la Editura Tehnopress din Iași. În 2003 a publicat primul volum de proză pentru copii, Căluțul lui Dumnezeu (Ed. Bunavestire). A colaborat la revistele Astra, Libris, Tribuna, Dilema Veche, Observator cultural, Capital cultural, Lumina, Telegraful român, Foaia diecezană  ș.a. A tradus din latină, greacă, franceză și italiană scrieri patristice ale Sf. Ambrozie, Sf. Daniil Stâlpnicul, Sf. Grigorie cel Mare, Sf. Simion Metafrastul și literatură de specialitate. A coordonat numeroase lucrări teologice, de critică și istorie literară. A publicat peste 60 de cărți în calitate de unic autor, peste 200 de studii în volume colective și în publicații de specialitate, peste 200 de articole și eseuri de spiritualitate, istorie și cultură, peste 200 de recenzii de carte și studii introductive (literatură și scrieri teologice), a coordonat peste 30 de lucrări colective. A susținut numeroase conferințe în țară și străinătate. Cărți semnate de Constantin Necula au fost traduse în maghiară, germană, engleză, spaniolă. Pentru activitatea sa a fost distins cunumeroase premii și distincții, printre care premiul cultural al Regiunii Toscana Pegasus d’Argento (2017) și Ordinul Sf. Ioan Gură de Aur acordat de Patriarhul Biserii Ortodoxe Române   Opera: poezie:  În așteptarea zorilor de lună  (Agnos, 2015); proză: Căluțul lui Dumnezeu (povești și povestiri pentru cei care n-au mai citit de mult povești)  (Bunavestire, 2003); Ogorul cu îngeri  (Okian, 2015); eseu, critică și istorie literară: Gheorghe Lazăr - Învietorul (Agnos/ Andreiana, 2009); Provocările străzii (mic catehism vorbit)  (Agnos, 2011); Îndumnezeirea maidanului (Agnos, 2015, reed. 2023); Pedagogia poveștii. A fost odată, pe când poveștile nu aveau televizor (Agnos, 2016); Risipitorii. Meditații la Evangheliile Duminicilor de peste an (Agnos, 2020); Picătura de carte. Fișe de lectură (Agnos, 2020); literatură pentru copii : Biblia pentru copii povestită de Părintele Necula , Naștere, copilăria și botezul Mântuitorului (Bookzone, 2022); Biblia pentru copii povestită de Părintele Necula , Minunile și parabolele Mântuitorului (Bookzone, 2023); Viața Maicii Domnului povestită de Părintele Necula  (Bookzone, 2023) ; Viața Sfintei Paraschiva povestită de Părintele Necula (Bookzone/ Doxologia, 2024) ; traduceri: Sf. Ambrozie. Viu va fi sufletul meu, părți alese din Comentariul la Psalmul 118 (Oastea Domnului, 2000);  Sfântul Daniil Stâlpnicul  (Agnos, 2007);  Sf. Grigorie cel Mare, Viața Sfântului Benedict de Nursia. Dialoguri: cartea a II-a  (Agnos, 2008); Sf. Simion Metafrastul: Sf. Spiridon Traumaturgul  (Agnos, 2013);  Marcellino, o minune de băiețel  (Agnos, 2014). lucrări coordonate/ ediții critice: Mitropolitul Andrei Șaguna , Texte alese  (Andreiana, 2010); Pr. Dumitru Belu Din domeniul Omileticii (InfoArt Media/ Andreiana, 2012); Pr. Dumitru Belu.  Chemări la slujire  (InfoArt Media/ Andreiana, 2012); Pr. Dumitru Belu. Curs de Omiletică. Momente din istoria predicii. Teoria Predicii  (InfoArt Media/ Andreiana, 2012); Ioan Lupaș și alți preoți din Protopopiatul Săliște. Mângâiați poporul! Cuvântări Bisericești  (Andreiana, 2019); Ioan Lupaș. Contribuțiuni la istoria ziaristicei românești ardelene (Andreiana, 2019); Zacharia Boiu. Frunze de laur. Poesii eroice din anii 1877-1878  (Armanis, 2019); Horia Petra-Petrescu, Viața și Scrierile lui Ion Luca Caragiale. Teză de doctorat publicată în Leipzig în anul 1911  (Armanis, 2020); Zacharia Boiu, Semințe din Agrul lui Christos. Cuvântări Bisericesci. Pe toate duminecile, prasnicele și sărbătorile de preste an, precum și la casualebisericesci, publice și private (Armanis, 2020).   Referințe critice: Maria Curtean, Ion Dur, Stelian Gomboș, Alexandru Hrab, Alina Lebu, Adrian Lesenciuc, Ștefan Mărculeț, Maxim Morariu, Romeo Petrașciuc.   „ Spirit care cunoaște proba deșertului și a unor scenarii paideice petrecute aici și aiurea cu patosul încercărilor în tot atâtea experiențe pastorale, slujitor al Mântuitorului nu doar în lumea mundană și împărțindu-se fără a-și efasa ori împuțina identitatea de sine cu egala iubire de semeni între Biserică, școală și stradă, Constantin Valer Necula este în egală măsură preot, dascăl și poet. Nu știu dacă este la mijloc o succesiune de roluri și nici dacă în cazul în care ar fi ordinea nu poate fi exact inversă sau dacă nu cumva pentru a face de prisos convențiile mai degrabă didactice altul este adevărul, fiecare parte are forța întregului deodată cu celelalte […]. În rolurile complementare pe care prin firea sa le trăiește fie în spațiul saturat de sacru al Bisericii, fie în cele al cetății în care trenscendentul coboară pentru a invoca un gând blagian, poezia reprezintă însă pentru C. Valer Necula grundul propriei fiinte. Vorbele sale aproape oriunde ar fi rostite, dar și comunicarea sa nonverbală, au implicit o urzeală eminamete poetică, aici avându-și obârșia poate vraja discursului său atat de fascinant prin simplitatea profundă a lexicului și a construcțiilor încărcate de emoție și sapiențial, trăsături potențate desigur de formația sa teologică, o structură care atunci când fecundează straturile de adâncime ale culturii personale poate genera un fel de discurs îndrăgostit. ” (Ion Dur, Critica judecății de gust, 2017)   „ Subiect de curs, iniţial, pentru studenţii Părintelui Constantin, decodarea celor trei poveşti ale lui Ion Creangă – Capra cu trei iezi, Povestea lui Harap alb, Fata babei şi fata moşneagului – s-a strămutat pe unde radio, pentru ca acum să se plinească vremea statornicirii lor în pagină de carte, aşa cum îi şade bine oricărei poveşti. Demers curajos şi fecund, rescrierea, resemnificarea acestor puncte forte ale literaturii române în cheie teologică se face cu un firesc uimitor, într-o logică seducătoare, de o temeinică acurateţe. E, de altfel, datul Părintelui Constantin să ne ademenească (şi) prin fervoarea, fascinaţia discursului său, convingându-ne de probitatea raţionamentelor şi a faptului că, dacă vrei să îţi asumi un viitor responsabil, atunci trebuie să ştii să desluşeşti trecutul cuibărit, de foarte multe ori, în poveştile Neamului tău. Sunt uimitoare sensurile pe care le descoperi, împreună cu Părintele Constantin, reluând aceste texte ale copilăriei! Se spune că a înţelege o capodoperă înseamnă, în fond, să o recreezi tu însuţi, să îi inventariezi notele profunde, tâlcurile personale, să îi desluşeşti adevărata poveste. Or, la Părintele Constantin tocmai această naturaleţe a re-scrierii istorisirilor de oarecând, pentru vremurile de acum, cu o surprinzătoare şi largă semantică, dă savoare pretextului de a ne întoarce la poveste. O călătorie iniţiatică, dacă vreţi, înspre acasă. ” (Romeo Petrașciuc, Prefață la Pedagogia poveștii, 2016).

N. 5 noiembrie 1949, Brașov. Poetă, critic literar. Fiica Bertei (n. Dudaș) și a lui Aurel Sasu. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. Stabilită, prin căsătorie, în Franţa, în 1987. Este membră a Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 2012 și membră a Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Québec. A colaborat la numeroase publicații românești: Astra , Vatra , Luceafărul , România literară , Tribuna , Braşovul literar şi artistic , Litere , Zona literară , Citadela  etc. și franceze: Salmigondis , Le Carnet de Lierles , Midi Libre , Journal d’Elbeuf , Paris-Normandie , Thau info , Gardiolarem . A fost inclusă în Almanahul scriitorilor brașoveni  din 1982, în Scriitori români din anii ’80-’90 (editor Ion Bogdan Lefter), în Brașovul în 100 de poeme  (2000), în Antologia de poezie Hai Hui  (2012) ș.a.. A avut o importantă activitate cenaclieră la cenaclurile de Luni, 19, Astra etc. În Franța a creat și animat cenaclul Musc’art. A fost invitată la festivaluri internaționale de poezie: Lodève, Rencontres du Sud (Frontignan), L’Echo de la Parole (Frontignan, Pézénas), Autre Sud –Marseille, Souffles-Montpellier. A creat și prezidat concursul internațional de poezie La poésie avant toute chose . A debutat în revista liceului, Preludii , coordonată de Petre Homoceanul, în 1967, iar în 1977 a apărut la rubrica „debuturi literare” în revista Luceafărul (descoperită de poetul Geo Dumitrescu). Debutul editorial: în 1982, cu volumul de poezie Miraculum , prefaţat de Mircea Iorgulescu şi premiat de Editura Dacia; Premiul „Cartea anului 2014” al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul de versuri scara b, apartamentul 3 (2016).   Opera: poezie: Miraculum (Dacia, 1982); Femina (Dacia, 1985);  Dolor (ediție bilingvă, română-franceză; Editions Clapàs , 2007); Celebratio (ediție franceză, Kogaion, 2008); Exilium (e-book, 2012);  Memoria (ediție bilingvă, română franceză; clairdeplume34, 2013);  scara b, apartamentul 3 (Vinea, 2016); madame bovary votre fidèle   amie  (Vinea, 2014); perdeaua de fier/ le rideau de fer (ediție bilingvă, română-franceză; Vinea, 2020); critică literară: Matrițe stilistice în lirica de azi  (Minela, 2021).   Referințe critice: Voicu Bugariu, A.I. Brumaru, Florin Caragiu, Bernadette Dubus, Victor Felea, Anatol Ghermanschi, Mircea Iorgulescu, Adrian Lesenciuc, Emil Manu, Cornel Moraru, Felix Nicolau, Radu Săplăcan, Mihai Sin, Laurențiu Ulici, André Vinas. Referințe în dicționare, istorii literare: B. Crăciun, D. Crăciun-Costin, Dicţionarul scriitorilor români de azi  (Editura Porţile Orientului, 2011).   „ În forţă revine Angela Nache-Mamier cu volumul scara b apartament 3, Editura Vinea. Căsătorită în Franţa încă din 1987, poeta a fost oarecum uitată, deşi în anii '80, după ce fusese publicată de Geo Gumitrescu, era activă atât în presa culturală, cât şi la Cenaclul de Luni şi la „Cenaclul 19” de la Braşov, alături de Alexandru Muşina şi Gheorghe Crăciun. Despre poezia Angelei Nache-Mamier s-au pro­nun­ţat numeroşi critici şi literaţi, mai toţi subliniind „împă­mântarea” ei, respectiv minimalismul rutinier şi domestic. În felul acesta, poeta se înscrie în efortul optzeciştilor de a umaniza inspiraţia, de a relativiza avânturile me­ta­fizice şi de a încerca să fie şi ei postmoderni. Tot ca optzeciştii, autoarea face metafizică din detaliu şi cotidian. Propriu-zis, volumul de faţă este o antologie care începe cu ciclul madame bovary – votre fidèle et savante lectrice, al cărui prim poem este citabil integral şi rele­vant pentru sursa inovaţiei poetice a autoarei. ” (Felix Nicolau, Arca, nr.1-3/2015)   „ Volumul bilingv „Memoria”, apărut în anul 2013 la editura franceză clairdeplume34, este, în gândul autoarei, poeta Angela Mamier Nache, „scris cu cerneala nostalgiei”, celebrând viața în ritmul ei de zi cu zi, cu punctele ei critice, cu ritualurile ei, cu gesturile și bucuriile-i simple, cu figurile ei neșterse și crizele sale proiectate în luminișul conștiinței. Aici cotidianul capătă nimbul unei arte poetice care recreează în memorie realitatea, transmițându-i prin rezonanță afectivă finețea, spontaneitatea și dramatismul mișcărilor spiritului, compasiunea față de tot ceea ce există și curge spre moarte cu un nestăvilit dor de viață.Poeta urmărește în manifestul ei poetic o repunere în lumină a figurii femeii, o restabilire a sa în demnitatea și expresivitatea specificului ei ce este amenințat, paradoxal, chiar de feminismul ce urmărește o uniformizare formală până la indistincție a genurilor. ” (Florin Caragiu, 2015).

N. 21 aug. 1948, în Brașov. Poet, prozator, performer. Fiul Meluței și al lui Mihail Munteanu, deținut politic, închis la Aiud cu delictul de uneltire împotriva ordinii sociale. A absolvit Liceul Unirea la Brașov și Facultatea de Limba și Literatura Română la Constanța. A fost profesor în Poiana Mărului, coordonator al departamentului teatru al Așezământului Cultural Reduta, director al Clubului Cultural al Uzinei de Autocamioane Steagul Roșu, jurnalist în televiziune (RTT) și radio (Radio România). Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2008. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din Romania și al Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Quebec. A debutat în 1979 în revista Ex Ponto , unde a publicat eseuri și cronici de teatru. În volum a debutat în 1999 cu literatură pentru copii, Seri cu Licurici , vol.I, basme în versuri. Colaborări cu poezie, eseuri și cronici de teatru la Ex Ponto , România Literară , Astra , Apostrof , Luceafărul de dimineață , Tribuna , Sinteze literare , Saeculum , Observatorul  (Toronto), Atheneum  (Vancouver, al cărui redactor a fost timp de patru ani) ș.a. A inițiat înființarea Cenaclului 19, a organizat evenimente culturale ca membru al grupului de litere-sunete-și-culori Caii verzi de pe pereți , a susținut recitaluri de poezie în țară și în Italia, Germani, Marea Britanie, Statele Unite și Canada. Administează un canal de youtube în care sunt încărcate videosonete și basme în versuri. Volumul Sonetelei Clipei  a fost tradus în italiană de Eugen D. Popin, Parole sussurante dall’instante , și a apărut în ediție bilingvă în 2012 (Ed. Arania). Pentru activitatea literară a fost distins cu marele premiu pentru teatru la Festivalul Național de creație literară „Tudor Arghezi”, 1985; premiul I pentru dramaturgie, Radio Târgu Mureș, 1985; premiul I pentru eseu, la concursul „Traian Demetrescu“, Craiova 1987; premiul Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor 2011, pentru volumul de sonete 7  (2011); Premiul European de Poezie NUX la Târgul Internațional de Carte de la Milano (2012).   Opera: poezie: Seri cu licurici, volumul I (Arania, 1999); Seri cu licurici, volumul II (Arania, 2001);  Seri cu licurici, volumul III (Arania, 2002);  Tăcerea clipei, Sonete 1 (Arania, 2005) ; Casa fără ziduri, Sonete 2 (Arania, 2006);  Paingul Orb, Sonete 3 (Arania, 2007);  Ferestre în cetate, Sonete 4 (Arania, 2008) Femeie!… ,   Sonete 5   (Minerva, 2009) ; Orele Tăcerii , Sonete 6 (Dacia XXI, 2010)  și 7 , Sonete 7   (Arania, 2011);  Odihna Zborului (soneforisme) (Arania, 2014) ; Fluturele din fântână (sonete alese) (eLiteratura, 2015); Paingul Orb (Arania, 2020); memorialistică: Povestea premiului Nux (eLiteratura, 2018). Traduceri din opera proprie: Parole sussurate dall`istante/ Sonetele Clipei (volum bilingv, română-italiană, traducere Eugen D. Popin; Arania, 2012)   Referințe critice: Paul Aretzu, Virgil Borcan, Aurel Ion Brumaru, Florin Caragiu, Iulian Cătălui, Iulian Chivu, Liviu Comșia, Șerban Foarță, Adrian Lesenciuc, Valeria Manta Tăicuțu, Marin Mincu, Angela Nache Mamier, Bianca Osnaga, Mihaela Malea Stroe, George Vulturescu Referințe în dicționare, istorii literare: B. Crăciun, D. Crăciun-Costin, Dicţionarul scriitorilor români de azi  (Editura Porţile Orientului, 2011).   „ Tot cu greu se apropie criticii și de un poet precum Adrian Munteanu - multi proteic (actor, regizor, inițiator al unor evenimente culturale) care străbate sălile de spectacol, sfidând moda zilei, cu clasicul sonet, re- inspirat cu formule ale postmodernității - muzică, imagine, gestică, performanțe. Fire independentă, traversând cenacluri inovatoare, rebele, el derutează prin sonetele sale în care „schimbă drona” (cum zic poeții francezi), coborându-le subiectul într-o realitate neortodoxă, ocolită de sfiicioși, nu pentru că aduce în versuri cramele, cerșetorii, pacienții spitalelor, ci pentru că nu se lasă clasat, cântărit, etichetat. Ipostazele sale nu suportă clișee < prea actor pentru a nu-și regiza singur scenariile, prea arghezian, cu “mucegaiurile”’ limbii de lemn, pentru a deveni rapsod, prea umblat prin lumea crizei contemporane, ca să-l crezi îndatorat unui limbaj provincial, el evită exhibițiile lăsându-se în voia naturii sale eruptive, clocotind de viață. ” (George Vulturescu, Poesis, dec. 2022)   „ Mesajul sonetelor lui Adrian Munteanu sau paradigmaticul lor emoțional, ca- tegoric, nu înseamnă variațiuni pe aceeași temă, fiindcă ele nu cunosc orizontalitatea decât ca resursă, în schimb impetuozitatea lor prospectivă urmează verticala sinelui participativ, ecoul reflexiv al co-existării, de unde răzvrătirea lor tematică, altfel neașteptată pentru repertoriul tradițional al unei forme poetice a canoanelor. […] Adrian Munteanu, în Paingul orb, nu prefigurează o lume subliminală, a intuițiilor, însă o relevă pe cea contingetă în dimensiunile ei care scapă privirii pasagere sau, din idiosincrazii ipocrite, e cu bună știință de mulți ocolită și astfel poetul se angajează între naturalismul lui Zola și cel arghezian ori traversează mahalaua policromă a lui M. R. Paraschivescu și a lui G. M. Zamfirescu. ” ((Iulian Chivu, Tribuna, 2021).

Numele sub care semnează Teodor Mircea Moţ, n. 22 martie 1950, Târnova, jud. Arad. Eseist. Fiul Anei (n. Palade) şi al lui Terentie Moţ. Absolvent al Facultăţii de Filologie, Universitatea „Babeş-Bolyai”, doctor în filologie al aceleiaşi universităţi (1986). Profesor de limba română şi inspector de specialitate la Inspectoratul Şcolar al judeţului Hunedoara (1973-1999), inspector de specialitate la ISJ Braşov. A debutat în revista Familia , în 1967 . Debut editorial în volumul colectiv Tineri poeţi  (1970), apărut la Editura Tineretului, cu o prefaţă de Eugen Simion. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Braşov. Colaborări la publicaţiile: Astra, Contemporanul, Familia, Steaua, Orizont, Acolada, Cetatea Culturală, Vatra, Convorbiri Literare, Iaşul Literar, Apostrof, Tribuna, Mişcarea literară, România Literară etc. A coordonat lucrări cu caracter didactic.: Dicţionar de termeni literari cu aplicaţii (1999); Ghid pentru bacalaureat (împreună cu Gheorghe Crăciun, Florin Şindrilaru şi Nicolae Manolescu) ; Concepte fundamentale pentru studiul literaturii române (2011); Gramatica de la A la Z (2012); Dicţionar de personaje literare (gimnaziu); Dicţionar de personaje literare ( liceu);Dicţionar de texte literare interpretate pentru clasele V-VIII (2013); Sugestii de lectură. Clasa a V-a, clasa a VIII-a etc. Premiul pentru eseu al revistei Tribuna. Premiul Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor pentru volumul  Poveşti în oglindă. Premiul „Cartea anului” pentru O capodoperă în șapte lecturi (2020).   Opera: poezie: Tineri poeţi , volum colectiv   (Editura Tineretului, 1970);   eseuri, critică și istorie literară: Despre Bacovia (Orator, 2002); Titu Maiorescu. Breviar (Aula, 2003); Ion Creangă sau pactul cu cititorul (Editura Paralela 45, 2004); Povești în oglindă   (Eikon, 2004, reed. 2008, 2009);  Însemnări din La Mancha (Editura Academiei, 2015); O capodoperă în șapte lecturi (Ecou Transilvan, 2020); Complicități selective. Eseuri (Ecou Transilvan, 2022). Literatură pentru copii: Doi motani năzdrăvani și prietenii lor (Ecou Transilvan, 2020).   Referințe critice: Cezar Boghici, Viorel Chirilă, Al. Cistelecan, Adrian Costache, Constantin Cubleşan, Mircea Doreanu, Gheorghe Grigurcu, Lucia Hardauţ, Liviu Ioani, Viorel Mureşan, Lacramioara Stoie, Nicolae Stoie, Florin Şindrilaru, Simona Vasilache, Cristian Vieru. Referințe în dicționare, istorii literare: Aurel Sasu, Dicţionarul biografic al scriitorilor români (Paralela 45, 2006); Constantin Cubleșan, Ion Creangă în conștiința criticii (Tribuna, 2006);   Gheorghe Grigurcu, Reflecții critice (Convorbiri literare, 2008).   „ Fin degustător al creațiilor literare, Mircea Moț nu le abordează de regulă „din prima“, ci, posibil, după lecturi repetate, într-un spirit meditativ, întorcându-le pacient pe mai multe fețe, menționând nu o dată mai multe unghiuri de înțelegere. Tactica d-sale exegetică e diversă. Uneori ia în vizor „centrul“ spre a-i găsi componente, nuanțe, tangențe neluate în seamă până acum, alteori se aplică asupra elementelor „marginii“, căutând a stabili itinerariile acestora, uneori sinuoase, care le apropie de „centru“. Al doilea procedeu e mai frecvent. Nimic improvizat, totul bizuit pe o reflexivitate atentă, pe o disciplină „ardeleană“. Anevoie ar putea fi contrazis, combătut. O atare onestitate „gospodărească“ nu exclude tentația disociativă și asociativă, într-un cadru în care apar oportune referințe la autori deopotrivă autohtoni și străini. Fără grabă, Mircea Moț construiește imagini critice plauzibile grație solidității investigative, tinzând la limpezimile unui bilanț. ” (Gheorghe Grigurcu, România literară, nr.8/2022)   „ În două decenii de eseistică, critică și teorie literară, Mircea Moț ajunge, cu Complicități selective / eseuri, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2022, la a cincea sa carte cu acest profil. Celelalte sunt de literatură pentru copii sau îngrijiri și adnotări de ediții din operele altor scriitori. Cuprinsul e heteroclit, atât sub raportul vârstelor literaturii, cât și în privința genurilor și speciilor abordate. Scriitorii clasici, indiferent de secol, au parte de câte două, trei sau chiar patru eseuri succesive. Întâlnim aceeași critică simbologică și tematică din cărțile precedente, numai că dusă acum la citirea textului cu lupa și desfacerea lui până la ultima fibră. ” (Viorel Mureșan, Caiete silvane, 2022).

N. 8 iulie 1962, Brașov. Semnează Juliana Modoi. Fiica scriitoarei Verona Brateș (Bratesch) și a lui Nicolae Modoi. Poetă de expresie germană, traducătoare. A absolvit Facultatea de Limbi și Literarturi Străine a Universității București (1986). Profesoară. Membră a Uniuni Scriitorilor din România, a Uniunii Internaționale a Scriitorilor din Regensburg (din 1980), a Uniunii Europene de Autori „Die Kogge” din Minden, Germania, a Uniunii Scriitorilor Catolici din Viena și a Societății pentru Literatura Contemporană din Leipzig. Debutează cu poezie în Karpatenrundschau (1973). Debut editorial cu volumul de versuri Meinen Schutzengel Suchend (Matide und Norbert Boesche Verlag, Berlin, 1985. A colaborat cu Neue Literatur și Sinteze în România și cu publicațiile germane Studio-International și Lyrische Sailen, respectiv Zenit din Austria. A tradus din poetul german Erich Ludwig Biberger și din poeta austriacă Rosemarie Schulak. A beneficiat de burse de studii acordate de Österreichegesellschaft für Literatur și de Ministerul pentru Învățământ și Artă din Viena (1993). A participat în Germania la congresele Uniunii Internațional a Scriitorilor din Regensburg (1995) și ale Uniunii Europene de Autori „Die Kogge”, Minden (1998, 1999). A obținut premiul III la concursul international pentru tineri autori organizat de Uniunea Internațională a Scriitorilor din Regensburg (1980), premiul „Gherghinescu Vania” al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România (1994) pentru volumul Im Wind der Verschwendung, premiul Erich und Maria Biberger, Regensburg (1995), premiul Kogge-Forderpreis, Minden (1999). Opera: poezie: Meinen Schutzengel Suchend (M. und N. Boesche Verlag, 1989); Entscheidendes Spiel (Dacia, 1989); Im Wind der Verschwendung (Österreichisches Literaturforum, Krems, 1994); Nachtgesang (Biblioteca Sinteze, 1999). A publicat poezie în în antologia Der Zweite Horizont (Dacia, 1988 A tradus în volum Erich Ludwig Biberger, Drei Milimeter Erdkugel (Verlag Lassleben, Kallmunz, 1999) Referințe critice: Delia Cotârlea, Fritz Deppert, Buchard Grabe „Poeziile sale au găsit deja un stil propriu: scurtimea aforistică, fondul melancolic și limbajul simplu, aparent cotidian, formează o lirica de pretențîi inalte.” (Bruckhard Grabe, 1999) „Creațiile Julianei Modoi sint dominate de sunetele încete și fine. imaginile te fac să tresari, ți se întipăresc în memorie, dacă cedezi melancoliei lor mișcătoare.” (Fritz Deppert, Mindener Tageblati, 1999).

Unul dintre numle sub care semnează Voicu-Teofil Bugariu, n. 6 iulie 1939 în Vâlcele, jud. Covasna. cunoscut și sub pseudonimele Paul Antim și Roberto R. Grant. Fiul Silviei și al lui Ioan Gheorghe Bugariu. Prozator și critic literar. Doctor în Filologie la Universitatea din Iaşi, în 1983. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bra;ov, din 1973. A debutat în 1965. Debutul editorial s-a produs în 1970, cu volumul de povestiri SF Vocile vikingilor . A colaborat la majoritatea revistelor literare importante din România. Prezent în aproximativ treizeci de antologii SF din țară și din străinătate. Jurnalistică în cotidienele importante de dinainte şi de după 1989. Corespondent al postului de radio Deutsche Welle din Köln între 1990 și 1994. A fost redactor la revistele Astra (1966-1974) și Luceafărul (1974-1992). Povestiri semnate de Voicu Bugariu au fost traduse în franceză, engleză, maghiară, polonă, bulgară, slovacă, germană și italiană. Premii literare: Premiul CC al UTC, pentru Vocile vikingilor  (1971), Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Braşov, pentru Incursiuni în literatura de azi (1971), Premiul Statueta de Argint, la Conferinţa Internaţională a autorilor de literatură SF, Poznan (Polonia), 1973, Premiul Opera Omnia al Filialei Bra;ov a Uniunii Scriitorilor din România, (2016).   Opera: r omane: Literaţii se amuzau  (Ed. Militară, 1983); Curajul (Ed. Militară, 1985); Coborâre în ape  (Ed. Militară, 1986); Platforma (Ed. Militară, 1988); August-Decembrie  (Ed. Militară, 1990); Fiul din America (online, 2008); Curtezana onestă şi astrologul  (Pavcon, 2011; reed. 2019); Monolog sub pat (Pastel, 2016); sub pseudonimul Paul Antim: Dispariţia unui contabil  (Dacia, 1977); Balaban şi statuia  (Dacia, 1981); Un casanova călătoreşte spre iad (Sylvi, 1991); povestiri: Mozart şi moartea , online (2003); romane SF: Sfera (Albatros, 1973, reed. 2013, Pavcon, 2020); Visul lui Stephen King (Pygmalion, 2002); Profetul naiv (Pavcon, 2023); romane SF (sub pseudonimul Roberto R. Grant): Zeul apatiei  (Sedona, 1998); Animalul de beton  (Dacia, 1999); Generatorul de realitate (în foileton, în Colecția de povestiri Științifico-Fantastie , 1998);   povestiri SF: Recital de balet vechi (în Colecția de povestiri Științifico-Fantastie , 1966); Cecul iubirii (în Colecția de povestiri Științifico-Fantastie , 1967); Reîntoarcerea (în Colecția de povestiri Științifico-Fantastie , 1968); Scrisoare (în Colecția de povestiri Științifico-Fantastie , 1969); Vocile vikingilor  (Albaros, 1970, reed. Nemira, 2013); Lumea lui Als Ob (Albatros, 1981, reed. Eagle, 2010); Mozart și moartea (LiterNet, 2024);  critică şi istorie literară: Incursiuni în literatura de azi  (Eminescu, 1971); Zaharia Stancu  (Albatros, 1974); Patria şi cuvântul poetic (Albatros, 1977); Analogon (Cartea Românească, 1981); Existenţe ironice. Personajele lui Marin Preda (online , 2006); Literaţi şi sefişti. O confruntare de mentalităţi (Revista electronică Pro-Scris, 2007), Ion Topolog. O mitologie a iubirii (Minerva, 2011, reed. Pastel, 2019); Amintirile unui sefist part-time (Pavcon, 2020); reportaj: Cuvintele unei călătorii  (Junimea, 1981).     Referințe critice: Catălin Badea-Gheracostea, Valeriu Cristea, Radu Pavel Gheo, Dumitru Micu, Radu-Ilarion Munteanu, Mircea Opriță, Cornel Robu, Alex Ștefănescu, Andrei Terian, Laurenșiu Ulici.   „ Eseist şi autor de volume (ştiinţifico-)fantastice, Voicu Bugariu pare să-şi fi construit activitatea literară printr-un mecanism al compensaţiilor. Şi nu e vorba aici doar de cunoscuta formulă „poet şi critic”, ci mai ales de afinităţile elective ale scriitorului, care practică o proză onirică şi speculativă, dar comentează, în egală măsură, opere din linia realismului canonic. Dovadă stau monografia despre Zaharia Stancu (1974) şi, nu mai puţin, chiar cartea de faţă. În fine, ce poate fi mai contrastant decât ludicul jovial personajelor lui Preda (măcar din prima parte a creaţiei) şi tonul grav, împovărat de responsabilităţi al comentatorului? […] Cartea lui Voicu Bugariu e o cercetare serioasă şi avizată care, fără să ofere o imagine radical nouă a prozatorului, creează, totuşi, un portret plauzibil şi coerent, lăsându-ne astfel să aruncăm o privire în ungherele unei opere încă insuficient explorate. (Andrei Terian, LiterNet)   „Voicu Bugariu scrie „ascuțit”, are simț de observație și mai ales o bună ironie în descrierea situațiior convenționale, a comportamentelor automatizate. În acest sens, pginile care evocă întâlnirile scriitorului D. u oamenii de știință și cu ziariștii mi s-au părut a fi cele mai bune”. (Valeriu Cristea, România literară, nr. 5/1974).

N. 8 mai 1957 în satul Fruntișeni, jud. Vaslui. Este absolventă a Facultăţii de Management Financiar Contabil din Bucuresti şi a Colegiului Universitar de Artă Studium din Galaţi, licenţiată în design publicitar. Membră a Uniuinii Scriitorilor din România, transferată la Filiala Brașov în 2021. A debutat cu poezie în revista Incandescenţe  în 1975. A debutat editorial în 2004 cu cartea de poezii Izvorul zidit  (Editura Cronica, Iaşi). A publicat poezie, cronici de teatru, cronici de carte, interviuri în  Liternet , Teatrul azi , Drama , Timpul , Luceafărul de dimineață , Cronica , Ateneu , Vitralii , Cultura , Antares , Contemporanul. Ideea Europeană , Porto Franco , Hyperion , Axis Libri , Bucovina Literară , Dunărea de Jos  ş.a. Este membru fondator al cenaclului literar  Noduri & Semne  (1985). Este prezentă în antologii şi volume colective publicate în ţară şi în străinătate. Cartea lumilor dispărute a primit premiul pentru cel mai bun volum de poezie la Festivalul Internaţional „Serile de literatură ale revistei Antares” (2011) şi premiile pentru cea mai bună carte de poezie a anului 2011, acordate de Centrul Cultural „Dunărea de Jos” şi de Filiala Sud-Est a Uniunii Scriitorilor din România.   Opera: poezie: Izvorul zidit (Cronica, 2004); Cartea lumilor disparute (Tracus Arte, 2011); Nici urmă de dragoste (Eikont, 2017).   Referințe critice: Liviu Antonesei, Victor Cilincă, Eduard Dorneanu, Horia Gârbea, Adrian Lesenciuc, Valeria Manta Tăicuțu, Alexandru Petria, Ion Trif Pleșa, A.G. Secară, Viorel Ștefănescu, Ioan Toderiță, Amalia Voicu, Radu Voinescu.   „O poezie aspră propune Ruxandra Anton în cel de-al doilea volum al său, „Cartea lumilor dispărute” (Ed. Tracus Arte, 2011). Convingător de aspră. Titlul, venind parcă în contrabalans cu „acuzaţia” de „minimalism în felul ei” (adusă primului său volum), se trage de la un poem ce ne aduce aminte de o veche dragoste literară a sa, Borges […]. Scrie în felul ei o metafizică a provizoratului, neîndrăznind să se gândească la o teologie a acestuia. Preferă să-şi ducă suferinţa în vis (p.30), de parcă s-ar întreba avant la lettre unde văd unii fericirea. Din aparenţe şi realităţi, cu câteva măşti memorabile, ne dăruieşte o poezie care te poate bântui mult timp după lectură, nemaiştiind cine este poezia şi cine lumea dispărută.” (A.G. Secară)   „Ruxandra Anton este o poetă care ştie ce vrea. Cu un ton constant, semn că şi-a găsit calea, că nu mai ezită. Tăcerea criticii în ce priveşte ultima sa apariţie editorială, «Cartea lumilor dispărute», editura «Tracus Arte», 2011, mărturiseşte doar despre lipsa criticilor care urmăresc la modul profesionist şi nepartizan actualitatea literară, nu despre valoarea poeziei. «Lana sunt eu», ar putea să spună Ruxandra Anton, după modelul lui Flaubert, Lana fiind un fel de alter-ego al scriitoarei, neasumat, personaj în jurul căruia se coagulează a doua parte a cărţii, «visele mele povestite de lana», ce-a mai valoroasă, după părerea mea. Aici textele se «umanizează», au încărcătura faptului trăit sau cunoscut în amănunt, au o mică poveste memorabilă, spre deosebire de prima parte, «poezie strânsă cu uşa», unde cuvintele se lovesc uneori în gol, pândite de artificiozitate.” (Alexandru Petria)

N.10 iunie 1969 în Ploiești. Fiu al Aureliei (din Pietroasele, Buzău) şi al lui Constantin Caragiu (n. în Durostor, Cadrilater). Căsătorit cu poeta Diana Caragiu. Poet, eseist, traducător. Este absolvent al Facultăţii de Matematică, Universitatea din București (bursier Tempus la Universitatea din Dortmund) și al Facultății de Teologie Ortodoxă al aceleiași universități. Master în Teologie Ortodoxă. Cadru universitar la Facultatea de Automatică și Calculatoare. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2017. Director al Editurii Platytera. Editor al Revistei Sinapsa . Organizator al Serilor Sinapsa și al Colocviilor dedicate operei și personalității Părintelui Ghelasie de la Frăsinei. A debutat cu eseul Cuviosul Ghelasie Isihastul  (Platytera, 2004). În poezie a debutat cu volumul catacombe, aici totul e viu  (Vinea, 2008), volum nominalizat la Premiile Revistei România Literară  și la Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu Opus Primum . A publicat articole și studii în majoritatea revistelor literare importante din țară, a fost invitat în diverse emisiuni de radio și televiziune. A tradus, din franceză din  Monahul Grigorie Krug, Egon Sendler și Ieromonahul Ioan de la Schitul Sainte-Foy și, în special din engleză, din Daniel V. Thompson jr, John Baggley, George Florovsky, Kallistos Ware, Alexander Schmemann, Ioannis Zizioulas Daniel B. Hinshaw și Alexei Nestereomecanice  lucrări teologice, publicate la editurile Sophia, Basilica și Platytera. Volumul Omul cu două inimi a fost tradus în franceză (Vinea, 2014). Prezent în numeroase antologii.   A fost recompensat cu premiul Editurii Vinea pentru debut și cu premiul „Cartea anului” al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul Este (Platytera, 2018)   Opera: poezie: catacombe, aici totul e viu  (Vinea, 2008); sentic (Vinea, 2009); Omul cu doupă inimi  (Vinea, 2014); Este  (Platytera, 2018); Sânge curat (Platytera, 2018); Ca să visezi și să-nviezi (Platytera, 2020); eseu, critică literară: Întrupări ale iubirii (Platytera, 2014); Frumusețea lucrurilor ultime (Platytera, 2017); Școala Martiriului  (Platytera, 2017); Cunoașterea științifică în orizontul tainei  (Platytera, 2020); teologie patristică: Antropologia iconică (Platytera, 2008); Maica Domnului în conștiința patristică (Platytera, 2025); Taina Sfintei Treimi în conștiința patristică  (Platytera, 2025); traduceri: Monahul Grigorie Krug, Cugetările unui iconograf despre sensul și menirea icoanelor  (Ed. Sophia, 2002, cotrad.); Daniel V. Thompson jr., Practica picturii în tempera  (Ed. Sophia, 2004, cotrad.); John Baggley, Porți spre veșnicie. Icoanele și semnificația lor duhovnicească  (Ed. Sophia, 2004, cotrad.); George Florovsky, Biserica,   Scriptura, Tradiția, Trupul viu al lui Hristos  (Ed. Platytera, 2005, cotrad.); Egon Sendler, Icoana, Imaginea Nevăzutului. Elemente de teologie, estetică, tehnică (Ed. Sophia, Buc., 2005, cotrad.); Kallistos Ware, Tainele vindecării  (Ed. Basilica, 2013); Alexander Schmemann,  Cred  (Ed. Basilica, 2014); Alexander Schmemann,  Preasfânta Fecioară Maria   (Ed. Basilica, 2014); Ioannis Zizioulas, Prelegeri de Dogmatică Creștină  (Ed. Sophia, 2014); Căsătoria, cale spre sfințenie. Viețile sfinților căsătoriți  (Ed. Sophia, 2015, cotrad.); Daniel B. Hinshaw, Suferința și natura vindecării (Ed. Sophia, 2016); Alexei Nesteruk, Omul după imaginea lui Imago Dei  (Ed. Platytera, 2021); Ieromonahul Ioan de la Schitul Sainte-Foy, Rugăciunea inimii (Ed. Platytera, 2024). Traduceri din opera proprie: Omul cu două inimi (în franceză, Anamaria Lupan ; Vinea, 2014)..   Referințe critice: Paul Aretzu, Șerban Axinte, Constanța Buzea, Dumitru Crudu, Marian Drăghici, Gellu Dorian, Emanuela Ilie, Adrian Lesenciuc, Felix Nicolau, Ovidiu Nimigean, Ioan Es. Pop, Octavian Soviany, Chris Tănăsescu, Nicolae Tzone, Lucian Vasilescu.   „Florin Caragiu se prezintă – în Sentic – ca un surprinzător poet postdouămiist. Deşi a frecventat Cenaclul Euridice, el s-a ferit să practice poetica minimalistă, propunând un tonus destins, fără derapajele visceralizante specifice generaţiei sale. Discursul acestui poet autentic se caracterizează printr-o sobră surdinizare stilistică, deşi nu lipsesc acele energii lingvistice dejective atribuite de obicei douămiismului canonic. În straturile de profunzime ale textului se notează o „transfuzie” mistică firească, fără să distoneze în acest context receptiv atât de heteroclit. Sunt convins că despre Florin Caragiu se va mai vorbi de acum înainte, aşa cum se cuvine.” (Marin Mincu)   „ Într-o lume care nu numai că nu respiră poetic, dar pare definitiv prizonieră în Gestell, Florin Caragiu îi cere poeziei, spre deosebire de majoritatea congenerilor, nu să ricaneze pe seama veacului bolnav şi a lumii căzute, ci să-şi redescopere virtutea contemplativă. Îi cere – şi îşi cere – o răbdare cvasimonahică, sinonimă exerciţiului spiritual. „Se întîmplă ceva acolo unde nu se întîmplă nimic.” Iar miracolul – fulgurant, o... „litotă” epifanică – se chiar întîmplă: materia opacă prinde să se străvadă, căpătînd transparenţe nebănuite, lucrurile şi chipurile îşi dezvăluie conturul hieratic, atmosfera banală a cotidianului se transfigurează atinsă de graţie. După care atmosfera profană se reface, „răutatea zilei” îşi urmează cursul, fără însă a putea şterge urma jubilaţiei discrete. Rămîne o stare ce aminteşte, într-o măsură, de poezia tîrzie a lui Montale: nostalgie şi seninătate. Și un duh filocalic, vorbind despre puterea simplităţii şi a fragilităţii. ” (Ovidiu Nimigean)

Numele sub care semnează Roxana-Diana Baltaru, n.11 aprilie 1991, Rădăuți. A copilărit în Vicovu de Sus. Poetă. Este absolventă a studiilor universitare de licență, master și doctorat la University of Essex (Marea Britanie). Lector universitar în sociologie la University of Warwick (Marea Britanie), actualmente conferențiar universitar la Universitatea din Bergen (Norvegia). Membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2024. A debuat în 2010 în revista Ramuri . În volum a debutat cu Grădina de naftalină (Casa de Pariuri Literare, 2021). A publicat poezie și proză în mai multe de antologii şi reviste literare: Vatra , Golan , Planeta Babel, Ramuri , Atitudini , Steaua , Convorbiri Literare , Tribuna , Luceafărul de dimineaţă , Poesis ș.a. A frecventat cenaclul literar „Zidul de Hârtie” (Suceava)  și a întemeiat cenaclul literar ,,Essex Solidarity”, frecventat de studenții români din Marea Britanie (University of Essex). Premii literare: Laureată a mai multor concursuri de poezie și proză, printre care: Marele Premiu, Concursul Naţional ,,Eusebiu Camilar şi Magda Isanos’’, poezie, 2010; Marele Premiu, Festivalul Naţional ,,Iulia Haşdeu’’, poezie, 2009; Marele Premiu, Concursul Naţional ,,Nichita Stănescu - Dreptul la timp’’, Ploieşti, poezie, 2010; Trofeul Concursului Naţional ,,Moştenirea Văcăreştilor’’, 2010; Premiul I, Concursul Naţional ,,Nora Iuga’’, 2010, poezie; Premiul I, Concursul Naţional ,,Moştenirea Văcăreştilor’’, 2010, secțiunile de proză și poezie; Premiul I, Concursul Naţional ,,Lucian Blaga’’, proză , 2010; Premiul I, Concursul Naţional ,,I.L.Caragiale’’ Ploieşti, proză, 2010. Volumul de debut a fost recompensat cu Premiul I la concursul ,,Porni Luceafărul”, secțiunea de Poezie în Manuscris (poezie nepublicată), 2021, Premiul II - Festivalul Național de Poezie „Nicolae Labiș“, ediția a 54-a, la secțiunea „Cea mai bună carte de poezie apărută în anul 2021” și Mențiune la concursul de debut în poezie ,,Alexandru Mușina”, 2021. În 2024 a primit Premiul I la Festivalul ,,Literatura Tinerilor” de la Neptun, organizat de Uniunea Scriitorilor din România.   Opera: poezie: Grăfina  de naftalină (Casa de Pariuri Literare, 2021). A publicat în reviste fragmente din romanul în lucru, Terminalul nostru, plecări . A publicatlucrări științifice în domeniul sociologiei, în jurnale de specialitate precum: Higher Education, Studies in Higher Education , European Journal of Higher Education , și Globalisation, Societies and Education .   Referințe critice: Alexandra Alexandru, Șerban Axinte, Al Cistelecan, Gelu Diaconu, Romeo Aurelian Ilie, Vlad Sibechi, Andrei Zbîrnea.   „Pare că prima grijă a Roxanei Baltaru în plimbările ei prin «Grădina de naftalină» este să nu dea ceva în foc, fie că-i vorba de nostalgii, fie că-i vorba de senzuale și erotice, fie că-i vorba de marginalii sociale. Cele scoase de la naftalină sînt aranjate în cadre biografiste, cu discretă dominanță tematică pentru fiecare secvență, dar și orînduite pe un fir aparent cronologic (sub forma unor capitole de biografie) și ținute într-o strictă disciplină minimalistă. Roxana veghează ca sub notațiile realiste – și cam deceptive – insinuanțele lirice doar să pîlpîie și nu cumva să prindă prea mare viteză de sugestie. Când «calcă pe asfalt», calcă pe asfalt și doar atît – în deplină denotativitate și într-un fel de conspirație tautologică între notație și real. Această «inapetență» pentru conotativitate e însă doar partea de provocare (Roxanei îi place să se joace, inclusiv de-a caligramarea), căci în partea de adevăr peste notațiile detașate, ca de spectator, cade întotdeauna o picătură narcotică. Roxana e o farmacistă subtilă a stărilor, făcîndu-le să survină aproape clandestin, dar inevitabil.” (Al. Cistelecan)   „ Poemele Roxanei Baltaru pot fi descrise cumva ca un caleidoscop de imagini din trecut și prezent, ce se ciocnesc între ele ca într-o mișcare browniană, de unde și perpetua oscilare între estetica ermeticului și a elipsei, ce tinde să disloce logica discursului de pe fundamentele ei și discursul fluent, firesc, cuminte, chiar emoționant. Sunt poeme izvorâte fără doar și poate dintr-o minte și un suflet răvășite de schimbări- le bruște din viață, de imperativul adaptării la o nouă societate umană și de necesitatea rămânerii, măcar cu un sfert din suflet, acasă, în preajma celor dragi. În fond, avem de a face cu o poezie proaspătă, încă verde, ce lasă însă să se vadă mugurii unui discurs poetic de forță, de care ne vom bucura cu siguranță odată cu apariția următoarelor volume de versuri.”  (Romeo Aurelian Ilie, Actualitatea literară, nr.115/2022)

Numele sub care semnează Codruț Darie Constantinescu, n.16 martie 1977, Câmpina. Istori, scriitor. Absolvent al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti (2000), cu specializare în istoria contemporană universală. Studii în străinătate în Danemarca, la Helsingor ( International Peoples College ) şi Elveţia, la Geneva. A absolvit un master la Institutul European al Universității de Geneva cu tematica Partidele irlandeze și tematica integrării europene  (2003), secțiunea Cultură și societate . A publicat numeroase articole, studii, recenzii în mai multe ziare şi reviste din ţara precum Orizont, Dilema Veche, Dilema, Revista 22, Suplimentul de Cultură, Arhivae Moldaviae,Observator Cultural, Atitudini, Memoria, Historia, Familia, Timpul, Cuvântul, Axioma, Revista Nouă etc. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2024. A debutat în 2002 în Dilema cu textul „Despre Occident”. În volum a debutat cu Hai-prin Occident la Editura Premier din Ploiești (2004). Organizator-moderator de evenimente culturale pe plan local. Câştigător al secţiunii „Politică externă şi afaceri europene”a celei de-a X-a editii a concursului Tânărul Jurnalist al Anului  organizat de Freedom House Romania (2008) și al Concursului Național de Creație Literară Vasile Voiculescu, ediția a XXXIII-a- Publicistică pentru volumul Liber în Europa  (Editura Vremea, 2020) acordat de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. Volumul Pasager prin amintiri  a fost nominalizat la Premiul „Romulus Rusan” pentru cartea de literatură a memoriei pe anul 2024.   Opera: literatură de călătorie: Hai-prin Occident  (Premier, 2004); Pe urmele celţilor. Peripeţii şi istorii irlandeze şi scoţiene (Vremea, 2017); Liber în Europa. Note de călătorie 2014-2020  (Vremea, 2020); Pasager prin amintiri  (Polirom, 2023): eseu, critică literară: Enervări sau despre bucuria de a trăi în România  (în colaborare cu Mirel Bănică, Polirom, 2007); memorialistică: În labirint sunt umbre și lumini (Vremea, 2011); Pedalând prin viaţă. Jurnalul unui biciclist de cursă lungă  (Vremea, 2018); istorie: Studii irlandeze  (Institutul European, 2006); Mirajul utopiei. Călătoriile în URSS, între control şi propagandă (Vremea, 2013); Viaţa şi moartea în Gulag (Vremea, 2015);  Epistolar genevez (Vremea, 2016); Istoria Prefecturii Prahova , (Ploiești, 2023). Are în curs de elaborare volumul Lumea lui Albert Londres sau viața unui reporter curajos . Alte colaborări: Tot înainte! Amintiri din copilărie coordonatori Simona Preda și Valeriu Antonovici (Curtea Veche, 2017) și  Singuri acasă. Copii și părinți în pandemie , coordonator Simona Preda (Vremea, 2021).   Referințe critice: Serghie Bucur, Alexandru Călinescu, Marian Chirulescu, Christian Crăciun, Claudia-Florentina Dobre, Toma Dumitrescu, M. Ghiță Mateucă, Serenela Ghițeanu, Dan Gulea, Adrian Lesenciuc, Dan C. Mihăilescu, Mircea Morariu, Cristian Teodorescu, Constantin Trandafir, Tudorel Urian.   „E de mirare că pasagerul prin amintiri care e Codruț Constantinescu nu l-a pomenit în cartea sa pe Dinicu Golescu. Măcar pentru a constata că după aproape 200 de ani de la apariția opului acestuia, Însemnare a călătoriei mele, turistul român tot cu obidă se uită la Evropa, băgînd de seamă că tot rămași în urmă sîntem. […] Cele mai multe dintre episoadele amintirilor lui Codruț Constantinescu din călătorii sînt scrise cu sprinteneală de jurnalist, cam în felul reportajelor, într-un stil oral, fără pretenții scriitoricești. Idolul său dintre autorii autohtoni de note de călătorie e Romulus Rusan. Pe Octavian Paler nu-l pomenește, citează în schimb cu încîntare impresiile de pasager într-un avion care decolează ale lui Alex Ștefănescu și părerile sociologului Mirel Bănică despre turiștii români și despre ofertele cu care au de-a face.” (Christian Teodorescu, Cațavencii, 2023)   „Cartea lui Codruț Constantinescu nu e doar o carte de amintiri de călătorie. Scriam despre volumul precedent, Pedalând prin viață, că autorul îmbină observarea corectă, lucidă asupra a ceea ce vede cu spiritul său fundamental optimist, senin, și că una dintre calitățile lui majore este onestitatea. Citindu-l, auzi un om care expune exact ce simte și c crede, și care, în plus, are umor și capacitatea de a fi autoironic. El se documentează temeinic înainte de a pleca undeva, fiind istoric de formație este mereu interesat de trecutul acelui loc, despre care îi dă cititorului date importante, fără a exagera sau a cădea în pedanterie, și pentru a nu lăsa pe seama memoriei ceea ce va trăi, ține un fel de jurnal în care notează totul, Mai mult decât fotografiile, care de altfel lipsesc din volum, aceste notații „la cald” îl ajută să capteze cel mai fidel ceea ce trăiește.” (Serenela Ghițeanu, Revista 22, 2023)