Search Results

Pseudonimul Antonetei Galeș, n. în 1970, la Brașov. Fiica Nataliei (născută Mott) și a lui Victor Gunea. A absolvit studii universitare de licență în cadrul Universității Transilvania din Brașov și studii masterale în resurse umane și în comunicare la Școla Politică de Studii Politice și Administrative București. Membră a Uniuni SCriitorilor din România, filiala Brașov, din 2024. Devut în 2008 cu romanul Roșu (Pastel). Romanul Toamna se numărăr cadavrele a fost tradus în limba engleză, Deadly Autumn Harvest (Corylus Books, 2023). Prezentă în numeroase volume colective: Noir de București, Noir de Cluj, Noir de Crăciun etc. publicate de editura Tritonic. Premii: premiul myster&thriller pentru romanul Ultima vară otrăvită, acordat de către Asociația Culturală Libris Cultural, în cadrul LibFest (2022), premiul Romanul Anului 2022 acordat de Consorțiul Cultural Corona pentru Când vine primăvara (2023) și premiu la Concursul Național de Dramaturgie organizat de Uniunea Scriitorilor din România, filiala București-Dramaturgie, și de Muzeul Național al Literaturii Române pentru piesa „Șapte zile de divorț” (2024). Opera: poezie: hohote & clocote (Pastel, 2010); proză: Roșu (Pastel, 2008); Doi (Tritonic, 2012); Juieta avea un pisoi (Tritonic, 2014); Un glonț pentru Julieta (Tritonic, 2016); Nu dați cu pietre în Julieta (Tritonic, 2017); Iarna crimelor perfecte (Tritonic, 2019); Toamna se numără cadavrele (Tritonic, 2020); Ultima vară otrăvită (Tritonic, 2021); Când vine primăvara (Tritonic, 2022); Anotimpul mireselor (Tritonic, 2023); nonficțiune (sub numele real, Antoneta Galeș): Caietul Fericirii (Brașov, 2019); neFericirea noastră cea de toate zilele (Creator, 2021). Referințe critice: ,,Într-un subgen de roman care aduce de fiecare dată în prim plan problema libertății omului, a securității individuale aparate de autorități, însăși condiția umană este subiect al dezbaterii. Ultima vară otrăvită nu exclude condiția umană ca miză, iar excedarea limitelor subgenului se face prin complexa condiționare de ancorele pe care le împrumută din incitantul Galapagos al lui Kurt Vonnegut, un roman care aduce temele grave ale stagnării sau involuției ființelor umane în decorurile apocaliptic și postapocaliptic pe care le proiectează. O continuitate firească intre logica atipicã a lui Vonnegut și atipicitatea deducției lui Gigi Alexa face din lectura romanului lui Tony Mott mai mult decât simpla încercare de a urmări, după indiciile din pagini, un parcurs investigativ. Transformă particularul acestei investigații într-una despre ființa umană și condiția ei.” (Adrian Lesenciuc, Ateneu, 2022) „Cred că Tony Mott a găsit o soluție a salvării acestui gen literar (roman polițist) azi, o ieșire a sa din comercial și dintr-o reprezentare a marginalității: augmentarea povestii polițiste cu problematizări ale umanului, cu personaje credibile, consistente (și nu schematice), cu analize comportamentale și psihologice profesioniste.” (Laurențiu-Ciprian Tudor, Libris, 2023).

N. 29 ianuarie 1979, Mizil. Poetă. Fiica Anei și a lui Dumitru Nicolai. Absolventă a Universității Petrol-Gaze Ploiești, Facultatea de Litere și Științe, profilul Filologie, specialitatea Limba și literatura română/Limba și literatura engleză (2005) . Profesor. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2025A filiată la Societatea Scriitorilor ,,C. Negri'', Galați (2000), Cercul literar ,,Geo Bogza'', Câmpina (2001), Societatea Scriitorilor Prahoveni, Câmpina (2025). Debut cu poezie în revista brașoveană Ecran magazin (1998). Debut editorial cu volumul Inox  (Biblioteca Sinteze literare, 2000), distins cu Premiul de debut „Dan David”, Ploiești. Poeme traduse în franceză și macedoneană. Premii literare: Premiul de debut „Dan David”, Ploiești (2020); Premiul „Nichita Stănescu” la Concursul „Roșu vertical”, Câmpina (2000). .   Opera: poezie: Inox (Biblioteca Sinteze literare, 2000); Femei în leasing (Fundația culturală Libra, 2014); Postări pe cord deschis (Eikon, 2022).   Referințe critice: Petronela Apopei, Mioara Bahna, Serghie Bucur, Christian Crăciun, Florin Dochia, Raluca Faraon, Horia Gârbea, Loredana Mihăilă, Codruț Radi, Victor Sterom, Constantin Trandafir.   ,,E o permanentă pendulare între ademenirile misterioase de sursă transcendentă (în ton cu o poetică de mult consacrată) și tentația lumii în înfățișările ei cotidiene, între percepția genuină și imperativul construcției deliberate, între exuberanță și înrădăcinare, între ,,stilul înalt'' și ,,gamele minore'', uneori deviate în jurnalism și retorism.''  (Constantin Trandafir)   ,,Maria Nicolai este un poet obscur. Nu hermetic, ci obscur. Adică nepreocupată de a da un sens totalizator poemului. Realitatea pare a se destrăma pentru ea în fâșii, ațe, scame pe care le recombină în joacă, să vadă ce iese. Apoi se miră. Este un poet prin excelență ludic și discursiv. Vreau să spun că nu își construiește poemele, ci pornește de la imagini. Lumea ei este o lume de imagini țâșnite dintr-o capacitate perceptivă remarcabilă. Înșiră apoi aceste imagini după o minimă lege a coerenței și își pune de gât aceste mărgele de cuvinte. Principiul de compoziție este simultan unul al contiguității (metaforele se atrag aleatoriu una pe alta) și unul al surprizei (legătura lor cu ideea centrală nu este ușor sesizabilă, de aici obscurizarea voită). Este o poezie care pornește de la o impresie, fie de natură senzorială, fie lingvistică (o asociere după sonoritatea cuvintelor care trezește impresia, de altfel legăturile neașteptate între senzații sau cuvinte, asocierea dezvăluitoare sunt scânteia care aprinde această poezie). ” (Christian Crăciun).

N. 8 martie 1962, Constanța. Pseudonim literar: Gabriela G.G. Vlad. Prozatoare, poetă. Fiica Mariei și a lui Gheorghe Vlad. Ingineră, absolventă a Institutului Politehnic București, Facultatea de Mecanică (1985). Membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov (din 2010). Membră de onoare a Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român – Despărțământul ASTRA - filiala Brașov, membră a Societății de Haiku din Constanța, membră a Clubului Umoriștilor Constănțeni (CUC), membră a Cenaclului Literar Mihail Sadoveanu din Constanța. Debut editorial cu volumul Drăculeștii. Sabia Ordinului  (Editura DADA, 2004), distins cu Premiul de debut al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România. Mențiune la Concursul Național de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” (2017). Premiul III la Concursul Național de Literatură Umoristică Brăila (2023) și Premiul „Sorin Beiu” al Cenaclului Literar Mihail Sadoveanu pentru volumul „Remedii-n criză” (2023). Diferite premii la concursul lunar online de haiku - Romanian Kukai în perioada 2015-2022, diplome de excelență la Colocviul Național de Lirică Japoneză (2015). Membru al juriului la Concursul Mondial de Haiku Școlar, Ediția a 17-a / World Children’s Haiku Contest, the 17’th Edition (2021-2022). Prezentă în volume colective publicate în țară și în străinătate.   Opera: poezie: pe-un fir de iarbă/ on a blade of grass , haiku - haibun - haiga   (ed. bilingvă, Mar, 2017); proză: Drăculeștii. Sabia Ordinului  (DADA, 2004); Drăculeștii. Colanul Ordinului  (Ex Ponto, 2006); Drăculeștii. Mantia Roșie (Callas, 2008); Remedii-n criză , proză scurtă umoristică   (Ex Ponto, 2023); Triptic tomitan. Războiul personal al lui Franz Popa, proză scurtă (Hoffman, 2024).   Referințe critice: Marius Chelaru, Ovidiu Dunăreanu, Liviu Lungu, Dan Perșa, George Pușcariu, Arsaluis Sarchizian-Gură, Laura Văceanu; Referințe în dicționare, istorii literare: B. Crăciun, D. Crăciun-Costin,  Dicționarul scriitorilor români de azi  (Editura Porțile Orientului, 2011) .   „Gabriela Vlad s-a afirmat ca scriitoare de talent, ca autoare de forță, cu simț ascuțit al observației, calități cărora le-a adăugat, firesc și subtil, rezultatele unei laborioase cercetări istorice. Iar subiectele alese la debut... prin ideile chiar insolite, sugerate cititorului ori exprimate răspicat și, nu în ultimul rând, prin stil reușeau să capete valențe de universalitate. Este un fapt de excepție să debutezi cu un roman așa cum este „Sabia Ordinului” (2004), primul dintr-o trilogie remarcabilă, „Drăculeștii”, care i-a adus autoarei binemeritata consacrare... Gabriela Vlad și-a demonstrat (apoi) talentul, simțul umorului și excelenta putere de analiză în proze umoristice cu valoare incontestabilă, reunite în volumul „Remedii-n criză”, al cărei unic defect găsit de mine a fost că se sfârșește prea repede...” (Liviu Lungu)   „Gabriela Vlad se prezintă acum în fața cititorilor și în ipostază de poetă, publicând la Editura MAR cartea „pe-un fir de iarbă / on a blade of grass”, cu un titlu sugestiv foarte inspirat și potrivit pentru ceea ce cuprinde între coperțile ei. Este o lucrare complexă, o antologie de autor, pentru că adună între paginile ei cele mai reușite și mai inspirate texte haiku și haibun, probate prin focul concursurilor și premiate unele dintre ele... Încă de la prima lectură am sesizat că stăpânește tehnica scrierii haiku. Plecând de la simplitatea elegantă, descoperă tot atâtea trăsături specifice haikuului ca: păstrarea unui raport între efemer și etern (fueky și ryuko): patina vremii, o altă trăsătură a haikuului, apare în următorul haiku: casă pustie -/ doar două inimi apar/ pe-un geam aburit...” (Laura Văceanu).

N.25 aprilie 1955, Gurbănești, jud. Călărași. Poet, prozator, critic literar. Fiul Voicăi și al lui Ștefan Manolache. Absolvent al Școlii postliceale de Electronică Industrială București și al Universității Politice și de Conducere București. Jurnalist. A  lucrat la principalele cotidiane centrale ( Tineretul Liber , România Liberă , Adevărul , Curentul , Evenimentul Zilei , Gardianul ) şi a condus departamentele de anchetă şi reportaj ale unora dintre acestea. Timp de un deceniu a fost redactor la cotidianul Ziarul Lumina al Patriarhiei Române.  Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (din 2017) și al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov (din 2019). A debutat cu proză scurtă în Scânteia tineretului (1993). Debut editorial cu romanul Nunți Înnecate (Editura Anca, 2008). Prezent în volume colective, ediții bilingve (română-engleză). Premii literare: Diploma de excelență în proză  „Mihail Sadoveanu” pentru romanul Nunți înecate  (2009), Societatea Culturală Apollon; Diploma de Excelență pentru romanele  Sâmbăta mută (2016) și Absconditus (2018) la Festivalul Internațional „Axis Libri”, Galați; Premiul  pentru proză „Daniel Drăgan”, al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România, acordat de Asociația Cenaclul Literar „Buna Vestire” din Miercurea-Ciuc, pentru romanul  A doua aflare (2022); Premiul Național pentru proză, obținut la Concursul Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”, ediția a XXXV-a, pentru romanul Violoncelul de țărână  (2023); Premiul „Niște țărani” pentru proză al Fundației Naționale „Niște țărani”, Ediția a XXVII-a (2025).   Opera: poezie: Ochiul din talpă (Detectiv literar, 2020); proză: Nunți înecate (Anca, 2008; reed. 2013); Sâmbăta mută (Detectiv literar, 2016); Absconditus (Detectiv literar, 2018); A doua aflare (Creator, 2021); Nunta lui Bacaliu (Hoffman, 2022); Violoncelul de țărână (Agnos, 2023); eseu, reportaje, apoftegme: Locuit de Athos. 200 plus trei tâlcuri și revelații (Editura Episcopiei Giurgiului, 2012); PLumea din cuvinte (Trinitas, 2015); teatru: Protocol de gradul 0 (Macarie, 2005).   Referințe critice: Paul Aretzu, Mioara Bahna, Theodor Codreanu, Florin Dochia, Adrian Lesenciuc, Marius Manta, Emilian Marcu, Ștefan Mitroi, Carmen Mușat, Viorel Patrichi, Florentin Popescu, Daniela Șontică, Elena Vieru, Corneliu Vlad, Radu Voinescu.   „Ceva din spiritul heraclitean al lui Dostoievski, așa cum l-a văzut Berdiaev, transpare și în proza lui Dumitru Manolache, cum transpare, de altfel, și dorința de salvare ontologică, devenită crez. Multiplele personaje dostoievskiene se infiltrează în pielea personajelor lui Dumitru Manolache. Procesul de purificare interioară, de înțelegere a răului și de redare a lui în întreaga paletă de fațete grotești are o miză personală și ontologică și la prozatorul nostru, asemenea procesului similar din opera maestrului rus”. (Adrian Lesenciuc, Tribuna, nr. 449/2021)   „Criticul onest poate avea surpriza să întâlnească autori semnificativi, nesemnalați nici măcar în dicționarele de largă cuprindere. Un asemenea caz, deocamdată nedreptățit, este Dumitru Manolache, optzecist prin naștere, nouăzecist prin debut editorial, douămiist (de fapt un transmodern) prin viziune creștină asupra lumii. Surpriza care mi s-a arătat și care îl plasează pe Dumitru Manolache printre scriitorii maturizați deplin, de luat în seamă de azi înainte, este romanul Absconditus. A scrie despre apărarea condiției creștine a omului este astăzi o întreprindere dintre cele mai dificile și mai riscante. Dumitru Manolache construiește o carte complexă, într-o structură compozițională simplă, cvasiclasică, aproape rebreniană, stăpânind, în același timp, fără excese, tehnicile moderne ale narațiunii”. (Theodor Codreanu, Caligraf, nr. 199/2018).

Numele sub care semnează Nicu-Valeriu Alifantis. N.31 mai 1954, Brăila. Poet. Fiul al Evdocsiei  și al lui Menelaus Alifantis. Studii de teatrologie la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică. Muzician, actor, cântăreț, compozitor. Membru al Uniunii Teatrale din România (UNITER) din 1990, al Uniunii Cineaștilor din România (UCIN) din 2015, al Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România (APLER) din 2022 și al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov din 2024. Debut componistic în 1972, Furtuna de Ostrovski, Teatrul „Mari Filotti” din Brăila, debut scenic în 1973, Televiziunea Română, debut discografic în 1976 cu EP-ul Cântec de noapte, Electrecord. A debutat editorial cu volumul Scrisori nedesfăcute (Editura Nemira, 1997). Poeme traduse în engleză de Daniel Ioniță, Testament. Anthology of Romanian Verse (Sydney, 2016). Premiul UNITER pentru muzică de teatru (1991); Premiul pentru muzica de scenă din spectacolul Ubu Rex cu scene din Macbets  (1991); Premiul pentru muzică de teatru, Constanța (19995); Premiul pentru muzică de scenă de la spectacolul Cadavrul viu (2002); Cetățean de onoare al Municipiului Brăila (2017); Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004).   Opera: poezie: Scrisori nedesfăcute (Nemira, 1997, reed. 2014); Face carte (Alifantismusic, 2014, reed. 2016); 45 de poeme la întâmplare (Alifantismusic, 2018, reed. 2025); Între ieri și mâine (Tracus Arte, 2020); Bazar (Alifantismusic, 2025); alte genuri: Dicționarul lui Alifantis (Alifantismusic, 2014, reed. 2019); Memorabilia - A treisprezecea noapte. Albumul colecției Alifantis (Editura Muzeului Literaturii Române, 2022); cărțile albumelor (carte + disc): 5 săptămâni în balon , vol. I și II   (Alifantismusic, 2006); Mozaic (Alifantismusic, 2013); Șotron, carte de colorat   (Alifantismusic, 2015); Țara de unde vin... (Alifantismusic, 2018); Memorabilia - Theatre Music Collection (Alifantismusic, vol. I Muzică de teatru, 2018; vol. II Recitaluri, 2018; Cartea discurilor, 2018); Carnet de soldat. Cartea concertului la UM 01671   (Alifantismusic, 2019); Cincizeci de ierni peste decembrie (Alifantismusic, 2019), Leoneedislove (Alifantismusic, 2021); Cartea Discului N. Alifantis - N. Stănescu  (Alifantismusic, 2023);  Cartea Discului A. Frățilă - N. Stănescu (Alifantismusic, 2023); alte lucrări: Alina Celia Cumpăn, Wasted Gift/ Har risipit, (Kindle Edition, 2015); Daniel Ioniță, Daniel Raynaud, Adriana Paul, Eva Foster, Testament. Romanian Poetry from its Origins to the Present (Australian-Romanian Academy Publishing, 2016; 2020); Laurențiu-Ciprian Tudor, Jurnal de cuplu/ A couple’s diary  (Brumar, 2019); Calendar haios pe-un an (Alifantismusic, 2022); Caiet program Corifei i 20 ani ( Alifantismusic, 2023); Lucian Vasilescu, Alcoforado - o poveste (Integral, 2023); Laurențiu-Ciprian Tudor, Memorie de Alifant. Carte de taifas (Tracus Arte, 2023); Caiet program Alifantis & FragileBand. Poveste de iarnă . (Alifantismusic, 2023); Caiet program Alifantis & Zan. 30 de ani.  (Alifantismusic, 2023); Mirel Leventer, ARHimagini. Club A. (Mirel Leventer, 2024).   Referințe critice: Radu Beligan, Emil Boroghină, Emil Brumaru, Tudor Gheorghe, Daniel Ioniță, Ion Lucian, Marius Manta, Horațiu Mălăele, Marin Moraru, Dragoș Adrian Neagu, Nichita Stănescu, George Stanca, Ioana Todea, Marius Tucă, Laurențiu Ulici.   „Nicu Alifantis ne scrie cu sufletul pe cântecul vieții fiecăruia din noi cuvintele-i simple, afectuoase, dulci-amare, lăsându-ne destrămați o clipă, reînviindu-ne apoi, mai bucuroși, mai teferi, întru poezia-i caldă. În inima mea, toată blândețea-l simte poet de când lumea și-s fericit să o spun și altora. Și s-o repet până la îngeri!”. (Emil Brumaru, 1997)   „Poeticitatea muzicii?! Ei bine, da în pofida aparentei nepotriviri terminologice. Vreau să spun că în compozițiile sal mai tare decât gândirea muzicală e gândirea poetică. Și nu trebuie să fii decât un bun ascultător ca să înțelegi asta... Și are sigur legătură cu natura interiorizată și stăruitor reflexivă a unui poet pe care masca histrionică, proprie actorului și, în genere, omului de scenă, începe să-l doară și să i se revele xa o subminare a chipului adevărat, ca o deviere de Destin.” (Laurențiu Ulici, 1997)

N. 8 octombrie 1977, Craiova. Poetă, traducătoare. Fiica Floarei și a lui Titi Crăciun. Doctor în literatură comparată la Universitatea Clermont-Auvergne, Franța (2016), postdoctorat la Universitatea Pasquale Paoli din Corté, Corsica (2024). Profesor universitar. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov (din 2022). Locuiește în Clermont-Ferrand. A debutat cu poezie în revista Bilete de ucenici (1993), revista liceului „Tudor Arghezi” din Craiova. Debut editorial în limba franceză cu volumul Cennare è focu di ogni vita  (Cenușa și focul oricărei vieți, editat de Centrul Cultural al Universității din Corsica, 2006) și în limba română cu volumul Incipit vita nova  (Editura Timpul, Iași, 2018). A tradus în limba română din Tristan Tzara, Salah Stétié, Vénus Khouri-Ghata, José Manuel de Vasconcelos. A tradus în franceză din propria operă și din poeți români contemporani.   Opera: poezie: Cennare è focu di ogni vita  (CCU, Corsica, 2006); Incipit vita nova  (Timpul, 2018); Între Sistolă și epistolă  (Eikon, 2021); La fleur de figuier  (Unicité, 2022); Estera (Aius, 2022); Danse Lilith/Balla Lilith  (ed. bilingvă, Unicité, 2023); Dies irae (Hertzog, 2023); traduceri: Tristan Tzara, Cinéma calendrier du cœur abstrait. Maisons /Cinema calendar al inimii abstracte. Case  (Aius, 2017); Salah Stétié,  L’Autre côté brûlé du très pur /  Cealaltă parte arsă a celui prea pur  (Timpul, 2018); Vénus Khoury-Ghata, Allumer sa lampe vole un morceau à la nuit /  Aprinzi lampa și o bucată de noapte zboară  (Timpul, 2018); José Manuel de Vasconcelos, Em torno de crateras / Autour des cratères / Ingiru à e boccaffocu / În preajma craterelor  (Albiana, 2024); Traduceri din opera proprie: Danse Lilith/Balla Lilith  (traducere în corsicană de Ghjacumu Thiers, Unicité, 2023).   Referințe critice: Constantina Raveca Buleu, Florian Copcea, Luminița Cornea, Jean-Pierre Dubost, Toma Grigorie, Adrian Lesenciuc, Angela Nache Mamier, Petrișor Militaru, Cassian Maria Spiridon, Ada Stuparu, Anca Șerban, Dumitru Velea, Thomas Vercruysse,   Ștefan Vlăduțescu, George Vulturescu.   „La capătul tuturor ipostazelor sale, arta poetică a Denisei Crăciun poate fi concentrată în covingerea că „poezia e delir un delir beatific sublim” (poemul Află), adevăr străin confraţilor fără har. Deseori, fragmentele veterotestamentare şi secvenţele cristice (…) suportă hibridizări de ordin esoteric, panteist sau mitologic. Astfel, poemul Şi mai sus încorporează în logica sa ascensional‑spirituală o creatură benevolentă din mitologia persană numită Simorg, metaforă a divinităţii în sufism (o găsim în Manavi/ Mathnavi, unul dintre cele mai influente texte ale literaturii Islamului, scris în a doua jumătate a secolului al XIII‑lea de către faimosul poem Rumi): „Un foc în noapte/ unitar şi multiplu/ mi‑ai dăruit două iubiri/ două anotimpuri/ într‑unul mi‑am tăiat inima/ şi‑am aruncat‑o câinilor din lanţ/ iar în celălalt alături de Simorg/ am zburat pe muntele Qaf/ şi mai sus/ printre fulgere/ tu erai/ fără ochi/ te‑am privit/ fără gură ţi‑am zis/ te iubesc cu două iubiri”. Dintr‑o cu totul altă sferă vine Tipheret, cel de‑al şaselea element din Arborele Sefirotic, asociat, printre altele, spiritualităţii şi frumuseţii, a cărui unicitate relaţională garantează transmutarea şi inversarea polarităţilor. Acestora li se alătură Marea Zeiţă, dar şi Lilith (figura centrală din Danse Lilith, volumul poetei apărut în limba franceză) în poemul Cea de‑a doua venire a Ei, într‑un subtil exerciţiu de remitologizare cu subtile implicaţii esoterice” (Constantina Raveca Buleu, Contemporanul, nr. 12/2023)

N. 21 august 1975, Câmpulung Moldovenesc. Poet, prozator, critic literar. Fiul al Vioricăi, n. Lazăr, și al lui Vasile Lesenciuc. Doctor în științe militare La Universitatea Națională de Apărare „Carol I” (2011) și în științele comunicării la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (2014), abilitat în informații și securitate națională (2017). Profesor universitar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov (din 2000), președinte al filialei (din 2013). Redactor-șef al revistei literare Libris , colaborator la numeroase publicații literare din țară. Membru în Colegiul Director al editurii Cartea Românească. A debutat cu poezie în revista Astra  (1997). Debut editorial cu volumul Antifilosofia  (Editura Mesagerul, Cluj-Napoca, 1998). A tradus poezie vizuală. Romanul Cimitirul eroilor a fost tradus în franceză și publicat la editura Bleu et Jaune, romanul Balada în albaneză și publicat la Onufri. În curs de apariție lucrări traduse în portugheză, greacă și franceză. Premii literare: Premiul Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru eseu (2006), pentru lucrarea Postmodernitatea. Un posibil model de structurare a mozaicului a-valoric și pentru proză (2009), pentru romanul Moartea noastră cea de toate zilele; Marele Premiu la Festivalul Național de Poezie „Octavian Goga”, Cluj-Napoca (2017); Premiul „Romanul anului” la Colocviul Romanului Românesc Contemporan, Alba-Iulia (2018) pentru Cimitirul eroilor ; Nominalizare la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pentru romanul Limbile vântului ; Nominalizare la Premiul Salonului de carte de la Chaumont pentru Cimitirul eroilor , ediția franceză; Medalia Meritul Cultural clasa a III-a, pentru Literatură (2019).   Opera: poezie: Antifilosofia (Mesagerul, 1998); Copilul-genune (Mesagerul, 1999); Laocoonia (Europrint, 2000); Liam (Ed. Albastră, 2001); Coliba de sânge (Pastel, 2014); Joc terț (Pastel, 2015); Cartea de apă. Cu Borges privind râul (Cartea Românească/ Polirom, 2016); gEneida (Școala Ardeleană, 2019); proză: Moartea noastră cea de toate zilele (Minerva, 2008); Cimitirul eroilor (Libris Editorial, 2017); Limbile vântului (Cartea Românească, 2018); Balada (Libris Editorial, 2020); Diez (Libris Editorial, 2020); Limba lui Hristos (Corint, 2024); eseu, critică și istorie literară: Puzzle cu umbre pe ape (Lux Libris, 2002); Postmodernitatea. Un posibil model de structurare a-valorică (Antet, 2005); Poezia vizuală (Antet, 2006); Ana Il, între strigătul metafizic și împăcarea cu Dumnezeu (Libris Editorial, 2018); Teoria golurilor-concept. Un model fractalic al raporturilor limbă-cultură (Ideea Europeană, 2020); Critica de direcție. Vol. I Analiza vectorială (Junimea, 2021); vol. II Inelul.Mărimi scalare (Junimea, 2024); vol. III Inelul. Deschideri vectoriale (Junimea, 2024); numeroase lucrări de specialitate publicate în țară și în străinătate; traduceri: Ana Maria Uribe, Tipoeme și anipoeme (Arania, 2012). Traduceri din opera proprie: Cimitirul eroilor (în franceză, Raymond Clarinard și Iulia Badea-Guéritée; Les Éditions Bleu et Jaune, 2024) și Balada (în albaneză, Spiru Fuchi și Altin Kaso, Onufri, 2024).   Referințe critice: Jorge Luis Antonio, Cezar Boghici, A.I. Brumaru, Constantin Cubleșan, Nicolae Manolescu, Marius Miheț, Ioan Paler, Irina Petraș, Maria Pilchin, Mircea Popa, Vasile Spiridon, Alex Ștefănescu, Radu Voinescu, Răzvan Voncu, Visar Zhiti; Referințe în dicționare, istorii literare: Petru Poantă, Dicționar de poeți. Clujul contemporan (Forum, 1998); Aurel Sasu,  Dicționarul Biografic al Literaturii Române  (Paralela 45, 2006), Răzvan Voncu, Prozatori români de azi  (Cartea Românească, 2024).   „Am remarcat mai demult, încă de la romanul Cimitirul eroilor (2017), predilecția lui Adrian Lesenciuc pentru romanul parabolic, pe care de altfel a și recunoscut-o el însuși. Argumentul său este că marile parabole literare […] conțin în filigran indicația unei căi de urmat pentru omenire. Cale pe care, firește, omenirea nu o urmează niciodată, dar asta e altă poveste. […] Avem în Limba lui Hristos un roman doldora de cultură și de miez. Scriindu-l, Adrian Lesenciuc a biruit, pe cont propriu, una dintre metehnele vechi ale prozatorului român, care, se știe, scrie numai „despre noi“ și „pentru noi“. Cel mai bun roman al său de până acum are o vădită semantică universală.” (Răzvan Voncu, România literară, nr.43-44/2024)   „Adrian Lesenciuc scrie versuri, romane, critică și istorie literară, eseuri, cu aceeași învățată dezinvoltură și pedantă aplecare asupra paginii, căci eleganța descinderilor sale în atâtea zone se sprijină pe o biblioteca impresionantă. Știe ce înseamnă ordinea și disciplina, așa încât poate cocheta liber cu formele haosului și ale neorânduielii, dispus oricând să le împrumute rigori. Gândește viața cu exuberanța unui locuitor lucid și implicat al viului, dar cântărește sobru și manifestările muritudinii. Toate astea, într-o eleganta limba romanească, atât de bine și bogat stăpânită, încât își poate îngădui și să se lase – cu încântare – în voia jocurilor ei de sonuri și cuvinte.” (Irina Petraș, postfață la gEneida)

Seri literare brașovene. Necesitatea pedagogiei și a culturii dialogului Vineri, 14 martie 2025, Librăria Șt.O. Iosif din Brașov a găzduit dezbaterea cu tema „Necesitatea pedagogiei și a culturii dialogului”, plecând de la volumul de interviuri al lui Laurențiu-Ciprian Tudor, „Arte și parte. Pentru o cultură a dialogului” (Editura pentru Artă și Literatură, 2024). Dezbaterea s-a înscris în seria de evenimente „Seri literare brașovene”, inițiată de Rodica Bretin și Anca Ianchiș din partea Asocieției Culturale „Epithet”, prezente alături de scriitorii Laurențiu-Ciprian Tudor, Ovidiu Moceanu, Adrian Lesenciuc și de editoarea cărții, Violeta Borzea. Evenimentul a fost însoțit de o prezentare de vinuri, făcută de Daniel Bichir, președintele Organizației Somelierilor din România.

Maraton liric. Ziua internațională a Poeziei Sâmbătă, 22 martie 2025, Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza” din Câmpina, în colaborare cu Librăria Elstar, au organizat un maraton liric cu ocazia Zilei Internaționale a Poeziei. Printre organizatori și invitați s-au numărat și poetele Maria Dobrescu, Cezara Răducu și Carmen-Tania Grigore, membre ale Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România.

Pseudonim literar al lui Doru Ioan Muntean, n. 10 septembrie 1946, Râciu, jud. Mureş. Romancier. Fiul Mariei şi al lui Dumitru Muntean. Absolvent al Facultăţii de Filologie, Universitatea Babeş-Bolyai. Profesor de limba şi literatura română, actualmente pensionar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Braşov, din 1995. Preşedinte al filialei timp de trei mandate, între 2001 şi 2013. A debutat în 1964 cu piesa de teatru  Exmatriculatul din a lX-a B,  jucată în două reprezentaţii la Teatrul de Stat din Turda. Debutul editorial s-a produs în 1983, cu romanul  Duminica Mare , apărut la Editura Dacia .  A colaborat la  Astra, Gazeta de Transilvania, Tribuna, Steaua, Orizont, România Literară, Luceafărul, Cuvântul românesc, Lumea românească  etc., precum şi la volumele colective  Rebreanu după un veac  (1986);  Sibiu – Hermannstadt în scrisori sentimentale  (2007);  Umbletul cuvintelor  (2009);  33 pentru totdeauna. Interviurile Astrei  (2009) ş.a.. Fragmente de proză traduse în maghiară, rusă, cehă şi spaniolă. Prezent în în dicţionare:  Who`s Who , (2002);  Dicţionarul scriitorilor de azi , (2011); Dicţionarul personalităţilor din România  (2011) etc. Premii literare:  Premiul „Vetrei româneşti”, Braşov, 1992; Premiile Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România în 1999, 2003 şi 2015; Nominalizare în 2015 la premiul Festivalului Naţional de Literatură FestLit Cluj-Napoca pentru romanul Secretul crucii . OPERA:  Duminica Mare , roman (1983);  Vinerea neagră , roman (1986);  Miercurea regală , roman, (1991);  Scrisoare din America , antologie, în colaborare, (1999); Viaţa de la fereastră , roman, (2003, reeditat în 2012); Secretul crucii , roman (2015); Viaţă de împrumut, roman (2016). REFERINŢE CRITICE (selectiv): B. Crăciun, D. Crăciun-Costin,  Dicţionarul scriitorilor români de azi,  Iaşi: Porţile Orientului, 2011; Mircea Zaciu, Nicolae Stoie, Ovidiu Moceanu, Ion Itu, Titu Popescu, Ion Buzaşi, Cornel Teulea, Laurenţiu Ulici, Mihai Ungheanu, Ioan Holban, George Pruteanu, Mircea Ghiţulescu, Artur Silvestri, Ion Topolog, Constantin M. Popa, Florin Berindeanu, Valentin F. Mihăescu, Emil Poenaru, Ion Spânu, Fănuş Băileşteanu, Ioana Bot.

Filiala Brașov a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu tristețe trecerea în veșnicie a eseistului, filosofului, criticului și istoricului literar Aurel Ion Brumaru. Aurel Ion Brumaru s-a născut la 2 aprilie 1943, în Strâmtura, jud. Maramureș. Filosof, eseist. Discipol al filosofului Petre Țuțea. Înscris la cursurile Facultății de Istorie-Filosofie, secția Defectologie, a Universității „Babeș-Bolyai”, absolvent al Facultății de Filosofie, secția Psihologie, Universitatea București. Fiul Paraschivei (n. Chiuzbăianu) și al lui Ion Brumaru. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 1993. Colaborări cu eseu și cronică de carte la publicațiile Gazeta literară, Contemporanul, Teatrul, România Literară, Luceafărul, Amfiteatru, Familia, Tribuna, Ramuri, Vatra, Transilvania, Ateneu, Cronica, Argeş, Poesis, Gazeta de Transilvania/ Foaie pentru Minte, Inimă şi Literatură, Vatra veche, NadOdrze (Polonia), Lumină Lină, Origini (U.S.A.). Colaborator la peste douăzeci de volume colective, lucrări coordonate de Florentin Popescu, Emil Manu, Ion Pogorilovschi, Mircea Brenciu-Freund, Dumitru Dem Ionașcu, Artur Silvestri, Irina Petraș, M. Diaconu etc. Redactor la Astra și Vatra veche. Lucrări traduse în franceză și italiană. A tradus din literatura universală, împreună cu Adrian Hamzea, lucrarea lui Tamasi Aron, Blazonarzii, Editura Kriterion, 1980. A debutat în 1965 în paginile Gazetei literare. Debutul editorial s-a produs în 1975 la Editura Eminescu, cu volumul Literatură și cunoaștere, în colaborare cu Mihai Nadin. Premii literare: Premiul “Octav Şuluţiu” – critică, istorie literară şi eseu – al Filialei Braşov al Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul Pariul cu legenda (1995); Premiul special “Octav Şuluţiu – 2001” al Filialei Braşov al Uniunii Scriitorilor din România, pentru volumul Despre Fiinţa Românească; Premiul “Octav Şuluţiu” pentru eseu (2006) pentru volumul Fiinţa muzicală; Diploma de Excelenţă acordată în 2004 de Asociaţia Română pentru Patrimoniu ARP; Diplomă de Excelenţă acordată în 2005 de Societatea Literară “Mihai Eminescu”, New York; Diplomă de Onoare acordată în 1994 de Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român ASTRA; Diplomă de Excelenţă acordată în 2012 de Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român ASTRA. Filiala Brașov a Uniuni Scriitorilor din România i-a acordat premiul Opera omnia (2019). OPERA: Eseuri: Literatură și cunoaștere, în colaborare cu Mihai Nadin (1975); Masca Princepelui (1977); Ființă și Loc (1990); Pariul cu legenda sau Viața lui Petre Țuțea așa cum a fost ea (1995); Despre Ființa Românească ( 2001); Repere ale gândirii românești, în colaborare cu Vasile Gogea (2003); Ființa muzicală, vol.I (2005); Destin deturant – schiță monografică Mihai Arsene (2007); Lecția labirintului. 11 prelegeri de Filosofie a culturii și o Addendă (nouă teme la propunerea studenților) (2012); Forma filosofică (2017); Pustia și călătorul, versuri regăsite (1969-1974) (2019); Apologii & Navigații (2019). Ultima lucrare publicată a fost culegerea de eseuri Întemeierea, publicată în 2024 la Editura Eikon.

Fundația Națională pentru Civilizația Rurală „Niște Țărani”, înființată de scriitorul Dinu Săraru, a organizat în data de 30 ianuarie 2025 la Hotel Marshal Garden din București Gala Premiilor omonime, ediția a 27-a. Scriitorului Dumitru Manolache i-a fost acordat Premiul „Niște Țărani” pentru proză.